}nv[\[torul se temea acuma s[ se mai amestece. Dac-ar fi fost dup[ sufletul lui, s-ar fi dus cu Ion =i p`n[ la ]mp[ratul.

S-a g`ndit ]ns[ bine =i =i-a dat seama c[ orice arm[ are dou[

t[i=uri. Judec[torul ]mp[r\ea dreptatea dup[ cum i se n[z[rea; se credea mare cunosc[tor de oameni =i t[lm[cea legile astfel

]nc`t s[ se potriveasc[ cu dorin\ele lui. Herdelea ar fi fost fericit s[-l poat[ plesni pu\in, mai ales c[ fa\[ de d`nsul ungurul se ar[ta m`ndru =i uneori chiar dispre\uitor. Dar ]l =tia r[zbun[tor

=i aceasta ]i domolea pornirea. C`nd ar afla judec[torul c[ el a f[cut pl`ngerea, nu s-ar l[sa p`n[ nu l-ar zdrobi... Pe urm[

ar trebui s[ ]ncurce =i pe Belciug ]n bucluc. Nici vorb[, felul cum preotul se poart[ cu d`nsul ]n vremea din urm[ l-ar

]ndrept[\i s[-i trag[ o s[puneal[ bun[, s[-l ]nve\e minte. +i totu=i ce-ar folosi el dintr-o ruptur[ zgomotoas[ cu Belciug?

}ncerc[ s[ l[mureasc[ fl[c[ului toate primejdiile. Sfaturile lui pa=nice ]ns[ mai mult ]nt[r`tau pe Ion care se b[tea mereu cu pumnii ]n piept:

— Iau eu toate r[spunderile! Mai bine s[ m[ sp`nzure dec`t s[ m[ calce a=a ]n picioare!

Hot[r`rea fl[c[ului ]nmuie ]mpotrivirea ]nv[\[torului. Toat[

seara se tocmir[. Cu c`t Hardelea =ov[ia mai tare, cu at`t Ion st[ruia mai aprig, parc[ ]n joc ar fi fost ]ns[=i via\a lui.

D[sc[li\a =i fetele ]mp[rt[=eau pe deplin scrupulele ]nv[\[-

torului =i ]ndemnau din c`nd ]n c`nd pe Ion s[ se ast`mpere sau, ]n orice caz, s[ se duc[ la notar s[-i fac[ „l[cr[ma\ia“. }n cele din urm[ ]=i d[du p[rerea =i Titu:

— +i eu cred c[ mai bine ar fi s[-i l[sa\i ]n plata Domnului, c[ de temni\[, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sf`nt. Dar dac[

nu vrea =i nu vrea, nu v[d de ce nu i-ai face pl`ngerea? Eu zic s[ i-o faci f[r[ grij[... +i ca s[ nu-\i cunoasc[ scrisul, pune pe Laura s[ o copieze, =i gata!... Foarte simplu!

148

Ion

P[rerea lui fu adoptat[ de to\i =i Herdelea capitul[:

— Adev[rat, cine poate s[ cunoasc[ scrisul Laurei?

Se a=ez[ =i f[cu o jalb[ am[nun\it[ =i sim\it[, ]n care judec[-

torul =i preotul se ]ntov[r[=eau spre a n[p[stui pe un biet \[ran nevinovat. C`nd o citi pe rom`ne=te lui Ion, to\i se ]nduio=ar[.

Laura o transcrise ]ndat[ cu oarecare emo\ie. Herdelea avu grij[

s-o pun[ tot pe ea s[ scrie =i adresa pe plicul mare: ministrului de justi\ie...

— Uite, Ionic[! Mìne diminea\[ o dai recomandat[ la po=ta din Armadia, =i s[ fie ]ntr-un ceas bun! zise ]nv[\[torul mi=cat.

Ion era uluit de mul\umire; puse pe mas[ trei zlo\i =i nu vru s[ ias[ din cas[ p`n[ ce Herdelea nu-i primi.

— Nici nu =tii dumneata ce bine mi-ai f[cut, murmur[

fl[c[ul s[rut`nd m`na ]nv[\[torului.

— Bine c[ i-ai f[cut-o, zise Titu dup[ ce plec[ Ion. Adic[

de ce s[-=i bat[ joc de el to\i m[garii?

