=i arunc`nd deseori ochii la Laura, care st[tea l`ng[ el, ]l privea t[cut[ =i se ro=ea ca sfecla c`nd ]nt`lnea c[ut[turile triumf[toare ale b[tr`nilor.

Pintea vorbi mai cu seam[ despre p[rin\ii lui, pe care-i iubea mult. Tat[l s[u era preot ]n Lechin\a, iar Lechin\a era un or[=el cam c`t Armadia, ]ns[ ]mpestri\at cu toate neamurile =i f[r[

131

Liviu Rebreanu

culoarea rom`neasc[ de aici. Herdelea ]=i aduse aminte c[ a umblat =i d`nsul prin Lechin\a, acum vreo optsprezece ani, la o „reuniune“ de ]nv[\[tori, ]mpreun[ cu Titu, care pe atunci era un b[ie\andru de vreo cinci ani=ori. }=i aminti chiar c[ cunoscuse =i pe tat[l lui George, care la banchetul de adio a \inut o cuv`ntare ]nfl[c[rat[... Pe urm[ Pintea mai spuse c[ are mul\i fra\i =i surori, care aproape to\i sunt gospod[ri\i =i r[sp`ndi\i prin toate col\urile p[m`ntului rom`nesc. Acuma i-a venit r`ndul lui s[-=i ]ntemeieze fericirea... Zic`nd aceasta se uit[

cu mai mult[ ]ndr[zneal[ la Laura care se topi de ru=ine =i se scul[ repede, f[c`ndu-se c[ trebuie s[ caute ceva pe la oglind[, unde, privindu-se pu\in, ]=i potrivi p[rul la t`mple.

— Ei, fetelor, — interveni iar Herdelea, frec`ndu-=i zgomotos mìnile, — ia s[ ne aduce\i voi ceva s[ mai dezmor\im oleac[ pe George, c[ v[d c[-i rebegit r[u de ploaie =i de frig...

Cred c[ bei =i tu, ginere, un =naps fain de tot, =tii, rom`nesc, de-al nostru?...

Fetele ie=ir[ ca ni=te sf`rleze, bucuroase c[ pot s[-=i comunice la repezeal[ impresiile. A=ez`nd pe o tav[ p[h[ru\ele =i sticla cu rachiu fiert =i ]ndulcit, Laura ]ntreb[ cu inima str`ns[:

— Ce zici, Ghighi\o?... Cum \i se pare?

— O, dar =tii c[-i foarte dr[gu\, se jur[ Ghighi din toat[ inima. Z[u, Laura, e de o sut[ de ori mai simpatic ca Ungureanu...

M[ =i mir cum nu \i-a pl[cut \ie p`n[ acuma? Nu vezi c[-i elegant, nu ca teologii ceilal\i care se plimb[ ve=nic cu umbrela sub\ioar[... Parc[ nici n-ar fi teolog, parc[ ar fi cel pu\in inginer!

— Adev[rat? st[rui Laura str[lucitoare... Nu-i prea mic?

— Ce mic? se cruci cealalt[. E doar tocmai c`t tine de ]nalt...

Adic[ de unde p`n[ unde vrei s[ fie negre=it ca pr[jina de Ungureanu?... +-apoi n-ai v[zut ce bri=c[ superb[ are? Asta-\i spune c`t de colo c[-s oameni boga\i =i vrednici!

— Mie totu=i mi se pare c[-i prea mic, reveni Laura care dorea s[ aud[ c`t mai multe laude spre a se convinge pe deplin =i pentru a-=i risipi toate ]ndoielile ce-i mai nec[jeau uneori sufletul.

132

Ion

— Las[, nu mai c`rti! Ave\i s[ fi\i o pereche ]nc`nt[toare!

sf`r=i Ghighi cu ]nsufle\ire.

Pintea b[u pu\in ca s[ nu-=i ]nchipuie oamenii c[ poate-i be\iv. }n schimb limba i se dezleg[ din ce ]n ce. Era vorb[re\ din fire =i-i pl[cea =i lui ]nsu=i cum poveste=te. +i astfel, dup[ ce se mai obi=nui pu\in =i-=i ]nvinse sfiala, ]ncepu iar despre rudele lui, apoi despre cunoscu\ii =i prietenii comuni, pe urm[ despre el ]nsu=i, despre via\a lui ]n liceu, la seminar... Numai despre Laura nu scoase nici un cuv`nt. De altminteri to\i g[sir[ c[ a=a se cuvine, c[ci chestia asta, fiind serioas[, nu trebuie adus[ ]n discu\ie dec`t cu b[gare de seam[ =i ]n momentul oportun...

