Se aşternu liniştea.
- Mi se pare o nebunie, zise Larry, apoi se opri.
Toţi se uitau la el. Pe neaşteptate, întunericul deveni compact, iar Lucy căpătă iar o privire rătăcită.
Larry făcu un efort să continue:
- Lucy, visezi vreodată... ei bine, visezi un loc din Nebraska?
- Într-o noapte, am avut un vis cu o negresă bătrână, mărturisi Lucy, dar n-a ţinut prea mult. Îmi zicea ceva de felul că să mă duc s-o văd. După aceea se făcea că mă întorsesem la Enfield şi că... individul ăla îngrozitor mă fugărea. Apoi m-am trezit.
Larry o privea cu o asemenea insistenţă, încât ea se îmbujoră şi-şi coborî privirile. Atunci Larry i se adresă lui Joe:
- Joe, tu visezi vreodată... hm, porumb? O bătrână? O chitară?
Joc se uita la el din braţele Nadinei, fără să răspundă.
- Lasă-l în pace, îl indispui şi mai tare, interveni Nadine, deşi tocmai ea avea aerul că s-a indispus.
Sau aşa i se păru lui Larry.
- O casă, Joe? O căsuţă cu veranda susţinută de nişte stâlpi?
I se păru că vede o licărire în ochii lui Joe.
- Încetează, Larry! strigă Nadine.
- Un leagăn, Joe? Un leagăn făcut dintr-un cauciuc?
Deodată, Joe se zvârcoli în braţele Nadinei, îşi trase degetul din gură. Nadine încercă să-l ţină, dar Joe se smulse.
- Leagănul! strigă Joe exaltat. Leagănul! Leagănul! Arătă cu degetul întâi spre Nadine, apoi spre Larry. Ea! Tu! Mulţi!
- Mulţi? îl iscodi Larry, dar Joe se potolise din nou.
Lucy Swann era uluită.
- Leagănul, spuse ea. Şi eu mi-aduc aminte de un leagăn. I se adresă lui Larry. Oare de ce avem aceleaşi vise cu toţii? Oare ne transmite cineva ceva anume?
- Nu ştiu. Dar tu n-ai avut asemenea vise? o întrebă el pe Nadine.
- Eu nu visez, îi răspunse ea tăios, pentru a-şi coborî apoi imediat privirile.
Minţi. Dar oare din ce cauză? gândi Larry.
- Nadine, dacă tu..., începu el.
- Ţi-am spus doar că nu visez! strigă Nadine ascuţit, aproape isteric. De ce nu mă laşi în pace? Trebuie neapărat să mă necăjeşti?
Se ridică în picioare şi plecă de lângă foc, aproape în fugă.
Lucy se uită nesigur în urma ei, apoi se ridică şi ea.
- Mă duc după ea.
- Da, n-ai face rău. Joe, rămâi cu mine, okay?
- Kay, spuse Joe, începând să desfacă încuietorile cutiei în care se afla chitara.
După zece minute, Lucy şi Nadine se întoarseră. Larry îşi dădu seama că plânseseră amândouă, dar acum păreau împăcate.
- Îmi pare rău, se scuză Nadine. Mi se întâmplă din cauză că sunt tot timpul nervoasă. Răbufnesc în cele mai neaşteptate momente.
- Nu face nimic.
Subiectul n-a mai fost reluat. Îl ascultară în schimb pe Joe interpretându-şi repertoriul. Începuse să cânte cu adevărat foarte bine, iar printre ţipete şi mormăituri se auzeau şi fragmente de versuri pronunţate corect.
În cele din urmă adormiră, Larry într-o parte, Nadine în partea opusă, iar Joe şi Lucy între ei.
Lui Larry i se arătă în vis mai întâi Omul Întunecat, pe o înălţime, apoi bătrâna negresă, în veranda ei. Doar că în acest al doilea vis ştia că omul cel negru vine - călcând cu paşi mari peste porumb, croindu-şi drum cu coasa lui strâmbă, arborând teribilul lui rânjet imobil, care parcă îi fusese lipit pe faţă - şi se apropie tot mai mult.
Larry se trezi în miez de noapte, cu respiraţia tăiată, încremenit de spaimă. Ceilalţi dormeau ca nişte pietre. Într-un fel sau altul, bănuise în vis felul cum avea să se termine. Omul Întunecat nu venise cu mâna goală. Pe braţele lui, purtat ca o ofrandă printre tulpinile de porumb, se afla trupul descompus al Ritei Blakemoor; cadavrul era acum ţeapăn şi umflat, cu pielea smulsă de marmote şi de nevăstuici. O acuzaţie mută ce urma să-i fie azvârlită la picioare pentru ca să-i cunoască şi ceilalţi vinovăţia, să se afle fără vorbe că el, Larry, nu era un băiat de treabă, că-i lipsea ceva, că era păgubos şi profitor.
Într-un târziu îl fură din nou somnul şi dormi fără vise până a doua zi la ora 7, când se sculă ţeapăn, îngheţat, flămând şi simţind nevoia stringentă să meargă la toaletă.
- Vai, Doamne, rosti Nadine inexpresiv.
Larry îi adresă o privire, constatând că disperarea ei era atât de mare că nu mai lăsa loc şi lacrimilor. Obrajii îi erau palizi, iar ochii ei frumoşi se înneguraseră şi-şi pierduseră strălucirea.
