- Dar n-am venit aici ca s-ascult...
- Ba ai s-asculţi, pentru că n-am terminat. Tocmai voiam să spun că ceea ce nu pot înţelege e pe se petrece în mintea unui iubitor de pământeni. Când un om ― un om adevărat, să zicem ― se coboară într-atât încât să se bălăcească în societatea lor şi să umble după femeile lor, ei bine, nu pot avea nici un dram de respect pentru el. E
mai rău decât ei...
- Atunci blestemată fie-ţi mintea neroadă! strigă furios Arvardan. Ştii că se pune la cale un complot contra Galaxiei? Ai măcar cea mai vagă idee de pericolul ce ne paşte? Fiecare minut de tărăgănare din partea dumitale periclitează viaţa cvadrilioanelor de locuitori ai Galaxiei...
- Oh, ştiu şi eu, doctore Arvardan? Eşti doctor, nu? Trebuie să-ţi respect titlurile.
Vezi dumneata, am şi eu teoria mea. Te-ai dat cu ei. Te-oi fi născut pe Sirius, nu zic, dar în piept ai o inimă neagră de pământean şi de fapt te foloseşti de cetăţenia galactică pentru a le susţine cauza. Le-ai răpit pe acest demnitar al lor, acest Stegar (un lucru bun în sine, nu mi-ar fi displăcut să-i fi sucit beregata), dar pământenii îl şi caută. Au trimis un mesager la fort.
- Au şi trimis? Iar noi stăm aici şi discutăm? Trebuie să-l văd pe colonel, chiar de-ar fi să...
125
- Te-aştepţi la răzmeriţă, deci, la incidente? Poate chiar le-ai pus singur la cale, ca primă etapă a unei revolte organizate, hm?
- Eşti nebun? De ce-aş face-o?
- Atunci, n-ai avea nimic împotrivă să dăm drumul Stegarului?
- Nu puteţi face una ca asta!
Arvardan sări în picioare, părând o clipă că vrea să se arunce asupra locotenentului. Acesta apucă dezintegratorul.
- Nu? Ascultă, domnule Arvardan. Îţi plătesc cu vârf şi îndesat. Mai întâi te-am pălmuit şi te-am făcut să mi te târăşti înainte de faţă cu amicii dumitale pământeni.
Te-am silit apoi să stai aici şi să asculţi fără să crâcneşti, în timp ce-ţi spuneam de la obraz că eşti o lepădătură. Iar acum nu-mi doresc nimic mai mult decât un pretext pentru a-ţi zdrobi braţul, ca răsplată pentru ce mi-ai făcut mie. încearcă aşadar să faci o singură mişcare.
Arvardan îngheţă.
Locotenentul Claudy râse şi puse dezintegratorul deoparte.
- Ce păcat că trebuie să te păstrez întreg pentru întâlnirea cu colonelul. Te va primi la ora cinci şi un sfert.
- Ştiai asta... ai ştiut-o tot timpul.
Indignarea îi ardea gâtlejul ca o flacără.
- Bineînţeles.
- Domnule locotenent Claudy, dacă timpul pe care l-am pierdut va însemna că
partida e pierdută, atunci nici unuia din noi nu-i va rămâne mult timp de trăit, zise Arvardan cu un ton îngheţat care făcea să te treacă fiorii. Dumneata însă vei muri primul, deoarece îmi voi petrece ultimele clipe strivindu-ţi mutra şi zdrobindu-ţi creierii.
- Te voi aştepta, iubitorule de pământeni. Oricând vei dori!
Comandantul fortului Dibburn îmbătrânise în serviciul Împăratului. În anii de pace deplină din ultimele generaţii, un ofiţer nu prea mai avea prilejul să se acopere de glorie, şi colonelul, la fel cu alţii, n-o câştigase în nici un fel. De-a lungul încetei sale ascensiuni, de la simplu cadet, colonelul servise mai prin toate colţurile Galaxiei, aşa încât până şi o garnizoană în lumea nevrozată a Pământului nu însemna pentru el decât o corvoadă ca oricare alta. Nu-şi dorea decât rutina paşnică a vieţii obişnuite.
Nu cerea nimic în plus şi, pentru a şi-o păstra, era gata la o adică şi să ceară scuze unei pământence.
La intrarea lui Arvardan, colonelul avea o mină obosită. Gulerul de la cămaşă îi era desfăcut, iar tunica, purtând insigna de un galben strălucitor a Imperiului, cu
"Nava Cosmică şi Soarele", atârna neglijent pe spătarul scaunului. Îşi trosnea absent degetele de la mâna dreaptă, în timp ce-l fixa pe Arvardan plin de gravitate.
- O poveste foarte încurcată, spuse el, foarte încurcată. Mi-amintesc de dumneata, tinere. Eşti Bel Arvardan de pe Baronn, eroul principal al unui alt moment destul de penibil. N-ai putea să nu-ţi mai creezi mereu necazuri?
- Nu numai eu am necazuri acum, domnule colonel, ci întreaga Galaxie.
- Da, am auzit, spuse oarecum nerăbdător colonelul. Sau cel puţin aşa pretinzi dumneata. Aud că ţi-ai pierdut actele.
126
- Mi-au fost luate, dar sunt cunoscut la Everest. Guvernatorul însuşi mă poate identifica şi sper din tot sufletul că va avea prilejul s-o facă până la căderea nopţii.
- Vom vedea.
Colonelul îşi încrucişa braţele, legănându-se în scaun.
- Să auzim versiunea dumitale.
- Am aflat de existenţa unui complot foarte periculos, pus la cale de un grup restrâns de pământeni care vor să răstoarne Guvernul Imperial. Daca autorităţile în drept nu sunt înştiinţate de îndată, este foarte posibil ca ei să reuşească, nimicind atât Guvernul cât şi o mare parte a Imperiului însuşi.
- Mergi prea departe, tinere, cu asemenea afirmaţii pripite şi exagerate. Că
pământenii ar putea să işte tulburări supărătoare, să asedieze fortul, să producă
pagube însemnate ― sunt gata să admit, dar nici o clipă nu i-aş crede capabili să