C`nd Pintea conteni, fetele aruncar[ pe mas[ balul de mìne sear[ =i p`n[ la cin[ avur[ vreme s[-l macine. Fire=te c[ George venise ]nadins ca s[ nu lipseasc[ de la faimoasa petrecere din Armadia. Nici Laura =i nici Ghighi nu voir[ s[-i spun[ ]n ruptul capului ]n ce fel de toalete vor ap[rea, ca s[-i poat[ face mìne o surpriz[ cu at`t mai mare c`nd le va vedea... Pintea, galant, ]=i oferi bri=ca lui spre a merge cu to\ii

]mpreun[, iar Herdelea se preg[ti s[ primeasc[, mul\umit c[

scap[ u=or de grija tr[surii pentru mìne. Laura refuz[ con-sternat[: ce ar zice armadienii de a=a ceva? Apoi nici n-ar

]nc[pea to\i ]ntr-o singur[ tr[sur[, c[ci pe ele trebuie s[ le

]ntov[r[=easc[ cel pu\in Titu =i s[-=i duc[ o sumedenie de cutii cu rochii, neput`nd pleca de acas[ ]mbr[cate ca s[ ajung[

acolo ]ntr-un hal f[r[ hal. +i ]n sf`r=it ele s-au ]n\eles s[ trag[

la Elvira Filipoiu unde trebuie s[ se g[teasc[... Primi ]ns[ bucuroas[ ca Pintea s[ vie s[ le ia de la Filipoiu =i s[ se duc[

]mpreun[ la bal...

Cum t`n[rul nu se pronun\ase ]nc[ unde are de g`nd s[

petreac[ noaptea =i ca s[ nu-=i ]nchipuie c-ar putea fi g[zduit aici, Titu, ]ndemnat de d[sc[li\a, prinse un prilej =i-l sf[tui s[

trag[ ]n Armadia la Augustin, un c[r[u= foarte cumsecade, care are cas[ bun[ =i n-o s[-i cear[ nici un ban c`nd ]i va spune c[-i trimis de Herdelea. Pintea nu se g`ndise la aceasta, se z[p[ci pu\in =i rug[ pe Titu s[-l ]nso\easc[ f[g[duindu-i ]n 133

Liviu Rebreanu

schimb s[-l trimit[ acas[ cu bri=ca. Titu, fire=te, se ]nvoi, mai ales ]n n[dejdea c[ poate va avea norocul s[ z[reasc[ ]n trecere pe Roza Lang.

La mas[ Pintea de-abia m`nc[, iar Laura ciuguli =i mai pu\in ca de obicei din bun[t[\ile ce le c[ra Ghighi, care era sup[rat[

c[ tocmai cei pentru care le-au g[tit fac at`tea mofturi de \i-e

=i necaz.

T`rziu de tot, t`n[rul se urni totu=i s[ plece. Dac[ ar fi fost dup[ el, nici n-ar mai fi plecat, ci ar fi stat de vorb[ p`n[ diminea\a... Herdelea ]i lumin[ calea cu lampa, ]n vreme ce femeile ]i strigar[ de mai multe ori s[ nu uite c[ mìne la pr`nz e a=teptat. De altfel, cum ploaia ]ncetase =i cerul se r[zbunase pu\in, probabil s[ avem mìne o zi minunat[...

Fetele, care dormeau ]n salon, ]ntr-un pat, ciripir[ =i se sf[tuir[ p`n[ dup[ miezul nop\ii. Laura l[crim[ de c`teva ori c`te pu\in, iar c`nd se g`ndi la cadrilul al doilea =i la primele tururi, pl`nse de-a binelea. Ghighi ]ns[ l[uda din r[sputeri pe Pintea, spun`nd c[ ]ntrune=te toate calit[\ile unui b[rbat ideal; =i printre pic[turi nu uita s[-=i bat[ joc de Ungureanu, de st`ng[ciile lui comice, de mìnile lui ve=nic umede, de ]ncrederea lui ridicol[, =i era foarte mul\umit[ c`nd izbutea s[ fac[

=i pe Laura s[ r`d[.

Totu=i, ]n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, care p[rea c[ o iube=te nebune=te =i voia s[ se ]mpu=te din pricina lui Pintea, cu care p[rea c[ danseaz[ cadrilul al doilea, fericit[, invidiat[ de toate fetele, pe c`nd Pintea st[tea bosumflat

]ntr-un col\, ca o ar[tare ur`t[...

5

Duminic[, dup[ ce clopotele sunar[ ie=irea din biseric[, Titu se repezi la preotul Belciug s[-i cear[ tr[sura pentru desear[. Intr`nd ]n ograd[, inima i se str`nse pu\in. Nu mai

]nt`lnise de mult pe Belciug, c[ci acuma toat[ vremea =i-o omora alerg`nd dup[ Roza Lang. +tia ]ns[ foarte bine c[ popa

]ntorcea capul c`nd trecea prin fa\a casei lor, ca s[ nu salute, 134

Ion

=i c[, ]nt`lnindu-se deun[zi prin Armadia cu Herdelea, s-a f[cut a nu-l vedea... Niciodat[ p`n[ acuma r[ceala ]ntre preot =i

]nv[\[tor nu fusese at`t de f[\i=[, ]nc`t Titu se temea pu\in s[

nu se fi ]ntins =i asupra lui sup[rarea popii...