Şi se va auzi atunci glasul Tatălui Ceresc:
„Eu, într-adevăr, sunt Legea; şi nu există alta în afara Mea.
Eu eram în zorii timpurilor
Şi nimeni nu poate fi salvat fără Mine.
Ascultaţi-Mă, voi Copii ai Luminii!
Eu sunt Cel ce Sunt; Eu sunt Începutul şi Sfârşitul.
Mâna mea a pus temeliile pământului,
Şi mâna Mea dreaptă a întins cerurile.
Ascultaţi-Mă, Copii ai Luminii!
Voi care cunoaşteţi ceea ce este drept,
Copiii Mei ale căror inimi sunt pline de Legea Mea:
Fiţi fericiţi şi în pace!
Munţii şi dealurile
Vor izbucni în faţa voastră în cânt,
Toţi arborii câmpiei vă vor aclama,
Ridicaţi-vă şi străluciţi, O, Copii ai Luminii,
Căci Lumina Mea a coborât asupra voastră,
Şi prin voi, gloria Legii
Va domni asupra noului Pământ!”
Cartea a patra
Învăţăturile celui ales
Prefaţa
Era în anul 1928 când Edmond Bordeaux Szekely a editat pentru prima dată traducerea „Cărţii întâi” a Evangheliei eseniene, un vechi manuscris pe care l-a descoperit în arhivele secrete ale Vaticanului. Această traducere a fost rodul unei răbdări infinite, al unei erudiţii şi al unei intuiţii tot atât de sigure pe cât şi, admirabile. Versiunea în limba engleză a apărut în 1937 şi de atunci acest mic volum a călătorit de-a lungul lumii, apărând în diferite limbi şi atrăgând din ce în ce mai mulţi cititori, fără să fi avut nevoie de vreo publicitate comercială. Până în prezent au fost vândute peste un milion de exemplare în Statele Unite. A trebuit să se aştepte aproape cincizeci de ani de la prima traducere în franceză pentru ca să apară „Cartea a doua” şi „Cartea a treia”. Ele au devenit de asemenea clasice ale literaturii eseniene.
„Cartea a patra” a venit ca o surpriză pentru cititorii care aflaseră de moartea dr. Bordeaux Szekely în 1979. Dacă aş avea erudiţia sa, dacă aş fi arheolog sau filolog ca el, aş da aici câteva explicaţii, dar eu nu sunt decât fidela sa secretară, căreia el i-a lăsat moştenire instrucţiuni clare şi anume de a edita „Cartea a patra” a Evangheliei eseniene la doi ani după moartea sa. Aceasta a fost totul şi eu îndeplinesc acum dorinţa sa.
„Cartea a patra” constituie încă o parte a manuscrisului în limba aramaică păstrat în arhivele secrete ale Vaticanului şi în limba slavonă veche în Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate actuală a statului austriac). De ce a întârziat aşa de mult apariţia ei? Eu nu pot decât să presupun că dr. Bordeaux Szekely dorea ca realitatea vie a acestor adevăruri eterne să se afirme prin ea însăşi, fără mijlocirea traducătorului. În 1937, el declara în prefaţa primei ediţii londoneze a „Cărţii întâi”: „Noi am editat această parte înaintea celorlalte texte, deoarece este partea de care umanitatea în suferinţă are cea mai mare nevoie astăzi”. În acelaşi mod, poate, la patruzeci şi patru de ani după aceasta lumea noastră tulburată are nevoie de această „Carte a patra”.
Dr. Bordeaux Szekely declară de asemenea: „Noi nu avem nimic de adăugat acestui text. El vorbeşte de la sine. Cititorul care studiază atent paginile următoare va resimţi vitalitatea eternă şi puternica dovadă a acestor adevăruri profunde mai imperativ necesare ca oricând pentru umanitatea de astăzi”.
„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”.
Orosi, Costa Rica
1981
NORMA NILSON – BORDEAUX SZEKELY
Comuniunile eseniene
Şi Domnul Iisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul râului, pentru a le revela ceea ce le rămăsese ascuns; trecuseră şapte ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, la fel cum floarea se deschide când Îngerul Soarelui şi Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi.
