Trec cinci secunde.
Barry se gândește: N-o să mă lase să intru.
Retrage insigna și, în timp ce face un pas înapoi ca să doboare ușa, lanțul de pe partea cealaltă se dă la o parte și un zăvor se întoarce.
Marcus Slade stă în prag.
— Cu ce vă pot ajuta? îl întreabă Slade.
Barry trece pe lângă el și intră într-o mansardă mică și dezordonată, cu ferestre mari ce dau spre un șantier naval, spre golf și spre luminile din Oakland, ce se văd în depărtare.
— Frumos loc, spune Barry în timp ce Slade închide ușa.
Barry înaintează spre masa din bucătărie și ia un almanah sportiv din anii 1900, apoi un volum uriaș intitulat The SRC Green Book of 35-Year Historical Stock Charts.
— Lectură lejeră? întreabă el.
Slade pare emoționat și enervat. Ține mâinile în buzunarele hanoracului său verde, iar ochii îi sunt agitați, clipind deseori.
— Cu ce vă ocupați, domnule Slade?
— Lucrez pentru Ion Industries.
— În ce post?
— Cercetare și dezvoltare. Sunt asistentul unuia dintre cercetătorii lor principali.
— Și ce fel de lucruri faceți acolo? întreabă Barry, uitându-se printr-un teanc de hârtii ce fuseseră recent imprimate cu informații de pe un site – Numerele câștigătoare la loterie în istorie, după stat.
Slade vine spre el și înșfacă foile din mâna lui Barry.
— Natura muncii noastre este protejată de un NDA{2}. De ce vă aflați aici, domnule detectiv Sutton?
— Investighez o crimă.
Slade se îndreaptă de spate.
— Cine a fost ucis?
— Ei bine, este un caz ciudat. Barry îl privește pe Slade în ochi. Nu s-a întâmplat încă.
— Nu înțeleg.
— Sunt aici din cauza unei crime care va avea loc mai târziu în seara asta.
Slade înghite și clipește.
— Ce legătură are asta cu mine?
— Se va întâmpla acolo unde lucrezi dumneata, iar numele victimei este Helena Smith. Este șefa dumitale, nu-i așa?
— Da.
— Este și femeia pe care o iubesc.
Slade stă în fața lui Barry, cu masa de bucătărie între ei, și face ochii mari. Barry arată spre cărți.
— Deci ai memorat toate astea? Evident, nu le poți lua cu tine.
Slade deschide gura, apoi o închide rapid. După un timp, spune:
— Vreau să pleci.
— Funcționează, că tot veni vorba.
— Nu știu despre ce vorbești…
— Planul tău. Funcționează de minune. Devii bogat și celebru. Din păcate, ce faci în noaptea asta determină suferința a miliarde de oameni, precum și sfârșitul realității și al timpului așa cum le știm.
— Cine ești?
— Doar un polițist din New York City.
Se uită la Slade timp de zece secunde lungi.
— Ieși afară!
Barry nu se mișcă. Singurul zgomot din mansardă este sunetul aspru al respirației accelerate a lui Slade. Telefonul său vibrează pe masă. Barry privește în jos și vede un mesaj nou de la „Helena Smith” ivindu-se pe ecranul principal:
