— A, nu, domnișoară Sma, a spus Xeny. De fapt, voiam să-ți vorbesc despre…

Skaffen-Amtiskaw a rămas imobilă preț de o secundă. În realitate, în acest timp drona și Mintea navei au purtat o discuție foarte lungă, amănunțită și oarecum aprinsă, dar Sma a perceput doar ezitarea lui Xeny când a început să vorbească.

— … despre un bal mascat, în această seară, organizat în onoarea ta, a improvizat nava.

Aflată încă în baie, Sma a zâmbit.

— Minunată idee, navă. Îți mulțumesc, Xeny. Da, de ce nu?

— Bine; m-am gândit să mă consult întâi cu tine. Ai vreo idee privind costumația?

Sma a izbucnit în râs.

— Da, mă voi îmbrăca la fel ca tine; să-mi faci un costum ca acela pe care îl porți acum.

— A, da. Bună idee. De fapt, alegerea asta ar fi destul de comună, dar vom cere să nu existe două persoane cu același fel de costum. Corect. Mai vorbim.

Xeny a ieșit din cameră și ușa s-a închis. Sma a apărut din zona băii, ușor surprinsă de plecarea bruscă a navei, dar s-a mulțumit să înalțe din umeri.

— O vizită scurtă, dar plină de evenimente, a remarcat ea, scotocind printre șosetele pe care Skaffen-Amtiskaw abia le aranjase în funcție de culori. Ciudată mai e mașina asta.

— Păi, la ce te așteptai? a spus Skaffen-Amtiskaw. Doar e navă stelară.

„Puteai să-mi fi spus, i-a comunicat Mintea lui Skaffen-Amtiskaw, că ai păstrat secretă anvergura destinației noastre finale.“

„Sper, i-a răspuns drona, că oamenii noștri care se află deja acolo vor descoperi unde este omul pe care îl căutăm și ne vor da poziția exactă, caz în care Sma nici nu va trebui să știe că a existat vreo problemă.“

„Adevărat, dar de ce să nu fim cinstite cu ea?“

„Ei, na! N-o cunoști pe Sma?“

„A! Să înțeleg că e temperamentală?“

„Dar la ce te așteptai? Doar e ființă umană!“

Nava a pregătit un ospăț și a plasat substanțe chimice în diferitele feluri de mâncare și băuturi în doze normale, fără să afișeze pe fiecare bol, farfurie, cană sau pahar avertismente specifice privind riscurile pentru sănătate. A anunțat membrii echipajului în legătură cu petrecerea și a reorganizat zona socială, instalând o diversitate de oglinzi și câmpuri inversoare (având o listă de invitați de doar douăzeci și două de persoane - fără a se include pe sine - transformarea acelui loc într-unul cât de cât aglomerat era unul dintre obstacolele majore cu care s-a confruntat când a apărut necesitatea de a crea impresia unei petreceri serioase și depline).

Sma a luat micul dejun și a vizitat nava - deși nu avea multe de văzut; aceasta era aproape în întregime un motor - și și-a petrecut restul zilei verificându-și cunoștințele despre istoria și politica din ciorchinele Voerenhutz.

Nava a trimis invitații oficiale fiecărui membru de echipaj și a precizat o regulă strictă: nu se vor discuta probleme legate de activitatea lor. Spera că în acest fel, luând în considerare bogăția de substanțe narcotice din mâncare și băutură, nimeni nu va vorbi despre locul spre care se îndreptau. Cochetase cu ideea de a le spune oamenilor că apăruse o problemă și de a le cere să nu discute despre ea, dar a bănuit că în echipaj existau cel puțin doi oameni care vor interpreta acea interdicție drept o provocare la adresa integrității lor, ceea ce i-ar fi determinat să abordeze subiectul când s-ar fi ivit prima ocazie. În asemenea situații, Xenofobul era înclinată să analizeze posibilitatea de a-și schimba statutul și de a deveni navă fără echipaj, dar știa că le va duce dorul oamenilor dacă le-ar fi cerut să plece; de obicei, era amuzant să aibă ființe umane la bord.

Nava a dat muzica tare, a prezentat holograme interesante și a creat un peisaj holografic fabulos în jurul încăperii, cu verdeață luxuriantă și albastru, cu tufișuri zburătoare și copaci suspendați în care se zbenguiau păsări stranii, cu opt aripi, și dincolo de care un strat alb și sclipitor de negură, copleșit de nori înalți și pufoși, dar și mărunți, se întindea până la faleza înaltă din stânci în nuanțe pastelate, cutreierată de cascade aurii și având deasupra orașe fabuloase și turle, dar și poduri zvelte, care făceau privitorul să-și dea capul pe spate pentru a le contempla. Soligramele⁴ dependente de navă ale unor renumite figuri istorice umblau printre petrecăreți sporind iluzia de aglomerație și purtau încântate discuții cu oamenii costumați. Pentru mai târziu erau promise alte și alte surprize și tratații speciale.

