— Andreas are obiceiul de a fura?

— Nu, îşi câştigă pâinea din asta.

Mefistofel s-a îndreptat spre biroul lui şi şi-a făcut de lucru cu nişte piese pentru o colivie mecanică la care tocmai meşterea.

— Înainte să întrebi, i-am verificat deja cabina, căutând indicii, cuţite sau alte semne incriminatoare. Camera lui este un dezastru, dar nu am găsit urme de sânge sau vreun cadavru.

— Ei bine, eu nu am încredere în el.

— Este o deducţie înţeleaptă din partea ta. Aşadar, ar trebui să fii înspăimântată de mine.

După tonul lui, nu aş fi zis că glumea pe de-a întregul.

— Se zvoneşte că a fost găsit un alt cadavru în dimineaţa asta. De aceea mă binecuvântezi cu prezenţa ta?

— Cum ai aflat? am întrebat. Ai făcut alte târguri la miezul nopţii cu spioni?

— Eşti geloasă?

Mefistofel m-a privit peste umăr. Un zâmbet i se iţise pe buze.

— Verişoara ta mi-a spus, când am văzut-o în dimineaţa asta. A găsit biletul din camera ta.

— Oh!

Era o explicaţie destul de simplă, deşi nu prea ştiam cum să o interpretez.

— De ce a trebuit să vorbeşti cu verişoara mea atât de devreme?

— Să înţeleg că i-ai dat, în cele din urmă, scrisoarea lui Harry.

Mefistofel s-a întors cu tot cu scaun spre mine şi m-a pironit cu privirea.

— Liza era destul de irascibilă. Nu avea tocmai comportamentul unei fete îndrăgostite până peste măsură de peţitorul ei. Din câte se pare, am enervat-o pentru că ţi-am ciocănit la uşă ca o… cum mi-a zis? „O pisică vagabondă în călduri”, da, cred că aceasta este expresia fermecătoare pe care a folosit-o.

Mefistofel a zâmbit.

— M-a ameninţat că mă castrează. Imaginează-ţi una ca asta!

Dintr-un motiv sau altul, obrajii mi s-au îmbujorat la acest gând.

— Atunci de ce m-ai căutat la o oră atât de matinală?

Mefistofel s-a uitat la mine ca şi cum aş fi fost cam nătăfleaţă.

— Ca să te invit la micul dejun. Deşi m-am răzgândit când am aflat unde erai. Autopsia şi ceaiul nu par o alăturare tocmai atrăgătoare, deşi poate gusturile tale sunt ceva mai perverse decât ale mele.

Mi-am dat ochii peste cap.

— Spune-mi, a zis el, pe un ton brusc grav, ce aţi descoperit?

Am ezitat, neştiind ce informaţii îi puteam dezvălui în siguranţă. Era foarte posibil să mă aflu în aceeaşi încăpere cu omul care le ucisese pe toate acele femei.

— Cât de bine îi cunoşti pe membrii trupei tale de circ?

— Cât de bine îi cunoaştem pe oameni, în general, domnişoară Wadsworth?

— Nu începe să răspunzi cu ambiguităţi.

Mi-am încrucişat braţele la piept.

— Dacă vrei să-mi asculţi teoriile, trebuie să începi să mă ajuţi! Spune-mi în cine ai încredere şi în cine nu! Trebuie să restrângem lista de suspecţi. Orice informaţie pe care o ai ne-ar putea fi de folos.

— Nu îmi permit luxul de a avea încredere în cineva.

Mefistofel a arătat spre masca pe care o purta.

— Dacă aş fi avut, nu m-aş fi ascuns ca un hoţ de rând. Am încredere în oamenii care lucrează pentru mine? Da! Cred că sunt cu toţii unici şi extraordinari. Şi oribil de neînţeleşi. Mai ştiu, de asemenea, că majoritatea au un trecut tulbure, în mare parte plin de infracţiuni.

— Chiar şi Anishaa? am întrebat, sceptică. A fost minţită şi luată de acasă şi din sânul familiei ei. Ştiu sigur că tu eşti acela cu care a încheiat târgul.

— Asta este tot ce ţi-a spus despre trecutul ei? Interesant!

Mefistofel mi-a făcut semn să mă aşez pe un divan pe care se îngrămădeau cupoane de material şi costume. L-am ascultat, cu inima îndoită.

— Vrei să asculţi o poveste, domnişoară Wadsworth?

Am încercat din răsputeri să nu-mi trădez nerăbdarea. Pentru el, totul era o ghicitoare.

— Va ajuta cu ceva cazul?

— În cele din urmă, a răspuns Mefistofel. Dar s-ar putea să dureze ceva până acolo.

— Bine, atunci! Povesteşte-mi!

— Bunicul meu m-a învăţat cel mai grozav truc din lume, a zis Mefistofel, surprinzându-mă cu un detaliu despre familia lui.

Era ceva melancolic în privirea lui, care îl făcea să arate ca orice alt tânăr. Cu excepţia blestematei de măşti. Mefistofel a clătinat din cap.

— Deşi mă îndoiesc că tatei i-ar plăcea să audă una ca asta.

Maestrul a zâmbit trist.

— M-a învăţat să visez.

M-am încruntat. Nu mă aşteptasem deloc la aşa ceva, deşi poate că ar fi trebuit, din moment ce era vorba de Mefistofel.

— Da, dar se pricepea şi la inginerie? Ţi-a arătat cum să creezi pălării pentru trucuri şi cutii care taie oamenii în două? Sigur că acestea sunt informaţii mult mai valoroase în afacerea ta decât un simplu vis.