— Ce-ar fi să veniţi şi dumneavoastră mâine să asistaţi la proces? zise Jake. Vă prezint judecătorului şi-i voi cere să aveţi acces şi în biroul lui.
— Pentru mine n-ar face un lucru ca ăsta! exclamă Harry Rex.
— Nici nu mă mir, spuse Sheldon cu un zâmbet. Cred c-am să vin. Stau aici până marţi. Nu e niciun pericol?
— Asta nu vă pot garanta.
Soţia lui Woody Mackenvale stătea pe o bancă lângă salonul soţului ei şi plângea încet, încercând să se abţină cât mai mult, în faţa copiilor. Băieţeii îşi ştergeau ochii cu şerveţele şi îşi suflau nasul. Jake îngenunchease în faţa ei şi asculta ce aflase şi ea de la medici. Glonţul se înfipsese în măduvă şi îl paralizase pentru totdeauna. Woody era maistru la o uzină din Booneville. Avea o slujbă bună. Şi viaţa lor fusese liniştită. Până acum, ea nu avusese serviciu. Au să se descurce ei cumva, dar nu ştia deocamdată cum. Soţul ei fusese antrenor la echipa de juniori, unde jucau şi fiii lor. Era un om activ. Începu să plângă şi mai tare.
— Mi-a salvat viaţa, zise Jake, uitându-se la băieţi.
Ea închise ochii şi dădu din cap.
— Şi-a făcut datoria. Ne descurcăm noi.
Jake luă un şerveţel şi îşi şterse ochii. Lângă el se afla un grup de rude, care ascultau în linişte. Harry Rex se plimba nervos de colo-colo.
Jake o îmbrăţişă şi îi mângâie pe băieţi. Îi dădu numărul de telefon de la birou şi-i spuse să-l sune oricând avea nevoie de ceva. Promise că va mai veni, după terminarea procesului.
Magazinele unde se vindea bere deschiseră duminică pe la prânz, când ieşea lumea de la biserică. Oamenii se opreau şi cumpărau câte un carton şi porneau mai departe să ia masa la o bunică, la o mătuşă sau în familie. Ciudat, închideau la şase, când aceiaşi oameni se duceau la slujba de seară. În celelalte şase zile, berea se vindea de dimineaţa până la miezul nopţii. Dar duminica procedau astfel, din respect pentru Dumnezeu.
Jake cumpără un carton cu şase cutii de la băcănia lui Bates şi porniră spre lac în automobilul murdar al lui Harry Rex. Cauciucurile erau tocite, iar parbrizul crăpat şi plin de insecte moarte. Pe jos, zăceau zeci de cutii goale de bere şi de sticle sparte. Aerul condiţionat nu mai funcţiona de şase ani. Jake îi sugerase să meargă cu Saab-ul, dar Harry Rex îl înjură, pe motive de prostie. În Bronco-ul lui, nu-i va lua nimeni la ochi.
Mergeau încet spre lac. Willie Nelson lălăia pe casetă, iar Harry Rex cânta şi el bătând ritmul pe volan. Când vorbea, avea un timbru aspru şi gutural. Când cânta, era şi mai rău. Jake sorbea din cutia cu bere şi privea prin parbriz. Spre sud-vest, norii se îngrămădeau ameninţători. Când trecură pe lângă spelunca lui Huey, ploaia începu să biciuiască în rafale puternice pământul uscat. Praful fu spălat, iar tufele de pe marginea drumului deveniră verzi şi proaspete. Şoseaua se răcori şi deasupra autostrăzii se ridică un abur greu. Ploaia se îmbibă în bumbac şi în tecile de soia şi, printre rânduri, se formară mici pârâiaşe.
Neaşteptat, dar ştergătoarele de parbriz funcţionau. Se mişcau furioase într-o parte şi-ntr-alta, înlăturând noroiul şi insectele. Furtuna se înteţea. Harry Rex dădu casetofonul mai tare.
Negrii cu pălării de pai şi cu undiţe se adăposteau pe sub poduri, aşteptând să se liniştească furtuna. Pârâiaşele se umflau şi curgeau mai repede. Negrii mâncau saleuri şi biscuiţi şi spuneau poveşti pescăreşti.
