Inginerul negru i-a zâmbit.

— Păi, nu ştiai, fetiţo? Toţi scoţienii sunt ingineri şi toţi inginerii sunt scoţieni. A salutat-o făcându-i semn şi s-a îndepărtat înot înainte ca Dennie să se poată gândi la un răspuns. Simţindu-se prinsă la înghesuială, a tras o înjurătură, din obişnuinţă.

Când D’Anite a ajuns suficient de departe, Sah’ot s-a apropiat de Dennie.

— Să începem să facem planuri pentru expediţie?

Orificiul lui respirator era aproape de urechea ei.

Dennie a tresărit. Deodată, a observat că toţi plecaseră. Inima a început să-i bată cu putere, iar masca părea să nu-i dea destul aer.

— Nu, nu aici! S-a întors şi a început să înoate. Să mergem la popota ofiţerilor. Acolo sunt planşete şi cupole cu aer! Poate să respire şi o fiinţă umană!

Sah’ot îi era tot alături.

— Ah, Dennie… a spus el, dar nu a insistat.

În schimb, a început să cânte o melodie hibridă, atonală, pe note joase, într-un dialect al trinarei, complicat şi aproape necunoscut.

Fără să vrea, Dennie s-a simţit atrasă de cântec. Era straniu, ciudat de frumos şi i-au trebuit câteva minute să-şi dea seama că era şi obscen.

15

STENOS

În ultima perioadă, Moki, Sreekah-pol şi Hakukka-jo îşi petrecuseră timpul cât nu erau de serviciu aşa cum şi-l petreceau toţi ceilalţi de săptămâni în şir: văicărindu-se.

— Azi a venit iar în sectorul meu, a zis Sreekah-pol, să-şi bage nasul în treaba tuturor. Crede că e dissscret, dar umple peisajul sonor cu ecourile sale Keneenkkk!

Moki a încuviinţat. Nu era nevoie să precizeze la cine se refereau.

*Strigând… cântând

Rostind cuvinte ritmate

*Grupul meu dă din coadă

La Logica Logica lui!

Hakukka-jo a tresărit. Moki mai vorbea rareori anglica, iar trinara lui era un pic prea primitivă ca să fie decentă.

Dar Sreekah-pol se gândea că Moki avea dreptate.

— Din păcate, toţi definii Tursiops îl adoră pe Creideiki. Îl imită şi încearcă să se poarte ca adepţii Keneenkk-k. Chiar şi jumătate din Stenos ai noştri par la fel de vrăjiţi de el.

— Ei bine, dacă ne scoate de aici în viaţă, o să-i uit până şi inspecţiile indiscrete, a afirmat Hakukka-jo.

Moki a scuturat din cap.

*În viaţă! În viaţă!

În apele adânci şi bogate

*Urmăm, urmăm

Un şef cu dinţi neregulaţi!

— Taci odată! Hakukka-jo s-a întors în grabă să asculte ecourile din zona de odihnă. Câţiva fini se strânseseră în jurul automatelor cu mâncare. Nu păreau să fi auzit. Ascultă ce-ţi spun! Ai dat deja de necaz şi fără să vorbeşti de revoltă. Am aflat că doctorul Metz s-a dus la Takkata-Jim să întrebe de tine.

Moki a surâs sfidător. Sreekah-pol s-a declarat de acord cu acel comentariu mut.

— Metz nu va face nimic, a spus Sreekah-pol. Toţi ştim că el a alesss jumătate din delfinii Stenos de la bord. Suntem copilaşii lui, a adăugat el cu glas cântat. Acum, că Orley şi Tsh’t sunt plecaţi, iar Hikahi e la infirmerie, singurul la care trebuie să fim atenţi e deşteptul de şef!

Hakukka-jo s-a uitat în jur, disperat.

— Şi tu? Nu vrei să taci? Uite-l pe K’tha-Jon!

Ceilalţi doi s-au întors şi au văzut un neo-fin enorm care ieşea înot dintr-un lift şi se îndrepta spre ei. Delfinii mai mici se dădeau repede din calea lui.

— Şi ce? E unul de-ai noştri! a spus Sreekah-pol cu nesiguranţă în glas.

— Şi nostromul nostru! a răspuns Hakukka-jo cu înflăcărare.

— Şi îi detestă pe delfinii Tursiops care fac pe deştepţii! i-a tăiat-o Moki în anglică.

— Poate, dar nu o arată! Ştie ce gândesc oamenii despre rasism!

Moki şi-a ferit privirea. Delfinul negru şi împestriţat era ca mulţi alţi fini care simţeau faţă de rasa protectoare un fel de teamă superstiţioasă. I-a replicat fără convingere în trinară:

*Întreabă-i pe cei negri…

Pe cafenii şi galbeni

*Întreabă balenele…

De rasismul oamenilor!*

— Asta a fost demult! s-a răstit Hakukka-jo. Iar oamenii nu aveau stăpâni să-i îndrume!

— Aşa e… a spus Sreekah-pol, fără să se arate prea convins.

Toţi au tăcut când s-a apropiat K’tha-jon. Hakukka-jo a îngheţat ca întotdeauna când se uita la nostrom.

K’tha-jon era un uriaş lung de trei metri şi atât de gros că trei oameni nu-l puteau înconjura cu braţele. Nasul în formă de sticlă îi era teşit şi, spre deosebire de aşa-zişii Stenos de la bord, coloritul său nu era împestriţat, ci uniform. Circula zvonul că K’tha-jon era un alt „caz special” al doctorului Metz.

Delfinul gigant s-a apropiat înot, împrăştiind în jur jeturi de bule. Maxilarele sale deschise lăsau să se vadă şirurile de dinţi puternici, înspăimântători. Involuntar, ceilalţi au adoptat o poziţie defensivă, cu ochi alerţi şi gurile închise.

— Am auzit c-au mai fost certuri… a tunat K’tha-jon în anglica subacvatică adâncă. Din fericire, am reuşit să-l mituiesc pe nostromul-şef S’thata cu o rară bandă sensie, iar el a fost de acord să nu-i spună comandantului. Îmi închipui că cheltuiala cu banda va fi acoperită de cineva care are anumite interese…