Omul îl fixă o clipă, apoi se îndepărtă urmărindu-l cu privirea lui neagră.
Din fericire, nenorocul nu se înverşună împotriva lui. Data următoare, soarta îi rezervă o bunicuţă fermecătoare, toată numai zâmbet, căreia îi găsi pe loc o mulţime de calităţi.
170
- LAURENT GOUNELLE -
***
În dimineaţa aceea, Gary ieşi din casă ca de obicei, având corespondenţa într-o mână şi cafeaua în cealaltă, ca să se instaleze pe iarba din grădină, în scaunul lui de plastic alb. Dar de-abia apucă
să facă doi paşi, că se opri brusc, cu gura căscată.
Curtea lui, de obicei invadată de buruieni pe jumătate smulse de copii, se întindea acolo, în faţa lui, perfect cosită. Se frecă la ochi.
— Ce naiba se întâmplă?
Totuşi nu visa. CINEVA îi tunsese gazonul.
Şi dacă o făcuseră copiii, cum o făcuseră fără să-şi dea el seama? Nu, imposibil, copiii stătuseră cu el toată duminica acasă, la mai mult de zece kilometri de acolo. Nici cu bicicleta n-ar fi ajuns la timp.
Îşi plimbă ochii pe gazonul perfect tuns. Dădu încet din cap. Ce naiba se petrecea mai nou în viaţa lui?
Sfârşi prin a se aşeza şi începu să se uite pe corespondenţa din acea zi.
Publicitate pentru dispozitive de supraveghere video.
Factura de telefon.
Chiria.
O reclamă pentru firme luminoase.
Şi apoi, un pliculeţ bej pe care scria de mână Gary, subliniat.
Se încruntă. Nu mirosea a bine. Genul de bilet în care un vecin se plânge de zgomotul pe care-l fac puştii lui în curte ori altul căruia nu-i place mirosul de grăsime.
Introduse degetul mare sub clapeta lipită şi desfăcu plicul.
Înăuntru, o foaie simplă de hârtie, tot bej. O scoase şi o desfăcu.
Nu conţinea decât o frază, scrisă de mână, în mijlocul paginii: Străbunici îi iubeau pe bunici tăi, dar nu ştiau cum să le-o spună.
171
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
Gary ridică din sprâncene, reciti fraza de câteva ori, apoi întoarse foaia şi plicul. Niciun indiciu. Din instinct, se uită cu atenţie în jur, măturând cu privirea casele şi imobilele din împrejurimi.
— Ce prostie mai e şi asta?
Apoi ridică din umeri şi trecu la următoarea scrisoare.
Furnizorul de făină anunţa o creştere a preţului cu 2,3%.
Business as usual.
172
- LAURENT GOUNELLE -
33
După ce a încercat să agaţe tot felul de nasoale, s-a mulţumit cuţinte mai la îndemână.
Sub acest titlu anodin, blogul înfăţişa o serie de clipuri video, care de care mai amuzante, în care, printre altele, Jonathan acosta pe stradă o bătrână de vreo optzeci de ani, spunându-i cuvinte curtenitoare.
Curs de seducţie, demostraţia nr. 9
În altă parte, acelaşi „erou”, aşteptând pe trotuar călătorii ce coborau din tramvai şi se îndreptau în direcţia lui. Puteai zări în ochii lui ceva ce semăna a licăr de speranţă. Apoi se îndrepta spre un tip numai muşchi, cu faţă de killer, virilul virililor şi, să vezi şi să nu crezi, uite-l pe Jonathan acostându-l şi încercând să-l seducă
bâlbâindu-se în mod lamentabil, apoi făcându-se nevăzut.
Pe blog, internauţii se dezlănţuiră, din ce în ce mai numeroşi, bălăcindu-se în miştouri şi hlizeli, făcându-l pe Jonathan troacă de porci. Fulgera cu insulte, ploua cu comentarii asasine şi Ryan jubila.
După ce vreme îndelungată încercase prin diferite mijloace să se remarce, se vedea acum nevoit să facă faţă unei altfel de provocări: succesul. Valul de vizitatori ai site-ului se îngroşa pe zi ce trecea şi el se vedea obligat să le alimenteze curiozitatea. Din fericire, fraierul lui vedetă era productiv: nu se oprea o clipă.
***
