459a
254
255
PLATON
GORG1AS
SOCRATE: Spuneai adineauri că oratorul va fi mai convingător şi decât medicul în chestiunea sănătăţi .
GORGIAS: Da, ziceam că va fi astfel în faţa mulţimi .
SOCRATE: Cum în faţa mulţimi ? Vrei să spui că în faţa celor agramaţi? Că doar n-o să fie mai convingător decât medicul în faţa cunoscătorilor!
GORGIAS: Adevăr grăieşti.
SOCRATE: Şi dacă-i mai convingător decât medicul, nu înseamnă că este mai convingător decât omul competent?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Fără să fie medic, nu-i aşa?
GORGIAS: Da.
SOCRATE: Nefi nd însă deloc medic, este un agramat în materia pe care o cunoaşte medicul.
GORGIAS: Evident că da.
SOCRATE: Deci un agramat, în faţa altora ca el, va fi mai convingător decât omul competent... dacă
admitem că retorul e mai convingător ca medicul! Urmează sau nu aceasta?
GORGIAS: Urmează, cel puţin în cazul de faţă.
SOCRATE: Şi în celelalte arte, în toate, nu-i la fel cum e cu retorica şi cu retorul? Aceştia n-au nevoie să ştie cum stau lucrurile de-adevărat. E de ajuns oratorului să afle doar un mijloc de convingere —
oricare ar fi — de natură să le facă agramaţilor impresia că-i mai competent decât competenţi !
GORGIAS: Nu-i aşa că se face o mare înlesnire, Socrate, omului care, fără să fi studiat celelalte discipline, ci s-a ocupat numai de acest mijloc al aparenţei, nu rămâne totuşi întru nimic mai prejos decât cei cu adevărat competenţi?
Retorica nu se poate lipsi de ştiinţa dreptului şi nedreptului
SOCRATE: De rămâne oratorul ori nu mai prejos ca alţi din pricina situaţiei ce are, vom cerceta-o îndată, când nevoia discuţiei ne va duce acolo; acum să vedem, întâi, dacă în privinţa dreptului şi nedreptului, frumosului şi urâtului, binelui şi răului îşi păstrează sau nu oratorul aceeaşi situaţie ca în privinţa sănătăţi şi a celorlalte specialităţi. Să ne dăm seama dacă îi este lui cu putinţă ca, fără să
cunoască
realitatea, deci fără să ştie ce-i bun şi rău, frumos şi urât, drept şi nedrept, să facă totuşi unui auditor agramat impresia că, neşti nd nimic, este totuşi mai bine pregătit decât unul competent. Ori este poate o necesitate ca omul ce şi-a pus de gând sa studieze retorica să fi căpătat aceste cunoştinţe înainte să ajungă la tine, în vederea retoricii? Dacă e nu-i necesar, atunci tu, profesor de retorică, nu-ţi vei mai bate capul cu cel care a venit la tine să-1 înveţi de toate — nu-i doar asta sarcina ta — ci-1 vei face să
apară în ochi celor mulţi ca şi cum ar şti astfel de lucruri, deşi nu le ştie deloc; să se înfăţişeze adică
ca om corect, deşi nu este. Sau vrei să spui că în genere nu-1 vei putea învăţa retorica, dacă nu vine de mai înainte pregătit în cercetarea adevărului asupra acestei materi ? Care-i, Gorgias, realitatea? în numele lui Zeus, fă-ne să pricepem mai limpede, destăinuieşte-ne, cum ziceai adineauri, în ce stă
puterea 460a retoricii?
GORGIAS: Cred, Socrate, că de n-avu norocul să le înveţe pe toate de mai înainte, le va afla el şi pe acestea de la mine.
SOCRATE: Mi-e de ajuns: vorbeşti frumos. Vorba e: dacă faci pe cineva orator, e nevoie în orice caz să ştie cele drepte şi nedrepte, fie că le-a învăţat înainte, fie că le va studia cu tine în urmă.
GORGIAS: Nici vorbă.
SOCRATE: Dar ce? Cine a studiat arhitectura nu-i arhitect? b GORGIAS. Da.
SOCRATE: Cine a învăţat muzica, nu-i muzician?
GORGIAS: Da.
SOCRATE: Cine medicina, nu-i doctor? Şi tot aşa cu fiecare Ia fel: cine s-a specializat în câte o ramură nu va fi aşa cum 1-a pregătit şti nţa ce-a învăţat?
GORGIAS: Nici vorbă.
SOCRATE: Şi cine a învăţat cele drepte nu va fi, după aceeaşi normă, un om drept?
GORGIAS: Va fi, se-nţelege.
SOCRATE: Şi dreptul săvârşeşte cele drepte.
GORGIAS: Da.
