— Nu-i nimic, nu-i nimic, tot spunea Nikolai Petrovici zâmbind cu duioşie şi bătu de vreo două ori cu mâna peste gulerul mantalei băiatului şi peste propria lui manta. Ia să te văd, ia să te văd! adăugă el depărtându-se puţin şi îndată o luă grăbit spre han, tot spunând: Pe aici, pe aici, şi să vină
repede trăsura!
Nikolai Petrovici părea mult mai tulburat decât fiul său; se cam zăpăcise şi parcă se sfia. Arkadi îl opri.
— Tată, spuse el, dă-mi voie să ţi-l prezint pe bunul meu prieten, Bazarov, despre care ţi-am scris atât de des. A fost foarte amabil şi a primit să petreacă un timp la noi.
Nikolai Petrovici se întoarse pe loc, se apropie de bărbatul înalt, în mantaua cu glugă şi ciucuri, care tocmai coborâse din trăsură, şi îi strânse cu putere mâna roşie, fără mănuşă, pe care acesta i-o întinse cam cu întârziere.
— Mă bucur din suflet, începu el, şi vă sunt recunoscător pentru gândul bun de a ne vizita; nădăjduiesc… dar îngăduiţi-mi să vă cunosc pronumele şi numele tatălui.
— Evgheni Vasiliev, răspunse Bazarov, cu glas leneş dar bărbătesc şi, desfăcându-şi gulerul mantalei, îşi descoperi întreaga faţă. Prelungă şi slabă, cu fruntea înaltă, cu nasul lat la rădăcină şi ascuţit spre vârf, cu ochii mari, verzui şi favoriţi de culoarea nisipului atârnându-i în jos, faţa aceasta era însufleţită de un zâmbet liniştit şi exprima inteligenţă şi încredere în sine.
— Nădăjduiesc, dragă Evgheni Vasilici, că n-o să vă
plictisiţi la noi, urmă Nikolai Petrovici.
Buzele subţiri ale lui Bazarov se mişcară uşor, dar nu răspunse nimic; îşi ridică numai puţin şapca Părul blond închis, lung şi des nu izbutea să ascundă protuberanţele puternice ale craniului său mare.
— Atunci, cum facem, Arkadi? spuse din nou Nikolai 6
Petrovici, întorcându-se către fiul său. Să înhame caii chiar acum, ce zici? Sau vreţi să vă mai odihniţi?
— O să ne odihnim acasă, tătuţă. Porunceşte să-i înhame.
— Îndată, îndată, făcu grăbit tatăl… Ei, Piotr, n-auzi? Vezi de trăsură, frăţioare, mai repede!
Piotr, fiind un servitor de moda nouă, nu se apropie să-i sărute mână conaşului cel tânăr, ci doar îl salută de departe şi dispăru din nou sub bolta porţii.
— Sunt aici cu trăsura, dar mai sunt şi trei cai pentru a ta, spuse grijuliu Nikolai Petrovici, în timp ce Arkadi bea apă
dintr-o cană de tinichea adusă de hangiţă, iar Bazarov îşi aprinsese pipa şi se apropia de surugiul care înhăma caii, numai că vezi, trăsura e de două locuri şi nu ştiu cum o să
fie cu prietenul tău.
— Are să meargă cu trăsura mea, îl întrerupse Arkadi cu glas scăzut. Te rog să-l tratezi fără ceremonie. E un băiat minunat, fără fasoane, ai să vezi.
Vizitiul lui Nikolai Petrovici aduse caii.
— Hai, mişcă, măi, bărbosule! strigă Bazarov surugiului.
— Auzişi, Mitiuha, cum te-a poreclit boierul? făcu un surugiu care stătea cu mâinile vârâte în despicătura de la spate a minteanului său. Bărbosul! Că bine ţi-a mai spus!
Mitiuha se mulţumi să clatine din cap şi trase hamurile de pe calul mijlocaş, leoarcă de sudoare.
— Mai iute, mai iute, băieţi, puneţi şi voi mâna, strigă
Nikolai Petrovici, am să vă cinstesc!
În câteva minute caii fură înhămaţi; tatăl şi fiul se urcară
amândoi într-o trăsură, Piotr se sui pe capră, iar Bazarov sări în cealaltă, îşi lăsă capul pe perna de piele, şi cele două
trăsuri porniră la drum.
III
7
— Vasăzică aşa, în sfârşit, iată-te candidat şi întors acasă, spuse Nikolai Petrovici, punând mâna când pe umărul, când pe genunchiul lui Arkadi. În sfârşit!
— Dar unchiul ce face? E sănătos? întrebă Arkadi, care, cu toată bucuria sinceră, aproape copilărească, ce-i umplea inima, dorea să dea cât mai repede tonului prea tulburat al convorbirii lor o notă mai obişnuită.
— E bine. A vrut să vină cu mine să te întâmpine, dar nu ştiu de ce s-a răzgândit.
— M-ai aşteptat mult? întrebă Arkadi.
— Vreo cinci ore.
— Bunul meu tată!
Arkadi se întoarse cu iuţeală spre tatăl lui şi-l sărută cu zgomot pe obraz. Nikolai Petrovici râse încetişor.
— Ce cal straşnic ţi-am pregătit! începu el. Ai să vezi. Şi odaia ta a fost tapetată.
— Dar Bazarov o să aibă şi el odaia lui?
— O să găsim şi pentru el una.