7

Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]n amurg, silvicultorul Madarasy cu solg[bir[ul Chi\u =i cu =eful percep\iei din Armadia,

]ntr-o c[ru\[ u=oar[, se oprir[ ]n fa\a casei ]nv[\[torului. Fuseser[ la v`n[toare de iepuri ]n hotarul Pripasului, alergaser[ toat[

ziua =i nu izbutiser[ s[ trag[ m[car un foc de pu=c[. Se

]ntorceau pleo=ti\i, zgribuli\i de frig =i de umezeal[; doi cìni tremurau l`ng[ c[ru\[, cu urechile d[b[late, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de dul[ul ]nv[\[torului care, cu labele pe gard, h[m[ia din ograd[, furios c[ nu-l bag[ ]n seam[ nimeni. Ca s[-=i alunge necazul =i s[ nu intre ]n or[=el ziua =i cu gen\ile goale, v`n[torii nenoroco=i hot[r`ser[ s[ poposeasc[ la Jidovi\a, la c`rciuma lui Neumann, s[ se dezmor\easc[ cu c`teva litre de vin fiert =i chiar s[-=i potoleasc[ foamea ]nainte de-a ajunge acas[.

+tiind c[, dac[ vor fi singuri, vor continua a vorbi numai de v`n[toare, f[c`ndu-=i imput[ri plicticoase reciproce, se 149

Liviu Rebreanu

g`ndir[ s[ pofteasc[ at`t pe Herdelea c`t =i pe Titu cu care erau to\i ]n leg[turi prietene=ti. }nv[\[torul ar fi fost bun bucuros s[ ias[ s[ se mai distreze pu\in, dar nu ]ndr[znea s[ se mi=te f[r[ consim\[m`ntul doamnei Herdelea, care g[sea nedemn din partea unui om b[tr`n =i cu necazuri s[ se a=eze la be\ie cu to\i flu=turaticii Armadiei. Titu poate face ce pofte=te, c[-i t`n[r =i f[r[ r[spundere... Trebui s[ coboare din c[ru\[

Madarasy, s[ st[ruiasc[ din r[sputeri p`n[ s[ o ]nduplece, dar cu condi\ia, repetat[ energic de mai multe ori, s[ nu cumva s[

]nt`rzie peste vremea cinei...

La c`rciuma lui Neumann g[sir[ o societate numeroas[ =i vesel[: profesorul de grece=te Maiereanu, un chefliu =i jum[tate, cu cre=tetul ple=uv =i cu o barb[ mare atins[ de c[run\eal[, popa Belciug, profesorul Sp[taru, tat[l prietenelor bune ale fetelor lui Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul Paul Damian =i popa din V[rarea, cel mai stra=nic be\iv de pe valea Some=ului, care era aici de ieri de la amiazi =i nici g`nd n-avea s[ se urneasc[.

Titu ]=i d[du seama c[ aici are s[ se ]ncing[ o petrecere care nu se va ispr[vi nici p`n[ mìne diminea\[. +i deodat[ ]i r[s[ri ]n minte doamna Lang =i inima ]ncepu s[-i bat[ furtunos. Trebuie s[ aduc[ la chef =i pe Lang. Dac[ izbute=te, ]i sur`de fericirea. Pe Lang, c`nd d[ de b[utur[, nu-l clinte=ti nici cu =ase boi, mai ales c`nd b[utura e pe gratis... }ntr-o clip[

se =i hot[r]: se va duce s[-l pofteasc[. Lang e simpatic la be\ie

=i n-o s[-l dea nimeni afar[.

P`n[ s[ fiarb[ vinul, =i ]n vreme ce ceilal\i se ]ntinser[ la vorb[, Titu ie=i, f[r[ palton, ca s[ nu se cread[ c[ vrea s-o =tearg[ de tot.

D[du buzna ]n casa so\ilor Lang care nu =tiau cum s[ mai omoare timpul. B[rbatul clipocea pe un scaun, iar Roza =edea la gura sobei cu privirile pierdute ]n jocul fl[c[rilor tremur[toare. Femeia se scul[ repede, cu obrajii ]mbujora\i de c[ldura focului, =i-l ]nt`mpin[ ]nviorat[:

— C`t e=ti de dr[gu\ c[ vii s[ ne mai scuturi din plictiseala asta otr[vitoare!

C`nd auzi Lang despre ce e vorba, s[ri deodat[ fericit: 150

Ion

— Uite prietenul adev[rat care nu-=i uit[ niciodat[ prietenii! strig[ d`nsul lùndu-=i ]ndat[ paltonul =i p[l[ria, gata de plecare.

Titu schimb[ o privire cu Roza, care ]ncepu s[ se pl`ng[ c[