Orley şi-a plecat capul, recunoscându-se învins. Nimeni nu-l întrecuse vreodată pe Creideiki la haiku în trinară. Suspinele admirative ale finilor i-au confirmat-o.
Nu se schimbase nimic, evident. Când s-au întors să plece din sectorul arme, Orley şi Creideiki ştiau că numai spiritul de competiţie n-ar fi fost suficient să susţină echipajul în timpul crizei. Trebuia să mai fie şi speranţă.
Speranţe nu erau multe. Tom ştia că Creideiki era foarte îngrijorat în privinţa lui Hikahi, deşi nu lăsa să se vadă asta.
Când au ajuns mai departe, unde nu putea să-i audă nimeni, căpitanul a întrebat:
— A făcut Gillian vreun progres în studiul lucrului ăluia pe care l-am găsit… cauza tuturor necazurilor noastre?
Tom a scuturat din cap.
— N-am petrecut cu ea mai mult de o oră în două zile, aşa că nu ştiu.
Creideiki a oftat.
— Ar fi bine să ştim ce cred Galacticii că am găsit.
Discuţia le-a fost întreruptă de o fluierătură neaşteptată. Tsh’t, al patrulea ofiţer al navei, zbura pe hol într-un nor de bule.
— Creideiki! Tom! Sonarul semnalează un delfin la mare dissstanţă spre essst, dar se pare că înoată foarte repede în direcţia noastră.
Creideiki şi Orley s-au privit. Apoi Tom a dat din cap aprobator la ordinul nerostit al căpitanului.
— Pot s-o iau pe Tsh’t şi douăzeci de fini?
— Da. Pregăteşte o echipă. Dar nu pleca până nu aflăm cine este şi ce se întâmplă. Poate vei avea nevoie de peste douăzeci de fini. Sau poate se va dovedi inutil să pleci.
Tom a văzut suferinţa din ochii comandantului. Următoarea oră de aşteptare avea să fie foarte grea.
Orley i-a făcut semn locotenentului T’sht să-l urmeze, apoi s-a întors şi a înotat cu viteză maximă prin coridorul inundat spre poarta exterioară.
12
GALACTICI
— Pătrunsă de bucuria de a fi stăpânăşi comandantă, regina Soro, Krat, îşi observa creaturile din rasele Gello, Paha şi Pila, care conduceau din nou în luptă flota neamului său.
— Stăpână, a anunţat-o ofiţerul Gello, responsabil cu detectarea. Ne apropiem de lumea acvatică la un sfert din viteza luminii, conform instrucţiunilor tale.
— Krat a aprobat mişcându-şi repede limba, dar, în taină, era fericită. Oul ei era sănătos. După ce vor câştiga lupta de acolo, trebuia să se întoarcă în patrie şi să se acupleze din nou. Echipajul navei sale amiral lucra ca o maşină perfect reglată.
— Flota e înainte cu un paktaar, stăpână, a anunţat ofiţerul responsabil cu detectarea.
— Dintre toate speciile cliente care le datorau supunere celor din neamul Soro, Gelli aveau o importanţă deosebită pentru Krat. Erau primii protejaţi ai speciei sale şi fuseseră elevaţi de Soro cu mult timp în urmă. La rândul lor, Gelli deveniseră protectori şi aduseseră în familie alte două rase cliente. Rasa Soro avea de ce să fie mândră de ei. Lanţul elevaţiei continua.
— Cu multă vreme în urmă, fuseseră Strămoşii, care creaseră Legea Galactică. De atunci rasele ajutaseră alte specii să devină conştiente şi inteligente, cerându-le în schimb o perioadă de serviciu obligatoriu.
Cu multe milioane de ani în urmă, străvechea rasă Luber o elevase pe Puber sau cel puţin aşa susţinea Biblioteca. Rasa Luber se stinsese de multă vreme. Puberii trăiau încă pe undeva, dar erau degeneraţi şi decăzuţi.
