Sma a măsurat-o din ochi.
— Tu ești Xenofobul?
— Reprezentantul lui. Partea cu care poți vorbi. Îmi poți spune Xeny. Apoi a zâmbit, arătându-și dinții mici și rotunjiți. Știu că mai toate navele folosesc o dronă, dar - s-a uitat la Skaffen-Amtiskaw - ele pot fi destul de plicticoase, nu ești de acord?
Sma a zâmbit și a simțit din colțul ochiului că aura dronei a pâlpâit, dând să se stingă.
— Da, câteodată, a consimțit ea.
— Da, sigur, a spus creatura mică, dând din cap. Eu sunt mult mai simpatică. Părând fericită, s-a răsucit în brațele ei. Dacă dorești, a spus creatura chicotind, te voi conduce la cabina ta, în regulă?
— Da, bună idee, a spus Sma dând aprobator din cap și așezându-și acel lucru pe un umăr.
Oamenii echipajului au spus că se vor revedea curând, iar ea, bizara dronă a navei și Skaffen-Amtiskaw s-au îndreptat spre secțiunea unde se aflau spațiile de locuit.
— O, ești plăcută și caldă, a mormăit pe un ton somnoros micuța creatură galben-cafenie cuibărindu-se aproape de gâtul lui Sma în timp ce ea pășea pe coridorul cu mochetă groasă spre cabină. Animalul s-a foit și Sma a constatat că bătea creatura ușor pe spate. Aici, la stânga, a spus creatura când Sma a ajuns la o bifurcație, apoi a adăugat: Apropo, aici orbitele noastre se despart.
— Foarte bine, a zis Sma.
— Pot să mă cuibăresc lângă tine când dormi?
Sma s-a oprit, a desprins creatura de pe umăr cu o mână și a privit-o în ochi.
— Poftim?
— Doar de dragul amiciției, a spus micuțul lucru, căscând și clipind. Nu sunt nepoliticoasă; e o procedură potrivită pentru a realiza o relație mai apropiată.
Sma a văzut aura roșie a lui Skaffen-Amtiskaw, aflată la mică distanță în urma ei. A adus creatura cafeniu-gălbuie mai aproape de față.
— Xenofobule, ascultă-mă…
— Xeny.
— Xeny, ești o navă stelară de un milion de tone, Unitate Ofensivă Rapidă din clasa Torționar. Chiar și așa…
— Dar sunt demilitarizată!
— Chiar dacă nu deții armamentul original, pun rămășag că poți distruge planete întregi dacă ai dori…
— Hei, lasă asta; orice Unitate Generală Contact poate face asta.
— Și atunci, la ce bun toată mascarada asta?
A scuturat destul de violent micuța dronă îmblănită. Dinții acesteia au clănțănit.
— Ca să ne distrăm! a exclamat ea. Sma, nu ești în stare să apreciezi o glumă?
— Nu știu ce să zic. Ce părere ai avea dacă ți-aș trage un șut ca să te întorci în salonul comun al navei?
— Vai! Ce-ai pățit, cucoană? Ai ceva împotriva animalelor mici și îmblănite? Ascultă, domnișoară Sma, știu prea bine că sunt o navă și fac tot ce mi se cere, inclusiv să te conduc spre această destinație specifică, foarte luxoasă, ca să fiu sinceră, și o fac în mod foarte eficient. Dacă ar exista până și cea mai mică bănuială privind orice acțiune reală, și ar trebui să reacționez ca o navă de luptă, acest construct pe care îl ții în mâini ar fi imediat lipsită de viață și aș lupta cu hotărâre și ferocitate, așa cum am primit instrucțiuni. Până atunci însă, la fel ca și colegii mei umani, mă distrez fără a face cuiva vreun rău. Dacă nu-ți place înfățișarea mea de acum, nu-i nimic, mă pot transforma. Voi deveni o dronă obișnuită, ori o voce fără corp, ori îți voi vorbi prin intermediul lui Skaffen-Amtiskaw sau chiar prin terminalul tău. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să jignesc un oaspete.
Sma a strâns din buze. A lovit delicat animalul peste cap și a oftat.
— Așa mai merge.
— Îmi pot păstra forma asta?
— Chiar te rog.
— O, grozav! S-a vânzolit de plăcere, apoi a deschis larg ochii și s-a uitat plin de speranță la ea. Și ne vom alinta?
— Ne vom alinta.
Sma a dezmierdat creatura și a mângâiat-o pe spinare.
S-a întors și a văzut-o pe Skaffen-Amtiskaw așezată pe spate în aer, cu un aer dramatic, având câmpul de aură clipind acel oranj țipător care era folosit pentru a exprima Dronă Bolnavă în Mare Suferință.
Sma a dat din cap în semn de rămas-bun micuțului animal cafeniu-gălbui, care a răspuns la semne ridicând doar o labă scurtă și a plecat legănându-se pe coridorul care ducea spre zona de socializare, după care a închis ușa cabinei și s-a asigurat că monitorizarea interioară a camerei era oprită.
S-a întors către Skaffen-Amtiskaw.
— Cât timp ne vom afla pe nava asta?
— Să zicem cam treizeci de zile? a răspuns Skaffen-Amtiskaw.
Sma a scrâșnit din dinți, apoi și-a plimbat ochii prin cabina cu aspect foarte cochet, dar, în comparație cu spațiul mare, plin de ecouri al conacului din fosta centrală electrică, foarte mică.
— Treizeci de zile cu un echipaj alcătuit din masochiști care vor să vadă cum reacționează la o viroză și cu o navă care se socotește o jucărie pe care trebuie să o alinți. Dronă, subiectiv vorbind, asta ar putea fi o călătorie foarte lungă.
