Pierzându-şi brusc demnitatea, Înaltul Ministru nu se putu abţine să nu arunce o privire grăbită în jur.
- Excelenţă, nu nervozitatea ci încrederea ne va aduce victoria... Mai ştiţi că
succesul acestor proiecte depinde de întrebuinţarea judicioasă a jucărioarei lui Shekt, sinapsificatorul. Până acum, cel puţin din câte ştiu, acesta a fost utilizat numai după
indicaţiile noastre şi cu un scop bine definit. Şi deodată, fără să ne avertizeze, Shekt sinapsifică un necunoscut, încălcând flagrant ordinele noastre.
- E foarte simplu, spuse Înaltul Ministru. Adu-l la ascultare pe Shekt, arestează
pacientul şi cu asta ai terminat.
- Nu, nu. Excelenţa Voastră are o minte fără ascunzişuri şi de aceea pierde din vedere ce e mai important. Nu contează ce a făcut Shekt, ci de ce. Observaţi că există
o coincidenţă în această poveste, urmată de multe altele. Guvernatorul Pământului îl vizitase pe Shekt în aceeaşi zi, iar Shekt ne-a raportat cu o loialitate desăvârşită tot ce s-a petrecut între ei. Ennius ceruse ca sinapsificatorul să fie pus la dispoziţia Imperiului. A promis, se pare, un ajutor însemnat din partea împăratului.
- Hm! făcu Înaltul Ministru.
- Vă surprinde? V-ar atrage un asemenea compromis, pus în balanţă cu pericolele pe care le implică demersul nostru actual?... Vă amintiţi de promisiunile de hrană făcute în timpul foametei de acum cinci ani? Vă amintiţi? Transporturile au fost blocate, deoarece nu dispuneam de credite imperiale, iar produsele Pământului nu erau acceptate, fiind contaminate de radioactivitate. Am primit alimente gratuit, aşa cum ni se promisese? Ne-au acordat măcar un împrumut? O sută de mii de oameni au murit atunci de foame. Nu trebuie să aveţi încredere în promisiunile extratereştrilor.
Dar nu asta contează acum. Ceea ce contează este faptul că Shekt a dat dovadă
de o mare loialitate. În mod sigur, nu puteam să ne îndoim de el, încă şi mai sigur nu puteam să-l suspectăm de trădare în chiar ziua respectivă. Şi totuşi, aşa s-a întâmplat.
- Te referi la experienţa lui neautorizată, Balkis?
- Da, Excelentă. Cine este pacientul? Deţinem fotografii ale lui şi, cu ajutorul tehnicianului lui Shekt, şi structura retinei. Am verificat în Registrul Planetar şi nu l-am găsit; nici urmă de el. Concluzia care se impune e că respectivul nu e pământean, ci extraterestru. Mai mult, Shekt ştia în mod sigur acest lucru, deoarece un buletin de înregistrare nu poate fi falsificat, nici transmis, existând proba structurii de retină, în 62
mod foarte simplu, deci, faptele în sine ne conduc la concluzia că Shekt a sinapsificat în mod conştient un extraterestru. De ce? ne întrebăm.
Răspunsul s-ar putea să fie simplu ca bună ziua. Shekt nu e instrumentul ideal pentru scopurile noastre, în tinereţe a fost asimilaţionist. Ba chiar, la un moment dat, a candidat la alegeri pentru Consiliul din Washenn, de pe poziţiile concilierii cu Imperiul. A fost înfrânt, în treacăt fie zis.
- N-am ştiut, îl întrerupse Înaltul Ministru.
- Că a fost înfrânt?
- Nu, că a candidat. De ce n-am fost informat de acest lucru? În postul pe care-l ocupă acum, Shekt e un om foarte periculos.
Balkis zâmbi îngăduitor.
