Drona s-a legănat în aer.

— Ba dimpotrivă, navele sigur observă; dar probabil că nimeni altcineva.

Zakalwe s-a ridicat în picioare în capsula care se legăna ușor și s-a uitat la ușa care tocmai se închidea și a clătinat din cap cu tristețe.

— Voi, mașinile, habar n-aveți ce înseamnă să joci cinstit, nu-i așa?

Ultima călătorie cu un VSG o făcuse în urmă cu zece ani, după ce fusese cât pe ce să moară pe Fohis.

— Cheradenine? Cheradenine?

A auzit vocea, dar nu era sigur că femeia i se adresa lui. A vrut să răspundă. Dar nu știa cum să o facă. Era foarte întuneric.

— Cheradenine?

O voce foarte răbdătoare. Trădând îngrijorarea, dar și speranță; o voce veselă, chiar iubitoare. A încercat să își aducă aminte de mama lui.

— Cheradenine? a auzit el din nou.

Încercau să îl trezească. Dar era treaz. A încercat să își miște buzele.

— Cheradenine… mă auzi?

El și-a mișcat buzele, a expirat în același timp și a crezut că va scoate vreun sunet. A încercat să deschidă ochii. Întunericul a vibrat.

— Cheradenine?

A simțit mâna cuiva pe față, mângâindu-l cu blândețe pe obraz. „Shias!“ a gândit el o clipă, apoi a alungat acea amintire acolo unde le păstra pe toate celelalte.

— H… a reușit el.

Doar începutul unui sunet.

— Cheradenine… a spus vocea, acum aproape de urechea lui. Sunt Diziet. Diziet Sma. Mă mai ții minte?

— Diz… a reușit el să spună după câteva încercări ratate.

— Cheradenine?

— Da… s-a auzit el spunând.

— Încearcă să deschizi ochii, te rog.

— Înce… a încercat el.

Apoi s-a făcut lumină, ca și cum asta nu ar fi avut nimic de a face cu încercarea lui de a deschide ochii. I-a trebuit o vreme pentru ca lucrurile să se închege, dar în cele din urmă a văzut tavanul verde, liniștitor, iluminat din lateral de strălucirea de forma unui evantai, venind dinspre niște lămpi ascunse, și apoi fața lui Diziet Sma, care îl privea.

— Bravo, Cheradenine, i-a spus ea zâmbind. Cum te simți?

S-a gândit la asta.

— Bizar, a spus el.

Acum gândea febril, străduindu-se să își aducă aminte cum ajunsese acolo. Se afla cumva într-un spital? Cum ajunsese acolo?

— Unde sunt? a spus el.

Poate era bine să abordeze lucrurile în mod direct. A încercat să-și miște mâinile, dar fără succes. Când el a făcut asta, Sma s-a uitat undeva deasupra capului său.

— Pe VSG-ul Optimistul incurabil. Ești bine… o să te însănătoșești.

— Dacă sunt bine, de ce nu-mi pot mișca mâinile sau pici… o, la naiba.

Brusc, era din nou legat de cadrul din lemn; fata se afla înaintea lui. A deschis ochii și a văzut-o - Sma. De jur împrejur strălucea o lumină nesigură, neguroasă. S-a smuls din legături, dar nu a simțit că vreuna ar ceda, nicio speranță… s-a simțit tras de păr. Apoi a urmat tăietura bubuitoare făcută de lamă, și a văzut că fata cu robă roșie îl privea de undeva de deasupra capului desprins de corp.

Totul a început să se rotească. A închis ochii.

Momentul a trecut. A înghițit în sec. A inspirat și a deschis din nou ochii; măcar aceste lucruri păreau să funcționeze. Ușurată, Sma a coborât privirea spre el.

— Ți-ai adus aminte?

— Da. Tocmai mi-am amintit.

— O să fii bine?

Vocea ei era serioasă, dar rămăsese încurajatoare.

— O să mă fac bine, a spus el. Apoi a adăugat. N-a fost decât o zgârietură.

Ea a pufnit în râs, și-a mutat ochii de la el și, când l-a privit din nou, și-a mușcat buzele.

— Hei, a zis el. De data asta a fost ca prin urechile acului, nu?

Apoi a zâmbit.

Sma a confirmat cu o mișcare din cap.

— Ai dreptate. Dacă mai treceau câteva secunde, ai fi suferit leziuni cerebrale; peste alte câteva minute ai fi murit. Dacă ai fi avut un implant de localizare, te puteam recupera cu câteva zile…

— Ei, asta-i acum, Sma, a spus el calm. Știi bine că nu mă interesează asemenea chestii.

— Da, știu asta, a spus ea. În fine, cum vrei; va trebui să stai astfel o vreme. Sma și-a netezit părul de pe frunte. Vei avea nevoie de aproape două sute de zile până îți va crește noul corp. Mi s-a cerut să te întreb; vrei să dormi cât durează procesul, ori vrei să rămâi treaz, ca de obicei… ori ceva între? Tu hotărăști. Procesul se desfășoară oricum.

— Hm. A rămas pe gânduri. Presupun că trebuie să fac tot felul de lucruri pentru îmbunătățire, cum ar fi să ascult muzică, să văd filme sau ceva de genul ăsta și să citesc?

— Dacă dorești, a spus Sma ridicând din umeri. Dacă ții neapărat, poți merge până la capăt și să derulezi filme fantastice în minte.