Şahul în sine însă, şahul originar şi imuabil, era acelaşi, iar turneul dintre Schwartz şi Grew înregistrase cincizeci de partide.

Cum la început Schwartz cunoştea doar vag mutările pierdea constant. Lucrurile se schimbaseră mai târziu, înfrângerile rărindu-se. Cu timpul Grew devenise mai precaut, gândea mai mult, îşi pufăia pipa în intervalul dintre mutări până ce scrumul devenea incandescent şi, în cele din urmă, se pierdea în înfrângeri pline de proteste şi ranchiună.

Grew juca cu albele şi mutase pionul la E4.

- Dă-i drumul, spuse acru.

Dinţii îi erau încleştaţi pe pipă, iar ochii scormoneau tabla cu înfrigurare.

Umbrele înserării se înteţeau.

Schwartz îşi ocupă locul, oftând. Jocurile deveneau de-a dreptul neinteresante, pe măsură ce el era tot mai conştient de mişcările pe care avea să le facă Grew. Ca şi cum acesta ar fi avut o fereastră transparentă în craniu. La aceasta se adăuga inconvenientul că el însuşi ştia, aproape instinctiv, ce trebuia să mute în momentul următor.

Foloseau o "tablă de noapte" ce lumina în întuneric într-un mozaic de albastru şi oranj. Piesele, care la lumina zilei erau nişte figuri obişnuite din lut roşcat, sufereau noaptea o adevărată metamorfoză. Jumătate din ele erau scăldate într-un alb desăvârşit, amintind de lucirea rece a porţelanului, iar celelalte sclipeau cu mici reflexe roşietice.

Primele mişcări se succedară cu repeziciune. Schwartz ieşi în întâmpinarea adversarului, mutând şi el pionul din faţa regelui. Grew scoase calul la F3. Schwartz răspunse cu cal C6. Apoi nebunul lui Grew fugi la B5, iar Schwartz mută pionul clin faţa turei la A6, silind nebunul alb să se retragă la A4. După care îşi scoase celălalt cal la F6.

Piesele strălucitoare lunecau pe tablă cu o stranie independenţă, pe măsură ce degetele ce le mânuiau se pierdeau în întuneric.

70

Lui Schwartz îi era teamă. Poate avea să-l ia drept nebun, dar trebuia să ştie.

Intrebă pe neaşteptate;

- Unde mă aflu?

Grew tocmai executa o mişcare îndelung chibzuită: cal C3. Ridică privirea surprins.

- Poftim?

Schwartz nu cunoştea cuvântul pentru "ţară" sau "naţiune", aşa că întrebă:

- Ce lume e asta? şi mută nebunul la E7.

- Pământul, sună scurt răspunsul, şi Grew execută plin de emfază rocada.

Mai întâi deplasă figurina înaltă, adică regele, şi apoi nodul de tură trecu pe deasupra, odihnindu-se de cealaltă parte.

Răspunsul nu era nici pe departe satisfăcător. Cuvântul folosit de Grew se traducea în mintea lui prin "pământ". Dar care pământ? Orice planetă este "pământ"

pentru cei ce-o locuiesc. Avansă cu două pătrăţele pionul de la B7, şi din nou nebunul lui Grew fu silit să se retragă, de data asta la B3. Apoi Schwartz şi Grew mutară

fiecare pionii din faţa reginei, la D3, respectiv D6, eliberând nebunii pentru bătălia ce avea să înceapă curând în centru.

Schwartz întrebă, căutând să pară cât mai firesc:

- În ce an suntem? şi execută rocada.

Grew şovăi. Avea de ce să fie mirat.

- Ce te tot munceşte astăzi? Nu ţi-e gândul la joc? Poftim, dacă aste te face fericit, suntem în anul 827, şi adăugă sarcastic: E. G.

Examina încruntat tabla, după care puse cu zgomot calul la D5, atacând.

Schwartz se feri repede, contraatacând cu calul la A5. Lupta se înteţise. Calul lui Grew luă nebunul, care se ridică scăldat de o văpaie roşiatică şi căzu cu un zgomot uşor în cutia unde avea să rămână ― războinic învins ― până la jocul următor.

Imediat, calul învingător căzu pradă reginei lui Schwartz. Într-un moment de exagerată prudenţă, Grew slăbi atacul, retrăgându-şi calul rămas în refugiul de la E1, unde era cam nefolositor. Calul lui Schwartz repetă prima mişcare, luând nebunul şi căzând la rându-i pradă pionului de la A2.

Urmă o nouă pauză, după care Schwartz întrebă timid:

- Ce înseamnă E.G.?

- Poftim? se zbârli Grew. Vrei să spui că tot nu ştii în ce an suntem? Dintre toate neghiobiile... Ei, dar mereu uit că ai învăţat să vorbeşti abia de vreo lună. Eşti inteligent însă. Chiar nu ştii? Suntem în anul 827 al Erei Galactice. Era Galactică: E.G. înţelegi? Sunt 827 de ani de la întemeierea Imperiului Galactic; 827 de ani de la încoronarea lui Frankenn întâiul. Acum, te rog, e rândul tău.

Dar calul lui Schwartz rămase o vreme prizonier în mâna sa. Sentimentul de frustrare era sfâşietor.

- Stai puţin, zise, depunând calul la D7. Recunoşti vreunul din aceste nume?

America, Asia, Statele Unite, Europa...

Bâjbâia după un reper.

În întuneric, pipa lui Grew era o luminiţă roşie, mohorâtă, iar silueta sa întunecată, încovoiată peste strălucitoarea tablă de şah, părea mai neînsufleţită decât 71

aceasta. Poate clătinase scurt din cap ― Schwartz nu putuse să vadă ― dar nici nu avea nevoie. Simţi negaţia celuilalt ca şi cum ar fi rostit-o cu viu grai.

Încercă din nou:

- De unde aş putea face rost de o hartă?

- Lasă hărţile, mârâi Grew, dacă vrei să nu-ţi pierzi capul în Chica. Nu sunt geograf. Şi nici n-am auzit de numele pe care mi le-ai pomenit. Ce sunt? Oameni?

Să-şi piardă capul? De ce? Schwartz simţi că i se face frig. Comisese cumva o crimă? Ştia Grew de aşa ceva? întrebă nesigur:

- Soarele are nouă planete, nu?

- Zece, veni categoric răspunsul.

Schwartz şovăi. Ei, poate mai descoperiseră o planetă de care el nu auzise. Dar cum de ştia Grew? Numără pe degete şi apoi întrebă:

- Dar a şasea planetă are inele?

Grew mişcă încet pionul de la F2 la F4, iar Schwartz făcu imediat acelaşi lucru.

- Saturn, vrei să spui? spuse Grew. Bineînţeles că are inele. Acum îşi calcula următoarea mişcare. Avea de ales între a lua fie pionul de la F5, fie de la E5, şi nu ştia cum era mai bine.

- Există o centură de asteroizi ― mici planete ― între Marte şi Jupiter, adică