între a patra şi a cincea planetă? întrebă Schwartz.

- Da, mormăi Grew, care îşi aprindea din nou pipa, gândind febril.

Nesiguranţa chinuitoare a partenerului său îl irita pe Schwartz. Acum, că era sigur de identitatea Pământului, jocul îi părea un fleac. Mintea îi fremăta de întrebări, şi una îi scăpă de pe buze.

- Deci microfilmele tale sunt adevărate? Mai există şi alte lumi? Populate?

De data asta Grew îşi ridică privirea de pe tabla de şah, scrutând zadarnic întunericul.

- Vorbeşti serios?

- Mai există?

- Pe Galaxie! Am impresia că într-adevăr nu ştii.

Schwartz se simţi umilit în ignoranţa sa.

- Te rog...

- Bineînţeles că mai există şi alte lumi. Milioane! Toate stelele pe care le vezi sunt populate, ca şi majoritatea celor pe care nu le vezi. Toate fac parte din Imperiu.

În mintea lui Schwartz cuvintele intense ale lui Grew trezeau un ecou delicat, semnalizând direct de la o minte la alta, de parcă cele două creiere ar fi fost unite.

Contactele mintale deveneau tot mai puternice pe zi ce trecea. Curând s-ar putea să

audă acele ecouri ciudate, chiar şi atunci când persoana ce le gândea nu vorbea.

Pentru prima dată îi răsări în minte posibilitatea existenţei unei alternative la ipoteza nebuniei. Călătorise cumva în timp? Dormise, poate?

- Cât e de atunci, Grew? întrebă răguşit. Cât timp a trecut de când era o singură

planetă?

Grew deveni prudent.

- Ce vrei să spui? Eşti membru al Societăţii Stegarilor?

- Al cui? Nu sunt membru a nimic, Grew, dar nu era cândva Pământul singura planetă?... Spune, nu era?

72

- Aşa spun Stegarii, se încruntă Grew, dar cine ştie? Cine poate şti cu adevărat?

Lumile de-acolo de sus au existat în tot cursul istoriei de când se ştie.

- Adică de cât timp?

- De mii de ani, presupun. Cincizeci de mii, o sută ― nu ştiu exact.

De mii de ani! Simţi un bolborosit în gât, dar şi-l înăbuşi înspăimântat. Atâta timp să se fi scurs în intervalul dintre doi paşi? Doar cât ţi-ai trage suflarea, doar o fracţiune de secundă, doar cât ai clipi din ochi... şi să fi sărit peste mii de ani?

Revenea la versiunea amneziei. Faptul că identificase sistemul solar trebuia să fi fost rezultatul unor amintiri trunchiate ce răzbătuseră o clipă prin ceaţă.

Acum Grew execută mutarea următoare. Luă pionul de la F5 şi, aproape automat, creierul lui Schwartz înregistră greşeala. Mişcările se succedau fără nici un efort din parte-i. Tura de la F8 se năpusti asupra pionilor dublaţi. Calul alb înainta din nou la F3. Nebunul lui Schwartz trecu la B7, gata de atac. Grew continuă cu nebun la D2.

Schwartz făcu o pauză înaintea atacului final.

- Pământul e stăpânul, nu-i aşa?

- Stăpânul cui?

- Al Imp...

Grew îşi dădu capul pe spate cu un hohot ce cutremură tabla de şah.

- Ascultă, omule. Scuteşte-mă de întrebările tale. Eşti nebun de-a binelea? Are Pământul aspect de stăpân?

Scaunul lui Grew înconjură masa cu un huruit uşor. Schwartz îi simţi degetele încleştându-i braţul.

- Priveşte! Priveşte acolo! Vocea lui Grew era o şoaptă scrâşnită. Vezi orizontul? Vezi cum străluceşte?

- Da.

- Aşa e Pământul ― întreg Pământul. Cu excepţia câtorva petece ca acesta.

- Nu înţeleg.

- Scoarţa Pământului e radioactivă. Solul radiază dintotdeauna şi va radia în veci. Nu creşte nimic. Nu trăieşte nimeni acolo... Chiar nu ştiai? De ce crezi că avem Şaizeciul?

Paraliticul se domoli, înconjură din nou masa în scaunul cu rotile, revenind la locul său.

- E rândul tău.

Şaizeciul! Din nou un contact mintal cu o nedefinită aură ameninţătoare. Piesele lui Schwartz se mişcau singure, în timp ce el se întreba cu inima strânsă ce putea să

însemne noul cuvânt. Pionul său luă la F4. Grew execută cal D4, iar tura lui Schwartz se feri, deplasându-se la G5. Calul lui Grew atacă din nou la F3, iar tura lui Schwartz evită încă o dată atacul, înaintând la G4. Pionul alb de la H2 avansă prudent o pătrăţică, iar tura lui Schwartz se repezi înainte, luând pionul de la G2 şi dând şah regelui duşman. Regele lui Grew luă cu promptitudine tura, dar regina lui Schwartz compensă de îndată pierderea, dând şah la G5. Regele lui Grew se retrase la H1, iar Schwartz aduse calul la E5. Grew mută regina la E2, străduindu-se să-şi mobilizeze apărarea. Schwartz răspunse cu regina la G3, lupta concentrându-se acum pe un câmp foarte restrâns. Grew nu avea de ales. Mută regina la G2, cele două maiestăţi 73

feminine fiind acum faţă în faţă. Calul lui Schwartz presă, luând calul adversar de la F3, iar când nebunul ameninţat fugi repede la C3, calul lui Schwartz îl urmă la D4.

După o lungă ezitare, Grew înainta în flancul drept cu regina, de-a lungul diagonalei, pentru a lua nebunul lui Schwartz. Se opri, respirând uşurat. Vicleanul său adversar avea o tură în pericol şi un şah în perspectivă, regina sa fiind gata să se repeadă

asupra prăzii. Avea de asemenea un avans de o tură la doi pioni.

- E rândul tău, spuse cu satisfacţie.

Schwartz se hotărî:

- Ce este... Ce este Şaizeciul?