Asistenta intră în birou.
— Ce-i cu faţa asta? întrebă ea.
El ridică ochii spre ea:
— Sper că n-ai de gând să-mi spui că vrei să iei o pauză.
— Cum adică?
— Deci nu vrei să-ţi iei liber o lună ca să-ţi asculţi umorile, să-ţi pui întrebări în legătură cu sensurile meseriei, cu viziunea despre viaţă, ori să te scarpini după ureche cu degetele de la picioare?
181
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
— Ce naiba vorbeşti acolo?
— Good girl. Atunci, pentru ce ai venit?
— Pentru nimic. Vreau doar să-ţi dau raportul contabil pe luna trecută.
— V-aţi vorbit cu toţii să-mi faceţi moralul una cu pământul?
Ea ridică din umeri şi ieşi.
El deschise dosarul.
Cifră de afaceri globală: +3%.
Ce-i cu prosti le astea?
Dădu paginile direct la secţiunea care-l privea pe Jonathan.
Cifră de afaceri medie pe client: -19%
Cifră de afaceri pe segment: +17%
Luă telefonul.
— Jonathan, sunt eu. Zi-mi, te rog, ai încheiat vreun contract mare luna trecută?
— Nu.
— Cifra ta de afaceri globală a urcat, în timp ce cifra per client scade în continuare. Cum îţi explici?
— A urcat?
— Da.
— Am racolat nişte clienţi noi, nu foarte importanţi. Trebuie că de-acolo vine.
— Şi ţi-au căzut din cer, aşa, pur şi simplu?
— Vin prin telefonul fără fir, după cum s-au exprimat. În aparenţă, m-a recomandat multă lume.
Michael închise.
Un plus de 3% într-o lună nu se mai întâmplase de multă vreme.
Rămase o vreme pe gânduri, apoi dădu furios cu pumnul în masă.
Naiba să-l ia, nu trebuia să-l las pe Jonathan să se răzgândească!
***
182
- LAURENT GOUNELLE -
„As!”
„Joc, set şi meci!”
Austin închise ochii. Era în finală.
Aplauze prelungite, dar nu entuziaste. Evident că lumea ar fi preferat să câştige spaniolul ăla arătos.
Asta e, peste două zile, când o să câştig turneul, o să intru oricum în analele tenisului, o să intru în istorie. Cu sau fără voia lor. Atunci n-o să mai conteze. Chiar dacă nu mă vor iubi, mă vor respecta ca pe un erou. N-au ce face.
