***
— Sah’ot, sunt gata să preiau schimbul!
Sah’ot s-a întors şi s-a uitat în sus la Toshio.
— Mai lasă-mă câteva minte, OK? Assscult ceva!
Băiatul s-a încruntat. Nu se aşteptase la aşa ceva de la Sah’ot. Venise să-l schimbe mai devreme pe delfinul lingvist, pentru că acesta detesta să lucreze cu sonda-robot.
— Ce e, Tosh?
Dennie s-a ridicat în capul oaselor în sacul ei de dormit, frecându-se la ochi, scrutând întunericul de dinainte să se crape de ziuă.
— Nu ştiu, Dennie. M-am oferit să preiau robotul pentru ca Sah’ot să nu-l vadă pe Charlie când ne va contacta. Dar nu vrea să iasă din schimb.
Femeia a ridicat din umeri.
— Atunci aş zice că-i treaba lui. Ce-ţi pasă, la urma urmei?
Toshio ar fi vrut să-i răspundă tăios, dar s-a abţinut şi a ridicat şi el din umeri. A hotărât să n-o bage în seamă pe Dennie până nu se trezea de-a binelea şi să se comporte civilizat.
Dennie îl surprinsese după ce plecaseră Gillian şi Keepiru, acceptând să preia el comanda, fără să protesteze. În ultimele două zile nu se arătase interesată decât de microscoapele şi eşantioanele ei, ignorând chiar şi aluziile sexuale ale lui Sah’ot, răspunzând la întrebări monosilabic.
Toshio a îngenuncheat lângă unitatea de comunicaţii conectată prin cablu cu sania lui Sah’ot. A tastat o întrebare pe monitor şi s-a încruntat când a văzut răspunsul.
— Sah’ot! a spus pe un ton sever. Vino aici!
— Într-o sssecundă…
Delfinul părea distrat.
Toshio şi-a făcut gura pungă.
*IMEDIAT AICI
Vei veni
*Sau nu vei mai asculta
NIMIC!*
A observat că Dennie îşi ţinea respiraţia în spatele lui, deşi probabil că nu-i înţelesese pe deplin izbucnirea în trinară. Toshio se simţea îndreptăţit. Acesta era un test. Nu era aşa subtil ca Gillian Baskin, dar trebuia să se facă ascultat sau nu ar fi fost bun de nimic ca ofiţer.
Sah’ot a ridicat capul şi l-a fixat cu privirea, clipind năucit. Apoi delfinul a oftat şi s-a apropiat de malul iazului.
— Sah’ot, sunt patru ore de când n-ai mai înregistrat informaţii geologice şi, în acest timp, ai coborât sonda la două sute de metri. Ce te-a apucat?
Finul Stenos s-a unduit, nesigur. În cele din urmă, a vorbit încet.
— Primessssc un cântec…
Ultimul cuvânt s-a auzit mai slab, aşa că Toshio nu l-a înţeles.
— Ce primeşti?
— Un cântec…
Toshio şi-a ridicat braţele şi le-a lăsat apoi să cadă pe lângă corp. A înnebunit complet. Mai întâi Dennie, acum Sah’ot. Am fost lăsat aici la comandă cu doi bolnavi mintal!
A simţit-o pe Dennie apropiindu-se de micul lac.
— Ascultă, Sah’ot, a spus Toshio. Doctorul Dart ne va contacta în curând. Ce crezi că va spune când…
— Mă voi ocupa eu de Charlie când ne cheamă, a zis Dennie pe un ton scăzut.
— Tu?
Dennie îşi petrecuse ultimele patruzeci de ore blestemând problema copacului-burghiu care i se dăduse ca sarcină la ordinul lui Takkata-Jim şi la rugămintea lui Charles Dart. O împiedicase să lucreze cu băştinaşii Kiqui. Toshio nu reuşea să-şi închipuie cum de dorea să discute cu cimpanzeul.
— Da, eu. Ce am să-i spun îl poate face să uite complet de robot, aşa că lasă-l în pace pe Sah’ot. Dacă spune că a auzit un cântec, poate că aşa şi e.
Toshio s-a holbat la ea şi a ridicat din umeri. Foarte bine. Treaba mea e să-i apăr pe ăştia doi, nu să le corectez erorile ştiinţifice. Sper doar ca Gillian să aranjeze lucrurile la navă ca să pot raporta ce se întâmplă aici.
Dennie a îngenuncheat pe mal ca să-i vorbească lui Sah’ot. Îi vorbea încet, foarte serioasă şi răbdătoare, în ciuda lentorii cu care se descurca el în anglică, după şederea lungă în compania sondei-robot. Dennie voia să se scufunde ca să vadă miezul colinei metalice. Sah’ot a fost de acord s-o însoţească, numai să-l aştepte până transcrie mai mult din „muzica” sa. Femeia a consimţit, în aparenţă nefiindu-i deloc frică să se scufunde cu Sah’ot.
Toshio s-a aşezat şi a aşteptat inevitabilul bâzâit al liniei de comunicaţii de la navă. Oamenii se schimbau peste noapte şi el n-avea nici cea mai vagă idee de ce!
Îi venea să se frece la ochi. Aşa a şi făcut, dar nu a părut să-l ajute.