Lui Harry Rex i se făcu foame. Opri la băcănia lui Treadway, lângă lac, şi mai cumpără nişte bere, două porţii de somn şi o pungă de şorici cu boia iute de ardei. I le aruncă lui Jake pe genunchi. Traversară barajul sub un ropot puternic de ploaie. Harry Rex parcă lângă un refugiu. Se aşezară la o masă de beton şi priviră şiroaiele care biciuiau suprafaţa lacului Chatulla. Jake bea bere, în vreme ce Harry Rex mânca ambele porţii de somn.
— Când ai de gând s-o anunţi pe Carla? întrebă el, sorbind cu zgomot din cutia cu bere.
Ploaia bătea darabana pe acoperişul de tablă sub care se adăpostiseră.
— Ce s-o anunţ?
— Despre casă.
— N-am de gând să-i spun. Cred c-am s-o reconstruiesc înainte de a se întoarce.
— Vrei să spui până la sfârşitul săptămânii?
— Da.
— Te-ai ţăcănit de tot, Jake. Bei prea mult şi-ţi pierzi minţile.
— Am ce merit. În curând, dau faliment. Sunt pe cale să pierd cel mai mare caz al carierei mele, pentru care am fost plătit cu nouă sute de dolari. Casa mea frumoasă pe care o fotografiau toţi turiştii a ajuns cenuşă. Nevasta m-a părăsit, iar când va auzi de casă, va divorţa. Nu există nicio îndoială. O voi pierde. Iar când fiică-mea va afla că Max a murit ars, mă va urî toată viaţa. Aşa văd eu lucrurile, în clipa de faţă. Mai sunt şi cei din Klan care se ţin de capul meu şi care au încercat să mă împuşte. Soldatul ăla zace în spital, cu un glonte în măduva spinării. N-o să se mai poată mişca toată viaţa şi mă voi gândi la el până în clipa morţii. Soţul secretarei mele s-a prăpădit din cauza mea. Ultima mea angajată este internată cu părul ciopârţit şi traumatizată, pentru că lucra la mine. Juriul crede că sunt un mincinos ordinar, din cauza expertului pe care l-am adus. Clientul meu vrea să renunţe la serviciile mele. Toată lumea va da vina pe mine, când va fi condamnat. Va face apel şi va angaja alt avocat, unul din ACLU, care mă va acuza că n-am fost în stare să-l scap. Aşa că mă vor da afară pentru incompetenţă. Nu voi mai avea nici nevastă, nici copil, nici casă, nici slujbă, nici bani, nimic!
— Cred că ai avea nevoie de un psihiatru, Jake. Hai să-l chemăm pe Bass. Ia o bere!
— Mă voi muta la Lucien şi-o să stăm împreună pe terasă toată ziua.
— Îmi dai mie biroul tău?
— Crezi că divorţează?
— Tot ce e posibil. Eu am trecut prin aşa ceva de patru ori, aşa că ştiu cum se leagă ele de orice.
— Carla nu e aşa. Sunt în stare să sărut pământul pe care calcă, şi ea ştie asta.
— Oricum, va dormi pe pământul gol când se va întoarce.
— Nu. Vom locui într-o rulotă cochetă şi confortabilă, până ne revenim. Apoi voi găsi eu altă casă veche, pe care s-o cumpărăm, şi-o să începem o viaţă nouă.
— Probabil ai să găseşti altă soţie, ca să începi o viaţă nouă. Ce-ar face-o să părăsească o vilă pe malul mării şi să vină să stea într-o rulotă, la Clanton?
— În rulotă voi fi eu.
— Nu-i un argument, Jake. Tu vei fi un beţiv falit, dat afară din barou, căzut în dizgraţie. Toţi prietenii, în afară de mine şi de Lucien, te vor uita. Ea n-o să se mai întoarcă niciodată. S-a terminat, Jake. Ca expert în divorţuri, te sfătuiesc să faci tu primul pas. Acţionează acum, mâine. Nici n-o să-şi dea seama ce s-a întâmplat.
— Pe ce motiv să dau divorţ?
— Pentru părăsire de domiciliu, în momentul în care aveai mare nevoie de ea.
— Ăsta-i un motiv de divorţ?
— Nu. Dar vom susţine şi că suferi de o iresponsabilitate temporară. Lasă-mă să mă ocup eu de toate, după regula M’Naghten. Eu sunt cel mai mare ticălos în materie de divorţuri, nu uita!
