— De acord, a recunoscut Sma. Dar nu e stilul lui. Bine, a greșit o dată… nu știm de ce. Poate că de data asta a avut timp destul ca să depășească situația și va avea șansa de a dovedi că poate face o treabă ca lumea. Probabil că nu se așteaptă să îl găsim.
— Sfinte Sisoe, a spus drona, oftând. Asta e o speranță deșartă a lui Sma Cinica. S-ar putea să-ți fi pierdut flerul.
— Hei, ia mai taci.
Apoi a urmărit pe ecranul modulului cum se apropiau de planetă.
Pe Xenofob trecuseră douăzeci și nouă de zile.
Ca intenție de a sparge gheața, balul mascat se bucurase de un succes răsunător. Sma se trezise după bal într-un alcov plin de perne din zona recreativă, goală pușcă și cu picioarele și brațele încâlcite în ale altora, la fel de dezbrăcați. Cu atenție, și-a scos un braț de sub corpul voluptuos al lui Jetart Hrine, s-a ridicat nesigură în picioare și a privit în jur, către cei care ale căror piepturi se ridicau și coborau în ritmul respirației, evaluând mai ales bărbații, iar apoi, călcând cu fereală, cât pe ce să se prăbușească de câteva ori din cauza pernelor umflate, timp în care mușchii ei nemulțumiți au început să tremure. A ieșit tiptil dintre membrii de echipaj care dormeau și a ajuns pe bine venita soliditate a podelei din lemn de culoare roșiatică. În restul zonei se făcuse ordine. Probabil că nava sortase hainele tuturor, pentru că ele stăteau aranjate pe câteva mese mari, imediat lângă acel alcov.
Cu o grimasă, Sma și-a masat organul genital, care îi dădea gâdilituri. Când s-a aplecat, i s-a părut că acesta părea iritat și alunecos, de aceea a socotit că trebuia să facă baie.
Drona a întâmpinat-o la intrarea pe coridor. Câmpul roșiatic și sclipitor arăta cel puțin în parte ca un comentariu.
— Ai avut parte de un somn bun? a întrebat-o ea.
— Nu o lua de la capăt.
În timp ce ea s-a îndreptat spre lift, drona a plutit alături de umărul ei.
— Deci te-ai împrietenit cu membrii echipajului.
Ea a dat aprobator din cap.
— După cum mă simt, m-am împrietenit cu toți. Unde e bazinul?
— La etajul de deasupra hangarului, a spus mașina urmând-o în lift.
— Ai înregistrat ceva interesant noaptea trecută? a întrebat Sma rezemându-se de peretele liftului în timp ce acesta cobora cu viteză.
— Sma! a exclamat drona. Nu aș putea fi atât de lipsit de galanterie!
— Hm, a făcut ea ridicând o sprânceană.
Liftul s-a oprit și ușa s-a deschis.
— Ce amintiri totuși, a spus drona pe nerăsuflate. Apetitul și vivacitatea ta fac cinste speciei. Așa cred eu.
Sma a plonjat în cel mai mic dintre vârtejuri și, ieșind la suprafață, a scuipat un jet de apă spre mașină, care s-a ferit și s-a retras spre lift.
— Te las în pace. Judecând după cele petrecute noaptea trecută, nici măcar o dronă nevinovată, cu model ofensiv, nu mai este în siguranță când strângi zăbala între dinți. E un fel de a vorbi.
Sma a stropit drona cu apă.
— Ieși de aici, pisoar obscen.
— Vorbele dulci nu vor… a spus drona în timp ce ușa liftului se închidea.
Sma nu ar fi fost surprinsă dacă atmosfera de pe navă ar fi fost oarecum de jenă vreme de o zi sau două după aceea, însă membrii echipajului au dovedit o detașare aproape totală în legătură cu acea noapte, de aceea a socotit că, în esență, băieții și fetele erau de treabă. Din fericire, moda răcelilor s-a stins curând. S-a apucat să studieze despre Voerenhutz, încercând să descopere în care dintre civilizațiile interconectate ar putea fi Zakalwe… și să se destreseze, dar nu abandonându-se ca în prima noapte petrecută la bord.
După zece zile de călătorie, Doar Testând a transmis știrea că Gainly născuse doi gemeni; mama și puii se simțeau bine. Sma a pregătit un semnal pentru ca suplinitoarea ei să le dea un pupic din partea ei, apoi a ezitat, dându-și seama că mașina care îi ținea locul sigur procedase astfel. S-a simțit prost și, în cele din urmă, a trimis un mesaje formal prin care confirma primirea veștii.
A urmărit evoluția recentă a situației din Voerenhutz; previziunile cele mai recente ale Contactului deveneau tot mai sumbre. Conflictele izbucnite spontan, ca niște incendii de prerie, pe aproape douăsprezece planete amenințau, fiecare, să declanșeze un război total și, deși era greu să primească un răspuns direct, a calculat că, în situația în care ar fi reușit să-l găsească pe Zakalwe imediat după coborârea pe planetă și l-ar fi dus pe Xenofob, după care nava ar fi accelerat până la limita maximă, șansele de a-l plasa pe Voerenhutz la timp pentru a influența cât de cât lucrurile era de cincizeci la sută.
— Fir-ar să fie, a spus drona într-o zi când se afla în cabina ei, analizând cu atenție rapoarte optimiste despre conferința de pace de acasă (pentru că așa o considera, a recunoscut ea față de sine).
— Poftim?
Sma s-a întors spre mașină.
Aceasta s-a uitat la ea.
— Tocmai au schimbat programul pentru nava Ce sunt aplicațiile civile?
Sma a așteptat.
— E vorba de un VSG din clasa Continent, a preciza drona. Subclasa Prompt, una dintre cele limitate ca număr.
— Ai spus că era Generală; iar acum, că e Limitată; hotărăște-te odată.
— Nu, voiam să spun că e o ediție limitată; modelul care se deplasează mai rapid; chiar mai tare decât fiara asta, după ce pornește la drum, a spus drona.
Apoi a venit în zbor până în fața ei, iar câmpurile au devenit un amestec de oliv și violet, despre care ea și-a amintit că semnificau Respect temător. Până atunci, nu mai văzuse acea expresie a lui Skaffen-Amtiskaw.
— Se îndreaptă spre Crastalier, i-a spus drona.
