— Pentru noi? Pentru Zakalwe? a întrebat ea, încruntându-se.
— Nimeni nu spune ceva, dar așa mi se pare. Un Vehicul Sisteme Generale doar pentru noi. Asta e ceva!
— E ceva, a imitat-o Sma, și a apăsat pe ecran pentru a avea o imagine din fața navei Xenofobul, care gonea prin sistemul stelar, îndreptându-se spre Crastalier.
În reprezentarea de pe ecran, stelele străluceau, având culori alb-albăstrui și - cu mărirea corectă - structura generală a Ciorchinelui Deschis era vizibilă cu ușurință.
A clătinat din cap și a revenit la rapoartele privind conferința de pace.
— Zakalwe, ticălos ce ești, a mormăit ea mai mult pentru sine, ai face bine să apari cât mai curând.
După cinci zile, și când mai erau cinci zile, Unitatea Generală de Contact Foarte puțină gravitație a semnalizat din adâncurile Ciorchinelui Deschis Crastalier că prinsese urma lui Zakalwe.
Globul alb-albăstrui a umplut ecranul; modulul s-a înclinat în față, plonjând în atmosferă.
— Am sentimentul că totul va fi un dezastru complet, a spus drona.
— Da, dar nu tu trebuie să tratezi, a spus Sma.
— Vorbesc serios, i-a spus mașina. Zakalwe nu mai este ceea ce a fost odată. Nu vrea să fie găsit, nu vrea să se lase convins și, chiar dacă, printr-un miracol, asta ne reușește, nu mai poate face același lucru ca în cazul Beychae. Omul acesta este terminat.
În aceeași clipă, Sma a avut brusc o străfulgerare de memorie, amintindu-și plaja întinsă spre orizont, și omul care stătuse alături de ea o vreme, urmărind oceanul nesfârșit, care își rostogolea valurile peste panta sclipitoare de nisip.
S-a scuturat pentru a alunga acea amintire.
— Încă este pregătit să distrugă un proiectil-cuțit, i-a spus ea mașinii urmărind oceanul încețoșat, adumbrit de nori, derulându-se pe dedesubtul modulului care cobora.
Se apropiau de partea superioară a norilor.
— Asta a fost pentru el. Pentru noi, va fi un nou Palat de Iarnă; așa presimt.
Parcă hipnotizată de imaginea norilor și a oceanului rotund, a clătinat din cap.
— Nu știu ce s-a întâmplat acolo. A nimerit în toiul unui asediu și nu a vrut să fugă. L-am avertizat; i-am spus, până la urmă, dar el nu a vrut sau… nu a putut să plece. Nu știu ce i s-a întâmplat, serios; dar nu a fost el însuși.
— Ei bine, și-a pierdut capul pe Fohis. Probabil că a pierdut mai mult de atât. Ori poate a pierdut totul în Fohis. Ori poate nu l-am recuperat la timp.
— Ba l-am recuperat la timp, a spus Sma, amintindu-și de Fohis, în timp ce pătrundeau în culmea unui nor mare, iar ecranul s-a înnegurat.
Părând mulțumită să privească interiorul luminos și lipsit de trăsături al norului cumulus, nu s-a deranjat să regleze lungimea de undă.
— A fost totuși traumatizant, a spus drona.
— Sunt convinsă, dar… a ridicat din umeri.
Imaginea oceanului și a norilor a apărut din nou limpede pe ecran, iar modulul s-a înclinat și mai mult, îndreptându-se cu mare viteză spre valuri. Marea a sclipit orbitor spre ei; Sma a oprit ecranul. S-a uitat rușinată spre Skaffen-Amtiskaw.
— Niciodată nu mi-a plăcut să urmăresc astfel de imagini, a mărturisit ea.
Drona nu a spus nimic. În interiorul modulului totul era tăcut și liniștit. După un moment, ea a întrebat:
— Am pătruns deja în apă?
— Urmăm peisajul submarin, i-a răspuns scurt drona. Ajungem pe uscat peste cincisprezece minute.
Sma a pornit din nou ecranul, a făcut reglarea pentru o imagine sonică și a urmărit fundul mării gonind pe dedesubtul modulului. Acesta manevra din plin, virând, afundându-se și transfocând tot timpul, evitând creaturile marine în timp ce urma panta relativ mică a platformei continentale îndreptându-se către uscat. Imaginea de pe ecran era deconcertantă; Sma a oprit-o din nou și s-a întors spre dronă.
— Totul va fi bine, iar el va veni cu noi; încă știm unde se află femeia aceea.
— Livueta cea Disprețuitoare? a pufnit drona. Ultima oară l-a tratat cu dispreț. Dacă nu m-aș fi aflat acolo, i-ar fi zburat capul. De ce naiba vrea Zakalwe să o întâlnească din nou?
— Nu-mi dau seama, a spus Sma, încruntându-se. Nu vrea să vorbească despre asta, iar Contactul nu a reușit să efectueze procedura completă privind locul din care credem că a venit Zakalwe. Cred că este vorba de ceva din trecutul lui… ceva ce a făcut înainte ca noi să auzim de el. Nu înțeleg. Cred că o iubește, ori a iubit-o cândva, ori crede că o iubește… sau vrea să-i ceară…
— Poftim? Ce vrea? Continuă; spune-mi odată.
— Iertare?
— Sma, având în vedere toate lucrurile pe care le-a făcut Zakalwe până acum, asta de când îl cunoaștem noi, ar trebui să se inventeze o zeitate doar pentru el, care să îl ierte.
Sma s-a întors și a privit la ecranul stins.
— Skaffen-Amtiskaw, lucrurile nu sunt chiar așa.
Și nici în alt fel, a gândit drona, dar nu a scos nicio vorbă.