Sma s-a costumat drept Xeny, Skaffen-Amtiskaw a ales să fie un model al Xenofobului, iar nava a produs încă o dronă-remote una acvatică, tot cafeniu-gălbuie, dar arătând ca un pește gras, cu ochi mari, care plutea într-o sferă de apă cu diametrul de un metru, susținută de câmpuri, și aluneca prin încăpere ca un balon ciudat.

— Ais Disgarve, pe care l-ai cunoscut, a spus drona navei cu un glas care a sunat bolborosit când a prezentat-o pe Sma tânărului care o întâmpinase în hangar în ziua precedentă. Și Jetart Hrine.

Sma a zâmbit și i-a salutat cu un gest din cap pe Disgarve, atenționându-se în gând să uite numele de Disgarb, și pe o tânără femeie aflată alături de el.

— Salutări. Ce mai faceți?

— Bumă, a spus Disgarve, care era îmbrăcat ca un vechi explorator arctic, înfofolit în blănuri.

— Bună, a spus Jetart Hrine. 

Era destul de scundă și dolofană, foarte tânără, și avea pielea atât de neagră, încât bătea în albastru. Purta o uniformă militară antică, în culori surprinzător de vii, și ținea atârnată pe un umăr o flintă cu proiectile, cu țeava ghintuită. A sorbit ceva dintr-un pahar și apoi a spus:

— Știu că nu trebuie să discutăm chestiuni de muncă, domnișoară Sma, dar sincer, eu și Ais ne întrebam de ce destinația noas…

— Vai! a exclamat drona navei, iar sfera de apă s-a prăbușit brusc. Apa s-a rostogolit în jurul picioarelor lui Sma, Hrine și Disgarve, făcându-i pe toți să se dea înapoi. Drona-pește a căzut pe podeaua din lemn roșu și a început să se zbată ca un pește pe uscat.

— Apă! a spus ea pe un ton hârâit.

Sma a prins peștele de coadă.

— Ce s-a întâmplat? a întrebat ea.

— Funcționare defectuoasă a câmpului. Apă! Repede!

Sma s-a uitat la Disgarve și Hrine, ambii fiind foarte nedumeriți. Skaffen-Amtiskaw, deghizată ca navă stelară, s-a strecurat imediat printre petrecăreți și a ajuns lângă Sma.

— Apă! a repetat drona navei, zbătându-se pe podea.

Pe fruntea lui Sma a apărut o încruntătură, care nu se vedea din cauza costumului blănos. S-a uitat la femeia îmbrăcată în soldat.

— Ce voiai să spui, domnișoară Hrine?

— Voiam să - auu!

Modelul la scara 1/512 al cazicului foarte rapid Xenofobul s-a izbit de femeie, făcând-o să se clatine pe picioare și să scape paharul din mână.

— Hei! a strigat Disgarve împingând-o deoparte pe Skaffen-Amtiskaw.

Cu un aer furios, Hrine și-a masat umărul.

— Scuze, ce stângace sunt! a spus cu voce tare Skaffen-Amtiskaw.

— Apă, apă! a scâncit drona navei, zbătându-se în labele păroase ale lui Sma.

— Taci! i-a spus Sma. S-a apropiat de Jetart Hrine, plasându-se între femeie și Skaffen-Amtiskaw. Domnișoară Hrine, termină întrebarea, te rog.

— Voiam să știu de ce…

Podeaua s-a cutremurat, întregul peisaj din jur s-a zguduit; luminile au început să pâlpâie și, când au ridicat ochii, au văzut fabuloasele și sclipitoarele orașe de pe culmea falezei dispărând în înfloriri întinse de lumină care s-au stins treptat, lăsând să se prăbușească nori de resturi, provenite din turnurile și podurile care se năruiau și se dezintegrau. Falezele semețe au crăpat și un val de tsunami, înalt de kilometri, alcătuit din lavă clocotitoare, cenușă și nori negri-cenușii, învolburați, au explodat peste peisajul tremurător de dedesubt, unde navele se scufundau, iar păsările cu opt aripi au început să se rotească atât de rapid, încât aripile li s-au desprins, zburând în tufișurile verzi-albăstrui cu explozii țiuitoare de frunze și pene.

Jetart Hrine a privit totul cu ochi uimiți. Sma a prins-o pe femeie de guler cu laba și a scuturat-o.