Şi toţi difereau unul de celălalt; unii erau în vârstă, alţii păstrau încă prospeţimea tinereţii pe chipurile lor, unii fuseseră educaţi potrivit tradiţiilor părinţilor lor, iar alţii nici nu-şi cunoscuseră tatăl şi mama. Dar, la toţi strălucea limpezimea privirii şi se remarca supleţea corpurilor, acesta fiind semnul că, timp de şapte ani ei au mers cu îngerii Maicii Pământeşti şi i-au ascultat Legile. Şi timp de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc i-au învăţat în timpul orelor de somn. Şi acum a sosit ziua când ei vor intra în Fraternitatea Celui Ales şi vor învăţa învăţăturile ascunse ale Bătrânilor, chiar şi pe acelea ale lui Enoh sau de mai înainte.
Şi Domnul Iisus îi conduse pe Fiii Luminii la un arbore bătrân de pe malul râului şi îngenunche acolo, la locul unde rădăcinile acestuia, noduroase din cauza vârstei, se întindeau spre cursul apei. Şi Fiii Luminii îngenuncheară de asemenea, atingând cu respect trunchiul bătrânului arbore, pentru că ei învăţaseră că arborii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Pentru că mama lor este Aceeaşi, Maica Pământească, al cărei sânge curge în seva arborelui şi în corpul Fiului Omului. Şi tatăl lor este Acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui Legi sunt scrise în ramurile arborelui şi ale cărui Legi sunt gravate pe fruntea Fiului Omului.
Şi Domnul Iisus Îşi îndreptă mâinile spre arbore şi spuse: „Iată Arborele Vieţii care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. Nu priviţi numai cu ochii corpului fizic, ci vedeţi cu ochii spiritului Arborele Vieţii în izvorul apelor curgătoare, în izvorul viu dintr-un ţinut al însetării. Vedeţi Grădina Eternă a minunilor şi, în centrul său, Arborele Vieţii, mister al misterelor, înălţându-şi în veci ramurile şi afundându-şi rădăcinile în râul vieţii care provine dintr-un izvor etern. Vedeţi cu ochii spiritului Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care-i protejează fructele cu flăcările Luminii Eterne şi închizând cu foc orice cale.”
„Vedeţi, O Fii ai Luminii, ramurile Arborelui Vieţii îndreptându-se către împărăţia Tatălui Ceresc. Şi vedeţi rădăcinile sale coborând în sânul Maicii Pământeşti. Şi Fiul Omului este ridicat la înălţimea eternităţii şi merge printre minunăţiile câmpiei pentru că numai Fiul Omului poartă în corpul său rădăcinile Arborelui Vieţii, aceleaşi rădăcini care sug la sânul Maicii Pământeşti şi numai Fiul Omului poartă în sufletul său ramurile Arborelui Vieţii, aceleaşi ramuri care se îndreaptă spre cer, spre împărăţia Tatălui Ceresc.”
„Şi timp de şapte ani voi aţi lucrat tot timpul zilei cu Îngerii Maicii Pământeşti; şi timp de şapte ani, voi aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum răsplata voastră va fi mare pentru că vi se va da darul graiului ca voi să puteţi folosi întreaga putere a Maicii voastre Pământeşti şi să ordonaţi Îngerilor Săi şi să stăpâniţi toate împărăţiile Sale; şi ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, să puteţi ordona Îngerilor Săi şi să intraţi în viaţa veşnică a împărăţiilor cereşti.”
„Şi timp de şapte ani nu vi s-au dat aceste cuvinte, pentru că acela care utilizează darul vorbirii pentru a căuta bogăţii sau pentru a-şi înfrânge duşmanii, acela nu mai poate fi un Fiu al Luminii, ci o progenitură a răului şi o creatură a întunericului. Pentru că numai apa pură poate oglindi bine lumina soarelui, iar apa care a devenit mocirloasă şi întunecată nu mai poate reflecta nimic. Dar când corpul şi sufletul Fiului Omului au mers împreună cu Îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este asemănător apei râului sub soarele de prânz, reflectând bine luminile orbitoare şi jucăuşe ca ale briliantelor.”
„Ascultaţi-Mă Fii ai Luminii, Eu vă voi împărtăşi darul vorbirii, ca vorbind Maicii voastre Pământeşti dimineaţa şi Tatălui vostru Ceresc seara, să puteţi realiza din ce în ce mai strâns unitatea împărăţiei pământului şi a cerurilor, unitate la care Fiul Omului a fost destinat de la începutul timpului.”
„Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi misterioase. Pentru că „adevăr zic vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nimic în afara Lui. Îndreptaţi-vă, deci, inimile ca să puteţi merge pe căile drepte în prezenţa Sa.”
