"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 📚 Părinți și copii de I.S. Turgheniev

Add to favorite 📚 Părinți și copii de I.S. Turgheniev

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

deosebire între aristocraţi şi aristocrăţei. Cred că e de datoria mea să te previn că nu-ţi împărtăşesc părerea. Îndrăznesc să

spun că toţi mă cunosc drept un om cu idei liberale şi iubitor de progres; dar tocmai pentru asta îi respect pe aristocraţi, pe adevăraţii aristocraţi! Adu-ţi aminte, stimate domn (la vorbele acestea Bazarov îşi ridică ochii spre Pavel Petrovici), adu-ţi aminte, stimate domn, repetă el cu aprindere, de aristocraţii englezi. Ei nu cedează nicio iotă din drepturile lor şi de aceea respectă drepturile altora; ei cer îndeplinirea obligaţiilor faţă de ei şi la rândul lor îşi îndeplinesc obligaţiile.

Aristocraţia a dat Angliei libertatea şi tot ea o sprijină.

— Am mai auzit noi de multe ori cântecul ăsta, îi răspunse Bazarov. Dar ce vreţi să dovediţi prin asta?

— Vreau să dovedesc prin aiasta, stimate domn (când era supărat, Pavel Petrovici spunea dinadins aiasta şi aista deşi ştia foarte bine că e împotriva regulilor gramaticale).

Ciudăţenia aceasta era mărturia unor rămăşiţe moştenite de pe vremea ţarului Alexandru22. Oamenii de vază de pe atunci, când vorbeau în limba lor maternă, ceea ce se întâmpla cam rar, foloseau acest aiasta şi aista, adică: noi suntem ruşi de baştină şi totodată demnitari mari, cărora le este îngăduit să

nu ţină seamă de regulile care se învaţă la şcoală… Vreau să

afirm prin aiasta, că fără simţul propriei tale demnităţi, fără

respect faţă de tine însuţi, iar la aristocraţi aceste sentimente sunt dezvoltate, nu există o temelie trainică a obştescului…

bien public 23 a edificiului social. Individual, stimate domn, iată esenţialul. Omul în sine trebuie să fie tare ca o stâncă, deoarece el e temelia pe care se construieşte totul. Ştiu foarte bine că, de pildă, dumneata găseşti ridicole obiceiurile mele, felul meu de a mă îmbrăca, în sfârşit, faptul că sunt atât de îngrijit, dar toate acestea decurg din simţul de respect faţă de ţine însuţi, dintr-un simţ al datoriei, da, da, al datoriei.

Trăiesc la ţară, într-un colţ pierdut de lume, dar nu mă las în paragină, respect în mine omul.

22 Alexandru I (1777—1825), ţar al Rusiei între 1801—1825.

23 Binele obştesc, (fr.).

50

— Daţi-mi voie, Pavel Petrovici, îl întrerupse Bazarov, dumneavoastră spuneţi că vă respectaţi şi staţi cu mâinile în sân. Ce folos trage din asta le bien public? Dacă n-aţi avea niciun respect faţă de dumneavoastră aţi face la fel.

Pavel Petrovici păli.

— Asta e cu totul altă chestiune. Nu sunt deloc dispus să-ţi explic acum de ce stau cu mâinile în sân, după cum binevoieşti a spune. Vreau numai să-ţi atrag atenţia că

aristocratismul e un prinsipiu şi ca fără prinsipii nu pot trăi în vremea noastră decât oamenii imorali sau cei uşuratici. I-am spus-o lui Arkadi a doua zi după sosirea lui şi ţi-o repet acum dumitale. Nu-i aşa, Nikolai?

Nikolai Petrovici încuviinţă din cap..

— Aristocratism, liberalism, progres, principii, înşira între timp Bazarov, ce de cuvinte străine şi fără folos! Rusul n-are nevoie de ele nici pe degeaba.

— Atunci de ce are nevoie, după dumneata? Vorbeşti ca şi cum ne-am găsi în afara umanităţii, în afara legilor ei. Iartă-mă, dar logica istoriei cere…

— La ce ne trebuie această logică? Ne simţim foarte bine şi fără ea.

— Cum, adică?

— Uite-aşa. Sper că dumneavoastră n-aveţi nevoie de logică pentru a vă băga o bucată de pâine în gură, când vă e foame. La ce bun toate aceste abstracţiuni!

Pavel Petrovici îşi ridica braţele.

— Nu te mai înţeleg. Dumneata insulţi poporul rus. Nu înţeleg cum poţi să nu recunoşti niciun prinsipiu, nicio regulă! Ce te face să lupţi în viaţă?

— Ţi-am mai spus, unchiule, că nu recunoaştem niciun fel de autoritate, se amestecă Arkadi.

— Noi luptăm pentru ceea ce socotim folositor, spuse Bazarov. În vremea de azi, credem că cel mai folositor lucru este negarea, şi de aceea negăm.

— Totul?

— Totul.

51

— Cum? Nu numai arta, poezia… ci şi… mă şi înspăimântă să rostesc…”

— Totul, repetă Bazarov cu o linişte nezdruncinată.

Pavel Petrovici îşi pironi privirea asupra lui. Nu se aşteptase la asta; iar Arkadi se îmbujoră de mulţumire.

— Dar,

dă-mi

voie,

începu

Nikolai

Petrovici.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com