— Oamenii au simțit mereu asta, a spus Sma în cele din urmă.

A netezit resturile lăsate de un vierme marin în nisip.

— Diziet, nu-ți aparțin.

— Așa e, a spus ea, întorcându-se spre el. Ai dreptate. Nu ne aparții. Nu putem decât să te rugăm.

— Ce anume?

— Să te întorci. Avem o misiune pentru tine.

— Care e aceea?

— A… Sma și-a așezat mai bine rochia peste genunchi. Să ne ajuți să târâm o adunătură de aristocrați în mileniul următor, dar dinăuntru.

— De ce?

— E important.

— Ce nu e important?

— Și de data asta te putem plăti cum se cuvine.

— M-ați plătit foarte generos ultima oară. Cu mulți bani și cu un nou corp. Cine ar putea cere mai mult? A făcut un semn către sacul din pânză de lângă ea, apoi spre sine, arătând că era îmbrăcat în zdrențe pline de sare. Nu te lăsa înșelată. Nu am pierdut prada. Sunt un om bogat; iar aici, foarte bogat. A urmărit valurile rostogolindu-se spre ei, apoi spărgându-se, producând spume, apoi retrăgându-se. Am vrut să duc o vreme o viață simplă.

Apoi a scos un sunet de parcă ar fi râs, după care și-a dat seama că era prima oară că râdea de când ajunsese în acel loc.

— Știu, a zis Sma. Dar de data asta e vorba de altceva. Cum spuneam, de data asta te putem plăti corespunzător.

El s-a uitat la ea.

— Ajunge! Nu mai e nevoie să fii secretoasă. La ce te referi?

Ea s-a întors și l-a privit lung. El s-a văzut silit să facă un efort ca să nu-și mute ochii în altă parte.

— Am găsit-o pe Livueta, a spus ea.

El a rămas cu privirea spre ochii ei o vreme, apoi a clipit și s-a uitat în altă parte. Și-a dres glasul, a privit din nou spre marea sclipitoare și a trebuit să-și tragă nasul și să-și șteargă ochii. Sma l-a urmărit cum își duce, încet, o mână spre piept, apăsând pielea în acel loc, puțin deasupra inimii, dar nu și-a dat seama de ce făcea asta.

— Hm. Ești sigură?

— Da, suntem siguri.

După aceea, el a privit peste valuri și, brusc, a simțit că ele nu-i mai aduceau lucruri, nu mai erau mesageri ai unor furtuni îndepărtate care își ofereau prada, ci deveniseră o cale; un drum, încă un fel de prilej îndepărtat, făcându-i semn să o urmeze.

Să fie chiar atât de simplu? s-a întrebat în gând. O lume - un singur nume - rostit de Sma, și sunt pregătit să plec, să pornesc, și să preiau din nou armele lor? Din cauza ei?

A mai așteptat ca alte câteva valuri să se rostogolească și să se spargă. Păsările marine se tânguiau. Apoi el a oftat.

— Am înțeles, a spus el. Și-a trecut degetele unei mâini prin părul încâlcit și decolorat de soare. Povestește-mi.

Patru

— Adevărul este că ultima oară când am trecut prin tâmpenia asta, Zakalwe a stricat totul, a spus Skaffen-Amtiskaw. I-au înghețat fundul în acel Palat de Iarnă.

— De acord, a recunoscut Sma. Dar nu e stilul lui. Bine, a greșit o dată… nu știm de ce. Poate că de data asta a avut timp destul ca să depășească situația și va avea șansa de a dovedi că poate face o treabă ca lumea. Probabil că nu se așteaptă să îl găsim.

— Sfinte Sisoe, a spus drona, oftând. Asta e o speranță deșartă a lui Sma Cinica. S-ar putea să-ți fi pierdut flerul.

— Hei, ia mai taci.

Apoi a urmărit pe ecranul modulului cum se apropiau de planetă.

Pe Xenofob trecuseră douăzeci și nouă de zile.

Ca intenție de a sparge gheața, balul mascat se bucurase de un succes răsunător. Sma se trezise după bal într-un alcov plin de perne din zona recreativă, goală pușcă și cu picioarele și brațele încâlcite în ale altora, la fel de dezbrăcați. Cu atenție, și-a scos un braț de sub corpul voluptuos al lui Jetart Hrine, s-a ridicat nesigură în picioare și a privit în jur, către cei care ale căror piepturi se ridicau și coborau în ritmul respirației, evaluând mai ales bărbații, iar apoi, călcând cu fereală, cât pe ce să se prăbușească de câteva ori din cauza pernelor umflate, timp în care mușchii ei nemulțumiți au început să tremure. A ieșit tiptil dintre membrii de echipaj care dormeau și a ajuns pe bine venita soliditate a podelei din lemn de culoare roșiatică. În restul zonei se făcuse ordine. Probabil că nava sortase hainele tuturor, pentru că ele stăteau aranjate pe câteva mese mari, imediat lângă acel alcov.

Cu o grimasă, Sma și-a masat organul genital, care îi dădea gâdilituri. Când s-a aplecat, i s-a părut că acesta părea iritat și alunecos, de aceea a socotit că trebuia să facă baie.

Drona a întâmpinat-o la intrarea pe coridor. Câmpul roșiatic și sclipitor arăta cel puțin în parte ca un comentariu.

— Ai avut parte de un somn bun? a întrebat-o ea.

— Nu o lua de la capăt.

În timp ce ea s-a îndreptat spre lift, drona a plutit alături de umărul ei.

— Deci te-ai împrietenit cu membrii echipajului.

Ea a dat aprobator din cap.

— După cum mă simt, m-am împrietenit cu toți. Unde e bazinul?

— La etajul de deasupra hangarului, a spus mașina urmând-o în lift.

— Ai înregistrat ceva interesant noaptea trecută? a întrebat Sma rezemându-se de peretele liftului în timp ce acesta cobora cu viteză.

— Sma! a exclamat drona. Nu aș putea fi atât de lipsit de galanterie!

— Hm, a făcut ea ridicând o sprânceană.

Liftul s-a oprit și ușa s-a deschis.