— Domnișoară Sma, nu e momentul potrivit pentru frivolități, a spus drona cu glas serios. După aceea, a exclamat: La naiba!
— Ce s-a mai întâmplat?
— Discuția s-a încheiat, dar Zakalwe Dementul nu mai vrea să plece cu mașina lui; se îndreaptă spre liftul care duce spre sistemul de metro. Destinația… baza navală. Acolo îl așteaptă un submarin.
Sma s-a ridicat în picioare.
— Submarin, zici? Și-a netezit pantalonii până la glezne. Înapoi spre docuri, de acord?
— Da, spre doc.
Sma a ridicat drona, a pornit și a căutat din ochi un taxi.
— I-am cerut lui Gravitație foarte redusă să emită un mesaj radio fals, a spus Skaffen-Amtiskaw. În câteva momente, trebuie să sosească un taxi pentru noi.
— Și se spune că niciodată nu găsești unul liber când ai nevoie.
— Sma, atitudinea ta mă îngrijorează. Iei situația asta cu mult prea mult calm.
— A, asta era? O să intru în panică mai târziu. Sma a inspirat adânc și a expirat lent. Oare acela e taxi?
— Așa cred.
— Cum se spune „Spre docuri“?
Drona i-a spus, iar ea a rostit cuvintele. Taxiul a pornit în viteză prin traficul cu precădere militar.
Șase ore mai târziu încă urmăreau submarinul care, vuind, zbârnâind și gâlgâind, își croia drum prin straturile de apă ale oceanului spre marea ecuatorială.
— Șaizeci de kilometri pe oră, a spumegat drona. Auzi, șaizeci de kilometri pe oră!
— Pentru ei e rapid; nu mai fi atât de critic față de alte mașini, care sunt suratele tale.
Sma a urmărit pe ecran cum nava aflată la un kilometru în fața lor își croia drum prin ocean. Platoul abisal se afla la câțiva kilometri dedesubt.
— Nu e cineva dintre ai noștri, Sma, a spus drona cu glas obosit. E doar un submarin; cea mai inteligentă parte a lui este căpitanul uman. Am terminat ce aveam de spus.
— Ai idee încotro se îndreaptă?
— Nu. Căpitanul a primit ordin să îl ducă pe Zakalwe unde vrea el, iar după ce i-a dat aceste indicații generale, Zakalwe a rămas mut. Există o sumedenie de insule și atoli spre care s-ar putea îndrepta sau - la câteva zile distanță, judecând după cum se târâie - la mii de kilometri de linia de coastă, spre alt continent.
— Verifică insulele acelea, dar și linia de coastă. Trebuie să există un motiv pentru care merge în această direcție.
— Dar se fac verificări chiar acum! a izbucnit drona.
Sma s-a uitat la ea. Skaffen-Amtiskaw era înconjurată de o nuanță delicată de violet, ceea ce sugera remușcarea.
— Sma, acest… om a ratat totul data trecută; am pierdut cinci sau șase milioane cu acea misiune, și totul pentru că nu a vrut să plece din Palatul de Iarnă și să echilibreze situația. Ți-aș putea arăta scenele de groază de acolo care te-ar face să încărunțești. Acum a ajuns foarte aproape de a declanșa o catastrofă globală. De când a avut de suferit din cauza a ce i s-a întâmplat pe Fohis - de când a început să facă eforturi pentru a deveni un tip de treabă - a produs numai dezastre. Dacă îl prindem și reușim să îl ducem pe Voerenhutz, mă îngrijorează genul de haos pe care îl va produce acolo. Omul e o catastrofă. Las la o parte faptul că am scăpat de Beychae; eliminarea lui Zakalwe ar aduce ușurare pentru toată lumea.
Sma s-a uitat în centrul benzii senzoriale a dronei.
— Punctul unu, a spus ea, nu vorbi despre viețile ființelor umane ca și cum ar fi doar colaterale. A inspirat adânc. Punctul doi, mai ții minte masacrul din curtea acelui han? a întrebat ea calm. Indivizii trecuți prin zid și proiectilul-cuțit scăpat din lesă?
— Punctul unu, îmi cer iertare că ți-am jignit sensibilitățile de mamifer. Punctul doi, Sma, mă vei ierta vreodată?
— Mai ții mine ce ți-am spus că se va întâmpla dacă mai încerci așa ceva din nou?
— Sma, a zis drona cu glas ostenit, dacă încerci serios să sugerezi că l-aș putea ucide pe Zakalwe, tot ce-ți pot spune este: nu fi ridicolă.
— Nu uita, a spus ea, urmărind imaginea care se derula lent pe ecran. Am primit ordin.
— Căi de acțiune convenite, Sma. Noi nu primim ordine, sau ai uitat?
Sma a dat aprobator din cap.
— Avem căi de acțiune convenite. Îl ridicăm pe domnul Zakalwe și îl ducem pe Voerenhutz. Dacă la un anumit moment nu ești de acord, te poți retrage. Mi se va da altă dronă ofensivă.
Skaffen-Amtiskaw a rămas tăcută o secundă, apoi a spus:
— Sma, acesta este cel mai jignitor lucru pe care mi l-ai spus vreodată - ceea ce spune multe -, dar voi trece peste asta, cred eu, deoarece amândoi suntem foarte stresați în aceste momente. Acțiunile mele vor fi mai expresive decât vorbele. Cum spuneam, îl ridicăm pe distrugătorul de planete și îl lăsăm pe Voerenhutz. Deși, dacă acest voiaj durează prea mult, lucrurile ne vor fi luate din mâini - sau câmpuri, în funcție de caz - și Zakalwe se va trezi pe Xenofobul sau pe UGC întrebându-se ce s-a întâmplat. Nu putem decât să așteptăm și să vedem. Drona a făcut o pauză. Se pare că ne îndreptăm spre insulele acelea de la ecuator, i-a spus ea. Zakalwe deține jumătate dintre ele.
Sma a dat tăcută din cap urmărind submarinul îndepărtat furișându-se prin ocean. S-a scărpinat în partea de jos a abdomenului, apoi s-a întors spre dronă.
— Ești sigur că nu ai înregistrat nimic din acel, hm, fel de orgie din prima noapte pe care am petrecut-o pe Xenofobul?
— Absolut.