— Totuşi, înainte să decadă, puberii elevaseră specia Hui, care, la rândul ei, îi transformaseră în clienţi pe strămoşii lui Krat, cei din rasa Soro, care erau cioplitori în piatră. La scurt timp după aceea, cei din specia Hui s-au retras în lumea lor, să devină filosofi.
— Acum, rasa Soro avea multe specii cliente. Cele mai reuşite erau Gello, Paha şi Pila.
— Krat auzea vocea subţire a tacticianului Pila, Cubber-cabub, care îşi muştruluia subordonaţii de la sectorul de planificare. Insista să facă eforturi mai mari pentru a obţine de la mini-Biblioteca de pe navă informaţiile pe care le ceruse ea. Cubber-cabub părea speriat. Bine. Se va strădui mai mult dacă îi era frică de ea.
— Dintre cei de la bord, membrii rasei Pila erau singurele mamifere, bipezi scunzi dintr-o lume cu gravitate foarte mare. Deveniseră o rasă influentă în multe organizaţii birocratice galactice, inclusiv importantul Institut al Bibliotecii. Pilii elevaseră şi ei clienţi, adăugând putere clanului.
Era totuşi păcat că pilii nu mai erau clienţi aserviţi. Ar fi fost frumos să le manipuleze din nou genele. Micii sofonţi îşi pierdeau blana şi miroseau urât.
Nicio rasa protejată nu era perfectă. Cu doar două sute de ani în urmă, pilii intraseră într-o mare încurcătură cu pământenii. Fusese o chestie dificilăşi costase mult să fie muşamalizată. Krat nu cunoştea toate amănuntele, dar era ceva în legătură cu soarele de pe Terra. De atunci, rasa Pila îi urâse pe locuitorii Pământului din tot sufletul.
Gheara de împerechere a lui Krat a pulsat în timp ce se gândea la pământeni. În numai câteva generaţii, deveniseră o pacoste aproape la fel de mare ca şi ipocriţii de kanteni şi farsorii ăia diabolici de tymbrimieni! Soro aşteptau cu răbdare ocazia să spele ruşinea care păta onoarea clanului lor. Din fericire, fiinţele umane erau jalnic de ignorante şi de vulnerabile. Poate că ocazia li se şi ivise!
Ce plăcut ar fi să-şi subordoneze specia Homo sapiens şi s-o aservească lor! Era posibil! Ce schimbări s-ar fi operat atunci! Cum ar putea fi modelaţi oamenii!
Krat s-a uitat la echipaj şi şi-a dorit să poată transforma şi modela după bunul ei plac chiar şi speciile adulte. Se puteau face atâtea cu ei. Dar asta presupunea schimbarea regulilor.
Dacă acele mamifere acvatice de pe Pământ, primele elevate, ar fi aflat ce gândea ea, atunci regulile ar putea fi schimbate… dacă Strămoşii s-ar fi întors din negura timpului Ce ironie era că rasa cea mai nouă din univers descoperise flota abandonată! Aproape că era dispusă să-i ierte pe delfini că existau, că le conferiseră oamenilor statutul de stăpâni.
— Stăpână! a anunţat-o un Gello înalt. Alianţa dintre rasele Johpur şi Thennanin s-a rupt. Se bat între ei. Asta înseamnă că nu mai sunt cei mai puternici!
— Să rămânem vigilenţi, a oftat Krat.
Cei din rasa Gello n-ar trebui să dea multă importanţă unei trădări minore. Nu era ceva ieşit din comun. Alianţele se formau şi se rupeau până se va ivi o forţă supremă. Iar ea voia ca acea forţă să fie rasa Soro.
Delfinii trebuie să fie aici! După ce avea să câştige bătălia, o să le scoată pe fiinţele alea fără mâini din refugiul lor subacvatic şi le va sili să spună totul!
Făcând un gest languros cu laba stângă, l-a chemat pe Bibliotecarul Pil din nişa lui.
