— Știi cum îmi sună asta? întreabă Slade. A aiureli.
Barry se ridică și se apropie de sticlă.
— Am văzut suficientă groază în lume, cât pentru o mie de vieți. Helena și cu mine aproape că am fost uciși în Denver când au lovit rachetele. Am privit cum se vaporizează New York-ul când unda de șoc a azvârlit oamenii cu fețe topite prin Central Park. Sute de milioane de oameni au cinci seturi diferite de amintiri în care mor într-un holocaust nuclear.
Helena se uită la Barry și ridică telefonul.
— Tocmai s-a transmis alerta. Trebuie să ajung la laborator.
— Așteaptă o secundă, spune Barry.
— Suntem prea aproape de San Francisco. Am discutat despre asta.
Barry îl fixează cu privirea pe Slade, prin sticlă.
— Care este acea modalitate specială de călătorie?
Slade face un pas în spate și se așază la picioarele patului.
— Am trăit aproape șaptezeci de ani ca să te întreb asta, iar tu te holbezi în podea? rostește Barry.
Simte atingerea Helenei pe umărul lui.
— Trebuie să plec.
— Stai puțin.
— Nu pot. Știi asta. Te iubesc. Ne vedem în adâncul lumii. O să avem grijă de microgăurile negre. Bănuiesc că doar asta putem să facem, nu?
Barry se întoarce și o sărută. Ea urcă în grabă scara în spirală, pașii ei auzindu-se pe treptele de metal.
Apoi nu rămân decât Barry și Slade la subsol.
Barry scoate telefonul și îi arată lui Slade alerta de urgență, care indică un atac cu rachete balistice asupra mai multor ținte din SUA.
Slade zâmbește.
— Așa cum am spus, m-ai ucis, m-ai răpit, probabil că mă minți chiar…
— Jur că îți spun adevărul.
— Dovedește-o! Arată-mi dovada că aceasta nu este o alertă falsă pe care ai fi putut să ți-o trimiți pe telefon. Vreau să văd cu ochii mei… sau du-te dracului!
— Nu avem timp.
— Am tot timpul din lume.
Barry se apropie de ușa de sticlă a celulei, scoate cheia și descuie lacătul.
— Ce e? întreabă Slade. Crezi că o să îți spun dacă mă bați?
Barry nu ar vrea nimic altceva decât să izbească craniul lui Slade de peretele de piatră până nu mai rămâne nimic.
— Hai să mergem, spune el.
— Unde?
— Vom privi împreună cum se termină lumea.
Urcă pe scări, ies din hambar și urcă prin ierburile înalte de pe un deal până când ajung în vârf, cu mult deasupra fermei.
A răsărit luna, iar peisajul este luminos. La vest, la câțiva kilometri depărtare, întinderea întunecată a Pacificului strălucește.
Luminile din Bay Area licăresc spre sud.
Stau în liniște preț de un moment.
Apoi Barry întreabă:
— Ce te-a determinat să o ucizi pe Helena în acea primă cronologie?
Slade oftează.
— Nimic. Nimeni. Îmi trăisem viața ca un somnambul. Și apoi am primit acest… cadou: o oportunitate. Să fac totul din nou. Gândește ce vrei despre mine, dar nu am păstrat scaunul pentru mine.
Aproape de Golden Gate Bridge apare o minge albă și incandescentă, iluminând cerul și marea mai puternic ca pe timp de zi. E totul atât de orbitor, încât Barry nu poate decât să-și ferească privirea. Când se întoarce, unda de șoc se întinde peste golf și peste Presidio, îndreptându-se spre Financial District.
În timp ce o a doua focoasă explodează deasupra zonei Palo Alto, Barry se uită la Slade.
