i-e fric[ s[ r[m`n[ singur[, c[ s[ nu mai mearg[ nic[ieri, mai bine le preg[te=te aici c`te un ceai... Lang nici n-o asculta.

— Vino, drag[, nu te potrivi toanelor femeie=ti! morm[i el c[tre Titu care ]ncerca s[ lini=teasc[ pe Roza.

Fiindc[ t`n[rul mai z[bovea, Lang o porni ]nainte. }n aceea=i clip[ Titu s[rut[ puternic m`na Rozei =i =opti pu\in r[gu=it:

— Ai s[ te superi dac[ viu s[ te v[d mai t`rziu?

Femeia nu r[spunse. Ochii ei ]ns[ str[luceau ca o chemare...

Lang, ca be\iv reputat, fu primit cu o explozie de bucurie. I se oferi un scaun l`ng[ perceptorul din Armadia, s[ poat[

t[if[sui ]mpreun[ ungure=te.

}ntre timp ceilal\i ]nconjuraser[ pe cr`=m[ri\a tineric[, dur-dulie =i sprinten[, asalt`nd-o cu complimente =treng[re=ti pe care ea le asculta z`mbind neobosit[ ]n dreapta =i ]n st`nga, spre a mul\umi tuturor pentru at`ta cinste. C`rciumarul ]nchidea ochii =i urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii, =i doar

]n r[stimpuri se strecura ]n odaia unde petreceau domnii =i numai ca s[ vad[ s[ fie toate ]n ordine. }n cele din urm[ ]ns[

]=i v`r] capul pe u=[ =i, f[c`nd un semn so\iei sale, vorbi mie-ros mu=teriilor:

— M[ rog dumneavoastr[... fierbe vinul ]n clocot... e nevoie de muiere...

Dup[ ce ie=i cr`=m[ri\a, popa din V[rarea ]ncepu s[ l[l[ie c`ntece biserice=ti spre marea indignare a lui Belciug care nu putea ]ng[dui asemenea f[r[delege din partea unui preot. De aici se porni o discu\ie serioas[ c[reia nu-i puse cap[t dec`t revenirea c`rcium[resei, cu o tocan[ uria=[, =i a c`rciumarului, cu un ceaun de vin fiert.

}ntr-o clip[ toate sticlele goale =i r[m[=i\ele de m`nc[ri fur[

date la o parte; numai popa din V[rarea nu se ]ndur[ s[ se 151

Liviu Rebreanu

despart[ de sticla lui de vin ro=u, ]nc`t trebui s[ i-o smulg[

din mìni doctorul Filipoiu.

Se osp[tar[ zdrav[n... Cu c`t foamea se potolea, cu at`t paharele se goleau mai des =i limbile turuiau mai slobode. Veselia cre=tea mereu. Vremea trecea ca p[rerea. C`nd ]=i aduse aminte Herdelea de f[g[duin\a c[ p`n[ la cin[ va fi negre=it acas[, era t`rziu de-a binelea: arunc[ o privire ]ntreb[toare lui Titu care-i r[spunse printr-un z`mbet complice.

— Acuma e prea t`rziu, ce s[ m[ mai sup[r degeaba! se m`ngìe b[tr`nul sorbind alene din pahar.

Deodat[ profesorul Sp[taru, mititel =i cu cioc blond, ]n culmea unei ]nfl[c[r[ri mult st[p`nite, se porni s[ c`nte De=teapt[-te, rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u p[li =i-=i mu=c[ buzele. V[z`nd

]ns[ c[ mai to\i \in hangul profesorului, se ridic[ ]n picioare =i curm[ c`ntecul, zic`nd:

— Nu pot permite, domnilor, s[ face\i =i aici politic[!

Sp[taru, ]n\epat, s[ri =i el ]n picioare =i se r[sti la Chi\u cu ni=te ochi fulger[tori de m`nie =i de b[utur[:

— Iar eu nu-\i permit dumitale s[ fii obraznic, domnule!

Aici nu suntem ]n cancelaria dumitale renegat[, ai ]n\eles? Acolo s[ te r[\oie=ti dumneata, nu aici, ]ntre oameni cumsecade!...

De altfel, dac[ nu-\i place, uite colo-i u=a!

— Domnule profesor — se ]nfurie solg[bir[ul — nu uita, te rog, cu cine vorbe=ti!

— Cu un renegat vorbesc, =tiu prea bine! Mi-ai fost elev, dar mi-i ru=ine c[ mi-ai fost, c[ n-ai obraz nici c`t o ciobot[!...

Chi\u, clocotind, d[du s[ plece. C`\iva ]mp[ciuitori, cu Herdelea ]n frunte, se repezir[ =i-l oprir[, ]n vreme ce Sp[taru r[cnea biruitor:

— L[sa\i-l s[ se duc[ dracului! Aici nu ne trebuiesc renega\i!

Solg[bir[ul, fire=te, r[mase, dar murmur`nd dispre\uitor:

— Are noroc c[-i beat, altfel...

Silvicultorul Madarasy, ]ng[duitor, zise bl`nd lui Chi\u:

— De ce s[ nu c`nte, prietene, dac[ a=a le place?... Exa-gerezi.

152

Ion

— Eu nu pot admite nic[ieri agita\iile =oviniste, se indign[

solg[bir[ul. Con=tiin\a mea nu m-ar ierta, c[ci astea-s agita\ii!

— A=, agita\ii, morm[i silvicultorul. Mai d[-le ]ncolo de agita\ii! Parc[ statul are s[ se pr[bu=easc[ din pricina unui c`ntec... }mi pare r[u c[ nu-l =tiu, c[ l-a= c`nta =i eu, iat[!

— Ascult[-l, domnule, =i ru=ineaz[-te! r[cni Sp[taru. Dumnealui e ungur, iar dumneata ai obrazul s[ te nume=ti rom`n!

Pfui!... Domnule, d[-mi voie s[ te pup! E=ti un om admirabil!

ad[ug[ apoi repezindu-se la Madarasy =i s[rut`ndu-l zgomotos. +tiam noi bine c[ renega\ii poart[ vina tuturor persecu\iilor noastre... Renega\ii, jidanii =i ceilal\i tic[lo=i!

Discu\ia se aprindea din ce ]n ce, f[g[duind s[ nu se ispr[veasc[ niciodat[, spre bucuria lui Lang care sim\ea c[ astfel cheful va \ine p`n[-n dalba ziu[. Titu t[cea mereu, fr[m`ntat de ner[bdare, p`ndind clipa priincioas[ c`nd s[ se fac[

nev[zut. Sp[taru ]=i puse ]n cap s[ conving[ cu orice pre\ pe Chi\u c[ e mi=el ]mpreun[ cu to\i cei de teapa lui =i ]ncepu s[-i

]n=ire nedrept[\ile =i mizeriile pe care le sufer[ rom`nii ]n Ungaria.

— Suntem mai oropsi\i ca robii din vechime! ]ntrerupea deseori Belciug foarte grav =i posomor`t.

Avocatul Damian, sp`n, cu ochii foarte mari =i foarte alba=tri, completa pe Sp[taru adres`ndu-se mai ales silvicul-torului Madarasy, care aproba din cap cu o figur[ potrivit[

]mprejur[rilor. Din c`nd ]n c`nd se ]ntorcea spre col\ul perceptorului, c[ut`nd s[-i explice =i lui pe ungure=te; dar ]ndat[

ce perceptorul voia s[-l contrazic[, se re]ntorcea la Madarasy

]n rom`ne=te.