se ]ntoarc[ ]napoi, c[ci evantaiul avea un pre\ deosebit din pricina diferitelor isc[lituri de la diferitele baluri, alc[tuind un adev[rat trofeu... Titu o pov[\ui s[ ]mprumute unul de la Elvira. Laura se lini=ti numai g`ndindu-se c[ ]ntoarcerea ar fi un semn r[u, spuse ]ns[ de mai multe ori c[ ]nt`mplarea aceasta nenorocit[ i-a stricat toat[ seara.

Fetele, ]mpreun[ cu Elvira, ajutate de dou[ servitoare, supravegheate de ]ns[=i doamna Filipoiu, o femeie foarte gras[, neagr[ =i z[cut[ de v[rsat, dar bun[ ca pìnea cald[, se g[tir[

mai bine de dou[ ceasuri =i se f[cur[ ca ni=te p[pu=i.

— Pun r[m[=ag c[ voi o s[ fi\i reginele balului, le spuse doamna Filipoiu, m`ngìndu-le cu privirea, ]n vreme ce ele

]=i =tergeau pudra de pe spr`ncene.

Titu venise ]mbr[cat de-acas[: jachet[ neagr[, cam purtat[, vest[ foarte deschis[, cravat[ alb[, ]n[sprit[, m[nu=i albe de at`rnat ]n buzunar ca s[ se vad[ c[ are... Plictisit de a=teptare, puse pe o servitoare s[-i mai calce dunga pantalo-nilor care se bo\iser[ ]n tr[sur[, iar el se a=ez[ =i-=i lustrui ghetele ca oglinda.

C`nd veni Pintea, fetele erau z`ne. Se f[cur[ prezent[ri ceremonioase. Doamna Filipoiu felicit[ pe Pintea pentru norocul de-a fi g[sit o fiin\[ at`t de dr[g[la=[ ca Laura, iar Elvira

=opti fetelor, ]nc`ntat[: „Foarte dr[gu\ =i simpatic“. Titu rezolv[

problema tr[surilor: fetele cu doamna Filipoiu vor merge ]n bri=ca popii, iar el cu Pintea ]n cealalt[ =i vor sosi deodat[ la liceu unde, ]n sala de gimnastic[, avea loc serata...

Intrarea principal[ a liceului era luminat[ cu dou[ r`nduri de felinare. Pe sc[rile de piatr[ a=tepta, ]ntru ]nt`mpinarea invita\ilor, o ]ntreag[ armat[ de „aranjori“ cu c`te o fund[ tricolor[ ]n piept. Vreo zece se repezir[ la tr[sur[, ajut`nd fetelor s[ coboare =i oferindu-=i bra\ul c`rligat.

138

Ion

— E t`rziu?... Nu, da, a=... S-a ]nceput? C`teva minute...

De mult?... Foarte reu=it... P[cat! se auzi ]n grupul fetelor ]ncon-jurate de aranjori.

Pintea p[=i ]n urma domni=oarelor, str`ng`nd c`teva mìni cunoscute, iar Titu r[mase s[ dea ordine vizitiilor. }ndeosebi lui Ion, c[ruia nu-i pl[tea nimic pentru osteneal[, ]i spuse s[

vie =i el s[ vad[ petrecerea mai t`rziu, ca s[ fie la ]ndem`n[

c`nd o fi de plecat. Poate c-o s[-l cinsteasc[ =i cu o sticl[ de bere, dac[ cumva n-o fi prea scump[, c[ci ]n asemenea

]mprejur[ri restauratorul face ni=te ho\ii nemaipomenite. S[

intre ]ns[ prin gr[dina liceului =i s[ a=tepte la u=a din dos, de unde se vede bine ]n sala de gimnastic[...

Titu cuno=tea pe to\i aranjorii care erau recruta\i dintre profesorii mai tineri, studen\ii universitari ]nt`rzia\i pe-acas[ =i elevii mai sp[la\i din clasele superioare. Aurel Ungureanu se afla printre d`n=ii, dar se ascunsese c`nd au trecut fetele. Pintea cu domni=oarele =i cu doamna Filipoiu ]i a=teptau ]n bufetul instalat al[turi de sala de dans. Aici, la o mas[ de l`ng[ u=[, b[tr`nul =i m[run\elul profesor de desen =i caligrafie Roma=cu

]ndeplinea func\iunea de casier... Titu se duse drept la Roma=cu, care ]ns[ ]i str`nse m`na murmur`nd z`mbitor:

— S-a achitat... Domnul Pintea...

