Drona a renunțat la deghizarea ca navă; a plutit până în fața ei, având câmpurile clare. S-a înclinat în față și a rămas astfel.
— Sma, a spus el încet, îmi pare rău. Nu am mințit, ci doar am apelat la o înșelătorie.
— În cabina mea, a spus după o clipă de pauză Sma cu glas calm. Iertați-ne, le-a spus ea lui Disgarve și lui Hrine și a plecat, urmată de dronă.
Rămasă doar în șort, pentru că lepădase pe podea costumul Xeny, a plutit deasupra patului într-o poziție lotus. A secretat calm și a devenit mai mult tristă decât furioasă. Așteptându-se la o ceartă, Skaffen-Amtiskaw se simțea cumplit, pentru că se confrunta cu o dezamăgire extrem de bine cântărită.
— Am crezut că dacă-ți voi spune nu vei dori să vii.
— Dronă, asta mi-e slujba.
— Știu, dar nu te-ai arătat deloc dispusă să vii.
— După trei ani, fără să fiu prevenită, la ce te așteptai? Dar cât de mult m-am opus? Chiar știind de suplinitoare? Hai, dronă, mi-ai spus cum arată situația și am acceptat. Nu era nevoie să păstrezi secret faptul că Zakalwe ne-a dat plasă.
— Îmi cer scuze, a spus drona foarte încet. E nepotrivit, știu, dar sincer îmi pare rău. Te rog să-mi spui că poate mă vei ierta într-o bună zi.
— Ei, mergi prea departe cu remușcările. Dar pe viitor să-mi spui exact cum stau lucrurile.
— Am înțeles.
Sma și-a lăsat capul să îi cadă în piept, apoi l-a ridicat.
— Poți începe prin a-mi povesti cum a scăpat Zakalwe. Cu ce am cerut să fie urmărit?
— Un proiectil-cuțit.
— Un proiectil-cuțit?
Sma s-a arătat cât se putea de uimită. Și-a frecat bărbia cu o mână.
— Care era și un model recent, a spus drona. Nanopuști, deformări monofilament, efector; creier de valoarea zero virgulă șapte.
— Și Zakalwe a reușit să scape de o asemenea fiară? a spus Sma aproape râzând.
— Nu numai că a scăpat, dar a și distrus-o.
— Mamă, a spus Sma pe nerăsuflate. A fost inteligent sau doar incredibil de norocos? Cum s-a întâmplat asta? Cum a reușit?
— Ei, bine e strict secret, a spus drona. De aceea, te rog să nu mai povestești asta nimănui.
— Pe onoarea mea, a spus Sma cu ironie în glas, punându-și o palmă peste inimă.
— Așa, a spus drona, scoțând un sunet care imita un oftat. I-a trebuit un an ca să se instaleze, dar în locul în care l-am plantat noi - după ultima misiune pentru noi - umanoizii locali împărțeau planeta cu mamifere marine mari, înzestrate cu o inteligență similară lor; aveau o relație simbiotică viabilă, cu multe contacte culturale interactive. Folosind mărunțișul pe care i-l dădusem noi drept plată pentru serviciile făcute, Zakalwe a cumpărat o companie care producea lasere medicale și de semnalizare. Capcana lui a inclus o facilitate spitalicească pe care umanoizii o înființaseră pe coasta unui ocean pentru a trata animalele marine. Unul dintre echipamentele care au fost testate a fost un Scanner de Rezonanță Magnetică Nucleară de mari dimensiuni.
— Un ce?
— Cel de-a patrulea mod primitiv de a vedea în interiorul oricărei ființe vii care trăiește în apă.
— Continuă.
— Procesul presupune folosirea unor câmpuri magnetice extrem de puternice. Zakalwe trebuia să testeze un laser anexat mașinii - într-o zi de sărbătoare - când nu se afla nimeni altcineva acolo și a făcut proiectilul-cuțit să pătrundă în mașina de scanat, apoi a pornit-o.
— Eu credeam că proiectilele-cuțit nu sunt magnetice.
— Nu sunt, dar avea în componență suficient metal pentru a declanșa curenți Foucault dacă încerca să se deplaseze prea rapid.
— Dar încă se putea mișca.
— Nu suficient de rapid pentru a scăpa din calea laserului pe care Zakalwe îl instalase la un capăt al scanerului. Se considera că acesta trebuia doar să ilumineze, pentru a se obține holograme ale mamiferelor, dar Zakalwe instalase acolo de fapt un dispozitiv de putere militară, astfel că a prăjit proiectilul-cuțit.
— Mamă, Doamne! Sma a dat din cap și a coborât ochii în podea. Omul ăsta nu încetează să mă uimească. S-a uitat spre dronă. Cred că Zakalwe s-a îndepărtat foarte mult de noi.
— Așa se pare, a aprobat-o drona.
— Prin urmare, probabil nu va mai vrea sub niciun chip să lucreze pentru noi. S-ar părea că nu mai vrea să audă de noi.
— Mă tem că există posibilitatea asta.
— Chiar dacă îl vom găsi.
— Exact.
— Și nu știm decât că se află în Ciorchinele Deschis numit Crastalier?
În glasul lui Sma s-a strecurat îndoiala.
