— Vorbim și despre plată, da? A pufnit în râs. Minus operațiunea de reîntinerire… același preț ca și data trecută. Plus zece la sută alte chestii negociabile.
— Exact la fel?
S-a uitat cu tristețe la el, iar părul încâlcit i s-a legănat când a dat din cap spre el.
El a confirmat cu un gest din cap.
— Exact.
— Ești un neghiob, Zakalwe.
— Fac eforturi.
— Situația nu se va schimba.
— Nu ai de unde să știi.
— Pot bănui.
— Și eu pot spera. Ascultă, Dizzy, e treaba mea, iar dacă vrei să te însoțesc, trebuie să fii de acord cu asta, bine?
— Bine.
El s-a uitat precaut spre ea.
— Încă mai știți unde este ea?
Sma a dat aprobator din cap.
— Da, știm.
— Prin urmare, sunteți de acord?
Ea a făcut un gest din umeri și s-a uitat spre ocean.
— Da, de acord. Dar tot cred că greșești. Nu sunt de părere că ar trebui să o revezi. L-a privit apoi în ochi. Ăsta e sfatul meu.
El s-a ridicat și a scuturat câteva fire de nisip de pe picioare.
— O să țin minte asta.
S-au întors spre cabane și lacul cu apă de mare din mijlocul insulei. Sma s-a așezat pe un zid și a așteptat cât el și-a luat rămas-bun. A tras cu urechea crezând că va auzi plânsete sau vreun zgomot de veselă spartă, dar zadarnic.
Vântul i-a răsfirat părul cu blândețe și, spre surprinderea ei, în ciuda tuturor celor întâmplate, s-a simțit bine și încălzită; parfumul ce venea dinspre copacii înalți se răspândea în jurul ei, iar umbrele lor schimbătoare făceau pământul să se miște în ritm cu adierea, astfel că aerul, copacii, lumina și pământul se legănau și se unduiau ca apa întunecat-strălucitoare din lacul central al insulei. A închis ochii, iar sunetele au ajuns la ea ca niște animale credincioase de companie, atingându-i urechile; sunete făcute de freamătul coroanelor de copaci, ca niște amanți obosiți care dansează; sunetele oceanului, ale cărui ape se izbeau de stânci și mângâiau delicat nisipurile aurii; sunete pe care nu a reușit să le recunoască.
Probabil că va reveni curând în casa de sub barajul alb-cenușiu.
Mare prost ești, Zakalwe, a gândit ea. Puteam rămâne acasă; iar ei ar fi putut trimite suplinitoarea… la naiba, puteau trimite doar drona, și tot te-ai fi întors la noi…
El a reapărut arătând sclipitor și proaspăt, purtând un sacou. O altă servitoare ducea două valize.
— Gata, să mergem, a spus el.
S-au apropiat de debarcader, în timp ce drona i-a însoțit plutind deasupra lor.
— Apropo, a spus Sma. Ce e cu cei zece la sută în plus?
Continuând să pășească pe debarcader, el a ridicat din umeri.
— Inflația.
Sma s-a încruntat.
— Ce înseamnă cuvântul ăsta?
2. O ie
ș
ire
IX
Când dormi alături de un cap încărcat de imagini, se produce o osmoză, o anumită împărtășire în timpul nopții. Așa credea el. La acea dată gândea multe; probabil mai multe decât gândise vreodată. Ori poate era mai conștient de acel proces, de identitatea gândirii și de scurgerea timpului. Câteodată se simțea ca și cum fiecare moment petrecut cu ea era o capsulă neprețuită de senzația de a fi învăluit iubitor și așezat undeva, într-un loc inviolabil, departe de orice vătămare.