Titu protest[, fire=te, numai de form[:

— Cum se poate una ca asta? }mi pare r[u, drag[ George, z[u a=a!... Atunci, domnule profesor, uite o coroan[ din partea mea!

— Ca suprasolvire?

— Da! f[cu Titu cu m`ndrie.

— Cele mai calde mul\umiri! r[spunse profesorul-casier

]nsemn`ndu-i numele ]ntr-un caiet liniat special de d`nsul cu diferite cerneluri.

Marea sal[ de gimnastic[ era transformat[ ]n sal[ de spectacol, ]mpodobit[ cu ghirlande de brad, la care lucraser[ o s[pt[m`n[ ]ntreag[, dup[-amiaza, to\i elevii liceului. }n fund se ]n[l\a scena improvizat[ din catedre suprapuse, cu culise de scoar\e =i covoare pestri\e, restul ]nc[perii fiind ocupat de 139

Liviu Rebreanu

mai multe r`nduri de scaune, adunate de pe la domnii din ora=

cu condi\ia s[ le fie ]napoiate ]ndat[ dup[ sf`r=itul seratei.

Scaunele erau rezervate numai pentru doamne, c[ci domnii,

]n afar[ de c`\iva mai b[tr`ni, st[teau ]n picioare pe l`ng[

pere\i, lùndu-=i ]ns[rcinarea de-a ]ngro=a ropotele de aplauze ce porneau din celalt fund al s[lii unde se ]n=irau elevii din cursul superior, pu=i acolo s[-=i manifesteze admira\ia =i

]nsufle\irea.

Aranjorii a=ezar[ pe domni=oare ]n r`ndul ]ntì, pe locurile cele mai bune, p[strate ]nadins pentru ele ]n schimbul unor sur`suri gra\ioase. Titu cu Pintea r[maser[ mai pe l`ng[ u=[.

Spectacolul ]ncepuse... Acuma un elev lung =i slab declama o anecdot[ \ig[neasc[, str`mb`ndu-se ]ntruna, repezindu-se

]ncoace =i ]ncolo pe scen[, schimb`nd mereu glasul =i st`rnind r`sete zgomotoase ]n fund =i z`mbete discrete pe scaune.

Programul de altfel era ]nc[rcat =i variat; mai urmar[ vreo zece declama\ii, recit[ri =i dialoguri, toate gustate cu cuvenita pl[cere na\ional[. Apoi veni conferin\a unui profesor de literatur[, ]ntret[iat[, mai ales ]n partea a doua, de foarte dese c[sc[turi ascunse cu mult[ discre\ie. Conferen\iarul fu r[spl[tit totu=i cu o furtun[ de aplauze bucuroase care parc[ ]nsemnau

„bine c[ s-a ispr[vit“...

Toat[ lumea r[sufl[ mai u=urat[. }ntr-o clip[ bufetul se umplu cu publicul care ie=ea spre a ]ng[dui elevilor s[ transforme sala de spectacol ]n sal[ de dans, str`ng`nd scaunele =i a=ez`ndu-le de-a lungul pere\ilor, s[ stropeasc[ pu\in du=umelele cu le=ie rece =i s[ ]mpr[=tie pe jos sac`z ca s[ nu se fac[ lunecu=uri s[-=i fr`ng[ picioarele vreun dansator prea pasionat.

Titu avusese grij[ s[ opreasc[ masa cea mai bun[ ]n bufet.

Toate tovar[=ele de sindrofie se adunar[ aici, patronate de doamna Filipoiu. }n jurul lor roiau aranjorii =i al\i cavaleri de seam[. }n mijlocul interesului ]ns[ st[tea Pintea pe care Titu ]l prezenta cu m`ndrie tuturor:

— Cumnatul meu in spe!

140

Ion

De altfel mai toat[ Armadia =tia c[ fata lui Herdelea se m[rit[; chiar =i ]mprejurimile. }nv[\[torul se l[udase la ber[ria Grivi\a

=i vestea s-a ]mpr[=tiat ca fulgerul. Mai ales fetele erau curioase

=i examinau pe furi= pe Pintea, s[ vad[ cum se ]nf[\i=eaz[ cel ce va fi so\ul prietenei lor. +i toate g[seau prilejul s[ =opteasc[