56
fiecare moment, de pildă, „nu fiecine se pricepe să se ocupe de cai, ci numai jocheul", ori nu-i aşa?
EUTIFRON: Fără-ndoială.
SOCRATE: Căci specialitatea unui jocheu aceasta este, să se îngrijească de cai.
EUTIFRON: Da.
SOCRATE: Tot astfel, nu oricine se pricepe să vadă de câini cum se cuvine, ci numai vânătorul.
EUTIFRON: Aşa este.
SOCRATE: Căci vânătoarea devine oarecum şi o specialitate a îngrijirii câinilor!
EUTIFRON: Desigur.
SOCRATE: Şi specialitatea văcarului este îngrijirea vacilor.
EUTIFRON: Fără-ndoială.
SOCRATE: Iar sfinţenia şi evlavia nu-i altceva decât îngrijirea de zei, Eutifron; nu spui asta?
EUTIFRON: Asta.
SOCRATE: Cum s-ar zice, orice îngrijire ţinteşte la unul şi acelaşi scop; totul merge spre un bine oarecare, spre folosul îngrijitului, cum vezi, de pildă, caii îngrijiţi şi perfecţionaţi prin arta jocheului. Sau nu găseşti astfel?
EUTIFRON: Găsesc.
SOCRATE: La fel şi câinii prin arta vânătorească, vacile prin ostenelile văcarului şi toate celelalte. Ce, nu cumva crezi că grijile acestora ţintesc la păgubirea celui îngrijit?
EUTIFRON: Pe Zeus, cum o să cred aşa ceva?
SOCRATE: Atunci pentru folosul lor?
EUTIFRON: Tocmai pentru asta.
SOCRATE: Deci şi sfinţenia, întrucât e o îngrijire a zeilor, se face pentru folosul lor, adică pentru a-i face mai buni? Şi ai putea admite că în clipa când săvârşeşti un lucru sfânt îţi dai ostenelala să faci mai bun pe vreunul dintre zei?
EUTIFRON: Pe Zeus, eu unul n-aş putea admite.
SOCRATE: Nici eu nu cred, Eutifron, că ai gândul acesta. Sunt foarte departe de aşa ceva; tocmai de aceea te-am şi întrebat în ce constă grija pentru zei, fiindcă n-am socotit că-i tocmai asta gândirea ta.
EUTIFRON: Şi-i drept, Socrate, că nu-i la fel grija zeilor.
57
PLATON
EUTIFRON
14a
SOCRATE: Fie. Dar ce-ar putea fi totuşi acea grijă de zei care poartă numele de sfinţenie?
EUTIFRON: Foarte simplu, Socrate! Este grija cu care servitorii se ocupă de stăpân.
SOCRATE: înţeleg, un fel de slujbă pentru zei.
EUTIFRON: Da, da!
SOCRATE: Poţi să-mi spui, o slujbă la medici este un serviciu în vederea cărei ţinte? Nu-i oare dobândirea sănătăţii?
EUTIFRON: Cred.
SOCRATE: Dar ce? Serviciul pentru construirea vaselor de navigat ţinteşte la desăvârşirea cărui lucru?
EUTIFRON: Fireşte, Socrate, că a vasului.
SOCRATE: Şi serviciul pentru clădirea de case n-are în vedere casele?
EUTIFRON: Da.
SOCRATE: Spune-mi, preabunule, slujba pentru zei spre desăvârşirea cărui lucru se face? E învederat că tu ştii, de vreme ce afirmi că stăpâneşti cel mai bine dintre oameni chestiunile divine.
EUTIFRON: Doar afirm adevărul, Socrate!
SOCRATE: Spune-mi, pe Zeus, ce poate fi acel lucru prea strălucit pe care-1 săvârşesc zeii când se folosesc de noi ca slujitori?
