— Încearcă să-ți distragă atenția! S-a întors către drona-pește din cealaltă labă. Încetează! a strigat la ea. 

A scuturat-o din nou, în timp ce Disgarve a încercat să îi desprindă laba de pe tânără. Sma i-a îndepărtat mâna. 

— Ce voiai să spui?

— De ce nu știm încotro mergem? a strigat Hrine în fața lui Sma, iar glasul ei a reușit să se ridice peste vuietul pământului care se despica și scotea fum gros.

Din acel haos s-a ridicat pe picioarele din spate o siluetă uriașă și întunecată.

— Mergem spre Crastalier! a urlat Sma.

Pe cer a apărut un bebeluș uriaș, de culoare argintie, strălucind și învăluit în raze, având o expresie de beatitudine pe față și fiind înconjurat de alte siluete luminoase.

— Și ce dacă? a răcnit Hrine, în timp ce dinspre bebeluș au pornit fulgere către fiarele pământului și tunetele le-au asaltat timpanele. Crastalier este un ciorchine deschis; acolo sunt sigur un milion de stele!

Sma a înghețat.

Hologramele au revenit la forma pe care le avuseseră înainte de cataclisme. Muzica a reînceput, dar acum, foarte liniștitoare, se auzea în surdină. Membrii echipajului au rămas în picioare, având expresii de nedumerire pe fețe. Mulți ridicau din umeri.

Drona navei din piscină și Skaffen-Amtiskaw au schimbat priviri. Rămasă în laba lui Sma, drona navei a devenit brusc un schelet de pește. Skaffen-Amtiskaw a proiectat modelul navei Xenofobul rostogolindu-se și dezintegrându-se cu o dâră de fum care s-a întins pe podea. Amândouă au revenit la deghizările anterioare atunci când Sma s-a întors și s-a uitat la ele.

— Un ciorchine… deschis? a spus ea și a scos capul costumului de bal mascat.

Sma părea să zâmbească. Nu era o expresie pe care Skaffen-Amtiskaw să o poată privi fără a fi cuprinsă de o trepidație extremă.

„Of, la naiba.“

„Skaffen-Amtiskaw, cred că ne aflăm în prezența unei femei foarte furioase.“

„Mie-mi spui? Ai vreo idee?“

„Niciuna. Poți rămâne aici; eu una, îmi iau fundul de pește de aici.“

„Navă! Nu-mi poți face așa ceva!“

„Ba pot și o voi face. Acesta este prototipul tău. Vorbim mai târziu. Pa.“

Peștele s-a înmuiat în laba lui Sma. I-a dat drumul pe podeaua plină de băltoace.

Drona a renunțat la deghizarea ca navă; a plutit până în fața ei, având câmpurile clare. S-a înclinat în față și a rămas astfel.

— Sma, a spus el încet, îmi pare rău. Nu am mințit, ci doar am apelat la o înșelătorie.

— În cabina mea, a spus după o clipă de pauză Sma cu glas calm. Iertați-ne, le-a spus ea lui Disgarve și lui Hrine și a plecat, urmată de dronă.

Rămasă doar în șort, pentru că lepădase pe podea costumul Xeny, a plutit deasupra patului într-o poziție lotus. A secretat calm și a devenit mai mult tristă decât furioasă. Așteptându-se la o ceartă, Skaffen-Amtiskaw se simțea cumplit, pentru că se confrunta cu o dezamăgire extrem de bine cântărită.

— Am crezut că dacă-ți voi spune nu vei dori să vii.

— Dronă, asta mi-e slujba.

— Știu, dar nu te-ai arătat deloc dispusă să vii.

— După trei ani, fără să fiu prevenită, la ce te așteptai? Dar cât de mult m-am opus? Chiar știind de suplinitoare? Hai, dronă, mi-ai spus cum arată situația și am acceptat. Nu era nevoie să păstrezi secret faptul că Zakalwe ne-a dat plasă.

— Îmi cer scuze, a spus drona foarte încet. E nepotrivit, știu, dar sincer îmi pare rău. Te rog să-mi spui că poate mă vei ierta într-o bună zi.

— Ei, mergi prea departe cu remușcările. Dar pe viitor să-mi spui exact cum stau lucrurile.

— Am înțeles.

Sma și-a lăsat capul să îi cadă în piept, apoi l-a ridicat.

— Poți începe prin a-mi povesti cum a scăpat Zakalwe. Cu ce am cerut să fie urmărit?

— Un proiectil-cuțit.

— Un proiectil-cuțit?

Sma s-a arătat cât se putea de uimită. Și-a frecat bărbia cu o mână.

— Care era și un model recent, a spus drona. Nanopuști, deformări monofilament, efector; creier de valoarea zero virgulă șapte.

— Și Zakalwe a reușit să scape de o asemenea fiară? a spus Sma aproape râzând.

— Nu numai că a scăpat, dar a și distrus-o.

— Mamă, a spus Sma pe nerăsuflate. A fost inteligent sau doar incredibil de norocos? Cum s-a întâmplat asta? Cum a reușit?

— Ei, bine e strict secret, a spus drona. De aceea, te rog să nu mai povestești asta nimănui.

— Pe onoarea mea, a spus Sma cu ironie în glas, punându-și o palmă peste inimă.

— Așa, a spus drona, scoțând un sunet care imita un oftat. I-a trebuit un an ca să se instaleze, dar în locul în care l-am plantat noi - după ultima misiune pentru noi - umanoizii locali împărțeau planeta cu mamifere marine mari, înzestrate cu o inteligență similară lor; aveau o relație simbiotică viabilă, cu multe contacte culturale interactive. Folosind mărunțișul pe care i-l dădusem noi drept plată pentru serviciile făcute, Zakalwe a cumpărat o companie care producea lasere medicale și de semnalizare. Capcana lui a inclus o facilitate spitalicească pe care umanoizii o înființaseră pe coasta unui ocean pentru a trata animalele marine. Unul dintre echipamentele care au fost testate a fost un Scanner de Rezonanță Magnetică Nucleară de mari dimensiuni.

— Un ce?

— Cel de-a patrulea mod primitiv de a vedea în interiorul oricărei ființe vii care trăiește în apă.

— Continuă.

— Procesul presupune folosirea unor câmpuri magnetice extrem de puternice. Zakalwe trebuia să testeze un laser anexat mașinii - într-o zi de sărbătoare - când nu se afla nimeni altcineva acolo și a făcut proiectilul-cuțit să pătrundă în mașina de scanat, apoi a pornit-o.

— Eu credeam că proiectilele-cuțit nu sunt magnetice.

— Nu sunt, dar avea în componență suficient metal pentru a declanșa curenți Foucault dacă încerca să se deplaseze prea rapid.