Go to page:

Text Size:

În Odiseea, Homer arată cum și-a ajutat tatăl să-și urzească și să-și pună în faptă răzbunarea împotriva peţitorilor care le ocupaseră casa.

Tezeu: Prinţul Atenei, trimis în Creta printre cei paisprezece tineri promiși drept tribut pentru a potoli foamea cumplită a Minotaurului.

În schimb, Tezeu a ucis Minotaurul cu ajutorul prinţesei Ariadna.

MONȘTRII

Caribda: Un vârtej puternic de la marginea unei strâmtori înguste, chiar în faţa monstrului Scylla. Corăbiile care voiau să scape de colţii Scyllei erau înghiţite cu totul.

Minotaurul: Numit după Minos, regele Cretei, Minotaurul era de fapt copilul reginei Pasifae și al unui taur alb sacru. Dedal a construit Labirintul pentru a ţine închis în el monstrul mâncător de oameni, iar Minos i-a cerut Atenei să trimită paisprezece băieţi și fete pentru a fi jertfiţi Minotaurului. Printre ei se afla prinţul atenian Tezeu, care a răpus fiara.

Polifem: Unul dintre ciclopi (uriaș cu un singur ochi) și fiul lui Poseidon. În Odiseea, Odiseu și însoţitorii săi ajung pe insula lui Polifem, pătrund în peștera acestuia și încep să-i mănânce proviziile.

Când Polifem îi prinde, îi ţine prizonieri în peșteră și înghite mai mulţi mateloţi de-ai lui Odiseu. Acesta îl păcălește pe monstru vorbindu-i prietenește și prezentându-i-se cu numele Outis, „Nimeni”. Pentru a evada, orbește monstrul și, înainte să se îndepărteze cu corabia, îi dezvăluie numele său adevărat. Polifem îl roagă pe tatăl său, Poseidon, să-l pedepsească pe Odiseu.

Scylla: Potrivit lui Homer, monstru crud cu șase capete și douăsprezece picioare, care se ascundea într-o peșteră săpată în peretele unei trecători înguste, în faţa vârtejului Caribda. Când treceau corăbiile, se năpustea în jos și înhăţa câte un matelot în fiecare bot, înghiţindu-i. Ulterior a fost înfăţișată cu cap de femeie, coadă de

monstru marin și o haită de câini sălbatici ţâșnindu-i din pântece. În Metamorfozele lui Ovidiu, Scylla era la început o nimfă preschimbată

în monstru.

Sirenele: Adesea înfăţișate cu cap de femeie și corp de pasăre, Sirenele stăteau pe bancuri stâncoase și cântau. Aveau voci atât de frumoase, încât mateloţii își pierdeau minţile când le auzeau. În Odiseea, Circe îl sfătuiește pe Odiseu să astupe cu ceară urechile oamenilor săi, pentru a trece în siguranţă, iar el să se lege de catarg cu urechile libere, pentru a fi primul om scăpat cu viaţă după ce le-a auzit cântarea vrăjită.

MULŢUMIRI

Atâţia oameni au sprijinit această carte în călătoria ei, încât mi-e imposibil să-i menţionez aici pe toţi. Așa că trebuie să mă rezum să le mulţumesc din toată inima prietenilor, familiei, studenţilor, cititorilor și tuturor pasionaţilor de povești din Antichitate care îmi vorbesc despre ele.

Îi mulţumesc lui Dan Burfoot pentru timpul acordat și pentru sfaturile inteligente pe care mi le-a oferit pe marginea unei prime variante a romanului. Imense mulţumiri lui Jonah Ramu Cohen pentru entuziasmul manifestat întotdeauna faţă de munca mea și pentru disponibilitatea de a citi cartea în multiplele ei variante și de a discuta despre naraţiune, mituri și feminism.

Le mai sunt recunoscătoare mentorilor mei clasiciști, de la care mă

inspir totodată, mai ales lui David Rich, Joseph Pucci și Michael C.J.

Putnam. Îi rămân, de asemenea, recunoscătoare pentru amabilitate lui David Elmer, care mi-a îngăduit să-l descos pe mai multe subiecte-cheie. Niciunul nu se face vinovat pentru felul în care am schimbat poveștile.

Multe mulţumiri lui Margo Rabb, Adam Rosenblatt și Amandei Levinson, care m-au încurajat în timpul scrierii, la fel și lui Sarah

Yardney și Michelle Wofsey Rowe. Îi mulţumesc cu mult drag fratelui meu, Tull, și soţiei sale, Beverly, pentru sprijinul lor constant.

Le rămân cât se poate de recunoscătoare celor de la Gatewood West pentru sfaturi, înţelepciunea lor decisivă și toată căldura care m-a însoţit în această călătorie.

Îi rămân etern devotată redactorului meu extraordinar, Lee Boudreaux, pentru reacţiile sale sclipitoare și îngăduitoare, pentru că a avut încredere în munca mea și pentru că este o fiinţă sublimă în general. Mulţumesc, de asemenea, echipei fantastice: Pamela Brown, Carina Guiterman, Gregg Kulick, Karen Landry, Carrie Neill, Craig Young și întregii edituri Little, Brown and Company. Mulţumiri foarte speciale și minunatelor Judy Clain și Reagan Arthur pentru entuziasm și sprijin.

Îi sunt, de asemenea, foarte îndatorată divinei Alexandra Pringle și întregii familii de la Bloomsbury, Marea Britanie: Ros Ellis, Madeleine Feeny, David Mann, Angelique Tran Van Sang, Amanda Shipp, Rachel Wilkie și mulţi alţii.

Și, ca întotdeauna, un milion de mulţumiri lui Julie Barer, care a rămas cea mai bună dintre toţi agenţii, iubitoare, inteligentă și o apărătoare înfocată a cărţilor mele, mereu doritoare să mai citească o variantă, și, mai mult decât atât, o prietenă grozavă. Mulţumesc mult întregii echipe de la The Book Group, în special lui Nicole Cunningham și lui Jenny Meyer. Și, desigur, minunatului Caspian Dennis și lui Sandy Violette.

Nu există pe lume niciun cuvânt în stare să descrie adoraţia și recunoștinţa pe care le-o port lui Jonathan și Cathy Drake pentru dragostea, sprijinul și grija lor deosebită ca bunici. Vă mulţumesc!

Mulţumiri și pentru Tina, B.J. și Julia.

Toată dragostea și aprecierea mea enormă minunatului meu tată

vitreg, Gordon, și mamei mele, Madeline, care mi-au făcut cunoscuţi clasicii, mi-au citit în fiecare zi cât am fost copil și au sprijinit scrierea acestei cărţi într-o măsură mai mică sau mai mare, nu în ultimul rând oferindu-mi primul exemplu de dux femina facti.

Le datorez multă dragoste lui V. și F., care mi-au preschimbat viaţa cu magia lor și care nu și-au pierdut răbdarea când am dispărut ore în