- Shekt a inventat sinapsificatorul şi este încă singurul care ştie cu adevărat cum să-l folosească. A fost tot timpul urmărit şi de-acum înainte va fi şi mai mult. Nu uitaţi că un trădător din rândurile noastre, cunoscut de noi, poate face mai mult rău duşmanului, decât ne poate face bine nouă un om loial.
Să trecem din nou la fapte. Shekt a sinapsificat un extraterestru. De ce?
Sinapsificatorul are o singură menire ― să sporească gradul de inteligenţă al unui om. În ce scop? Pentru că numai aşa vor putea fi depăşite minţile savanţilor noştri, perfecţionate cu ajutorul aparatului. Ei, ce spuneţi? Asta înseamnă că Imperiul are cel puţin o vagă bănuială cu privire la ceea ce se petrece pe Pământ. Găsiţi că-i o chestiune minoră, Excelenţa Voastră?
Pe fruntea Înaltului Ministru apărură broboane de sudoare.
- Chiar crezi ceea ce spui?
- Faptele sunt ca un joc de cuburi ce nu se pot îmbina decât într-un anume chip.
Extraterestrul tratat era un individ şters, dacă nu chiar demn de milă. O manevră bine chibzuită, deoarece un bătrân chel şi gras rămâne spionul cel mai iscusit al Imperiului. O, da. Bineînţeles. Cui altcuiva îi poţi încredinţa o asemenea misiune?...
Noi însă l-am urmărit pe acest străin, alias Schwartz, atât cât ne-a fost în putinţă. Să
luăm acum al doilea dosar.
Înaltul Ministru îşi aruncă privirea peste el.
- Privitor la Bel Arvardan?
- La doctorul Bel Arvardan, încuviinţă Balkis, eminent arheolog, din distinsul Sector Sirian, o lume de bravi şi rafinaţi bigoţi.
Ultimul cuvânt îl scuipase aproape cu ură.
- Ei, n-are importanţă, continuă, în orice caz, avem aici o imagine ciudată a lui Schwartz, aproape un contrast poetic. Nu e un necunoscut, ci un personaj celebru. Nu se insinuează în secret, ci soseşte pe un fluviu de publicitate. Suntem avertizaţi în privinţa lui nu de un obscur tehnician, ci de însuşi Guvernatorul Pământului.
- Crezi că e vreo legătură, Balkis?
- Puteţi presupune, Excelenţă, că unul are scopul de a ne distrage atenţia de la celălalt. Ori de nu, cum clasele conducătoare ale. Imperiului se pricep destul de bine la urzeli, înseamnă că ni se oferă un exemplu de două metode de camuflaj. In cazul lui Schwartz, luminile sunt stinse, în cazul lui Arvardan, ne sunt proiectate în ochi. Şi vor să nu suspectăm nimic, nici într-un caz, nici în celălalt?... Ia să vedem, ce ne-a spus Ennius despre Arvardan?
63
Înaltul Ministru îşi frecă gânditor nasul.
- A spus că Arvardan întreprinde o expediţie arheologică finanţată de Imperiu şi că doreşte să pătrundă în scopuri ştiinţifice în Teritoriile Interzise. Nu există însă nici cea mai mică intenţie de a săvârşi un sacrilegiu, aşa că, dacă îl vom putea opri pe cale paşnică, el ne va susţine în faţa Consiliului Imperial, sau ceva de genul acesta.
- Prin urmare, să-l urmărim pe Arvardan de aproape, dar în ce scop? Ca nu cumva să pătrundă neautorizat în Teritoriile Interzise. Iată un şef de expediţie arheologică fără oameni, fără navă, fără echipament. Iată un extraterestru care nu rămâne la Everest, unde-i e locul, ci dintr-un motiv oarecare hoinăreşte pe Pământ şi, în primul rând, merge la Chica. Şi cum ne este distrasă atenţia de la toate aceste întâmplări suspecte? Ei bine, tocmai îndemnându-ne să urmărim cu atenţie ceva lipsit de importanţă.
