— Ţineţi minte câţi doctori au depus mărturie că este un om extrem de bolnav, că, din punctul de vedere legal, era iresponsabil?
— Au fost vreo câţiva.
— Aţi auzit de următorii doctori: Felix Peny, Gene Shumate şi Hobny Wicker?
— Da.
— Sunt psihiatri?
— Da.
— Şi au depus mărturie pentru domnul Couch, nu-i aşa?
— Da.
— Şi-au afirmat cu toţii că, din punctul de vedere legal, era iresponsabil?
— Aşa au spus.
— Iar dumneavoastră aţi fost singurul medic de altă părere?
— Da, după câte-mi amintesc.
— Şi juriul ce-a făcut, domnule doctor?
— L-a găsit nevinovat.
— Pe motive de iresponsabilitate?
— Da.
— Unde se află acum domnul Couch?
— Cred că e la Whitfield.
— De când?
— Cred că de la proces.
— Înţeleg. Admiteţi în spital pacienţi sănătoşi, dacă se poate spune aşa?
Rodeheaver începu să fiarbă. Se uita la avocatul lui, avocatul poporului, ca şi cum i-ar fi spus că s-a săturat şi că ar trebui să facă ceva să se termine o dată.
Jake mai luă nişte hârtii.
— Domnule doctor, vă amintiţi de procesul numitului Buddy Wooddall din comitatul Cleburne, din mai 1979?
— Da, sigur.
— Omor, nu-i aşa?
— Da.
— Aţi depus mărturie ca expert în psihiatrie şi aţi spus că nu e nebun?
— Da.
— Vă amintiţi câţi psihiatri l-au mai consultat?
— Mi se pare că erau cinci.
— Exact, domnule doctor. Cinci la unu. Ce verdict a dat juriul?
Mânia creştea pe chipul lui Rodeheaver. Înţeleptul bunic-profesor începu să-şi piardă firea.
— A fost găsit nevinovat, pe motive de iresponsabilitate.
— Cum vă explicaţi asta, domnule doctor?
— Nu trebuie să ai totdeauna încredere în decizia juriului, izbucni el, apoi îşi reveni şi încercă să zâmbească. Jake se uita la el cu o expresie răutăcioasă, apoi îi privi pe juraţi, îşi încrucişă braţele, aşteptând puţin, pentru ca vorbele sale să-şi facă efectul.
— Puteţi să continuaţi, domnule Brigance, zise Noose, într-un târziu.
Jake se uită calm prin hârtii, le strânse şi rosti:
— Cred că am auzit destule de la martorul acesta, domnule judecător.
— Mai aveţi întrebări, domnule Buckley?
