— Sunt bine, zise ea plângând.
N-o mai durea aproape deloc, dar plângea din ce în ce mai tare, fără să ştie de ce, stând pe burtă în iarbă.
Chiar n-am niciun dram de noroc…
Mama o strânse la piept, sărutând-o.
— O să treacă, draga mea, o să treacă.
Deodată, chiar în faţa ei, Chloé văzu ceva incredibil, printre lacrimile care-i curgeau în continuare. Clipi ca să-şi limpezească
213
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
privirea.
Deci există cu adevărat…
Întinse mâna să-l atingă. Printre firele de iarbă, acolo, chiar sub ochii ei, era un trifoi cu patru foi.
214
- LAURENT GOUNELLE -
215
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
216
Document Outline
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31