Haide, Gorgias, închipuindu-ţi că eşti întrebat de uni ca aceştia şi de mine, răspunde: ce-i în sine arta de care zici că este cel mai mare bun al omeniri şi că tu eşti în stare să-1 înfăptuieşti.
GORGIAS: Ei da, Socrate, susţin că există în adevăr ceva din care poate izvorî cel mai mare bine: şi pentru întreg neamul omenesc, că-i procură libertatea, şi pentru fiecare cetăţean în parte, că-i poate da în propriul său stat conducerea celorlalţi.
SOCRATE: Tocmai: în ce constă acest ceva de care vorbeşti?
Retorica poate făuri convingeri?
GORGIAS: Stă, după părerea mea, în puterea de a convinge prin cuvânt; fie pe judecători la tribunal, fie pe senatori în consiliu, fie pe cei întruniţi în adunări populare, fie pe toţi care se strâng în te miri ce întrunire politică s-ar face. Cu această putere vei avea subjugat şi pe medic, şi pe maestrul de gimnastică..., iar cât despre zaraful acesta, el va apărea ca un îmbogăţit pentru altul, nu pentru sine: îmbogăţit pentru tine, de pildă, care şti să vorbeşti şi să insufli mulţimilor convingeri.
247
PLATON
SOCRATE: Abia acum, Gorgias, pare că-mi arăţi foarte aproape 453a de realitate în ce constă după a ta părere arta retoricii. Şi dacă eu sunt în măsură să înţeleg ceva, tu susţi că retorica-i făuritoarea convingerilor şi că întreaga ei străduinţă, scopul ei din urmă, se opreşte aici. Ori vrei să spui că
retorica are o putere şi mai mare decât că produce convingeri în sufletul celor ce ascultă?
GORGIAS: Nicidecum, Socrate; am impresia că i-ai dat o definiţie mulţumitoare. Ăsta-i scopul ei esenţial.
Ce fel de convingere făureşte retorica?
SOCRATE: Ascultă, Gorgias! Află de la mine un lucru, de care eu b sunt profund convins; de este în lume cineva care vrea să scarmene bine o chestiune într-o discuţie cu altul, unul dintre aceia sunt şi eu. îmi place să cred că eşti şi tu.
GORGIAS: Ce urmăreşti cu asta, Socrate?
SOCRATE: îţi voi spune îndată. Află că eu unul nu prea-s lămurit asupra convingeri pe care zici că o produce retorica; nu ştiu adică nici ce este, nici la care anume lucruri se referă convingerea făurită de ea. E adevărat că bănuiesc cam cum vrei s-o arăţi că este şi la ce se referă, dar asta nu mă împiedică
să te mai întreb: în ce constă convingerea c izvorâtă din retorică şi ce materi priveşte? Atunci de ce te mai întreb pe tine — vei zice — dacă eu singur bănuiesc? De ce n-o spun eu? Fiindcă nu-i în joc persoana ta, ci discuţia în sine: ea trebuie doar să înainteze, ca să devină cât mai limpede în privinţa conţinutului, pentru care se face discuţia. Cercetează, de pildă, de nu-ţi pare dreaptă următoarea întrebare. Presupune că-ţi spun: ce fel de pictor este Zeuxis? Dacă mi-ai răspunde că-i pictor de fi nţe, n-aş fi eu în drept să te întreb ce fel de fi nţe pictează. Nu?
GORGIAS: Ba da.
d SOCRATE: Şi de ce asta? Nu cumva fi ndcă există şi alţi pictori care zugrăvesc multe alte vieţuitoare?
GEORGIAS: Da.
SOCRATE: De n-ar mai picta nici unul în lume în afară de Zeuxis, n-ar fi bun răspunsul tău?
GORGIAS: Cum de nu?
248
GORGIAS
SOCRATE: Haide, spune-mi acum şi în privinţa retoricii: este ea singura disciplină care-ţi pare că
făureşte convingeri sau mai sunt şi altele? Uite ce vreau să spun. Când unul predă o învăţătură, din orice materie ar fi ea, oare convinge el sau nu?
GORGIAS". Nu pot spune „nu", Socrate; dimpotrivă, convinge mai bine ca toţi.
SOCRATE: Să ne întoarcem iar la artele de care am vorbit puţin e mai înainte: aritmetica şi omul care se ocupă cu ea nu ne învaţă ce proprietăţi are numărul?
GORGIAS: Negreşit.
SOCRATE: Atunci ne şi convinge?
GORGIAS: Da.
SOCRATE: Vasăzică şi aritmetica este făuritoare de convingeri?
GORGIAS: Se vede.
SOCRATE: Şi dacă va întreba unul: „De ce fel de convingere e vorba şi cu ce conţinut"? îi vom răspunde: „O convingere de conţinut didactic, referitoare la numerele perechi şi neperechi, precum şi la mărimea lor". La fel vom putea arăta şi despre celelalte discipline, de care vorbeam adineauri, cum că şi ele sunt făuritoare de convingere şi 454a despre ce fel de convingere şi cu ce conţinut. Sau nu?
GORGIAS: Da.
SOCRATE: Prin urmare nu-i numai retorica făuritoare de convingeri.
GORGIAS: Adevărat.
SOCRATE: Şi fi ndcă ea nu-i singura care săvârşeşte acest lucru, ci există şi altele, suntem în drept să întrebăm din nou, după acest caz, ca şi al pictorului: Ce fel de convingere şi cu ce conţinut este aceea pe care o produce arta retoricii? Ori nu ţi se pare dreaptă această repetată b întrebare?
GORGIAS: Mie, da.
SOCRATE: Fiindcă şi tu crezi ca mine, răspunde-mi atunci, Gorgias.
Convingerea prin retorică se săvârşeşte în adunări; obiectul retoricii e justi(ia. Deosebirea dintre credinţă
şi ştiinţă
