Laura citi rar =i solemn: „Fericit nespus, sosesc s`mb[t[ —
George“.
D[sc[li\a, cu ochii ]nl[crima\i de bucurie, o citi de asemenea =i descoperi, ]ntr-un col\, un adaos, cu creionul: „Multe gratul[ri — B[lan“.
— Uite, ne gratuleaz[ bietul B[lan! murmur[ ea pl`ng`nd de-a binelea.
126
Ion
B[lan era singurul func\ionar rom`n de la po=ta din Armadia, prieten bun cu Herdelea. +tiind c[ Pintea ceruse m`na Laurei
=i trec`ndu-i prin m`n[ telegrama, nu l-a l[sat inima s[ nu fie cel dintì care trimite familiei ]ntregi felicit[rile cuvenite.
— Ce om bun, s[rmanul B[lan, observ[ Ghighi, lùnd h`rtia pre\ioas[. Dac[ nu era el, cine =tie c`nd ne venea, c[ jidovii ceia de la cancelarie \in toate scrisorile cu zilele... +i cum a g[sit el tocmai pe dr[gu\a tatii!...
Cuprins[ de un nou fior de bucurie, Ghighi o tuli s[ scoale pe Herdelea, s[-i comunice =i lui vestea cea mare. B[tu cu pumnii ]n u=a stupinei, trop[ind =i din picioare, =i strig`nd:
— Tat[!... Tat[!... Vine Pintea!... Vine...
Deodat[ se opri =i, \ip`nd ca din gur[ de =arpe, porni ]n goana mare spre cas[, d`nd din mìni, ca o desperat[, c[ci s[rind nebune=te pe l`ng[ stupin[, st`rnise du=m[nia unei albine care, m`nioas[ cum sunt ele ]n preajma somnului de iarn[, s-a repezit la Ghighi =i i-a ]nfipt acul drept ]n col\ul gurii.
Speriate de \ipetele ei, d[sc[li\a =i Laura ]i ie=ir[ ]nainte ostoind-o. Herdelea, cu somnul ]n gene, se ivi ]n u=a stup[riei, morm[ind:
— Da ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? Ce zbiar[ aia a=a?
Dup[ ]ntìa durere =i spaim[, Ghighi pl`nse mai ales de fric[
s[ nu se umfle =i s[ nu mai poat[ merge la serata dansant[, care pica tocmai acuma duminic[. Numai Herdelea o lini=ti, asigur`nd-o c[-i trece negre=it p`n[ duminic[ ]nc`t poate s[ fie chiar regina balului.
}nv[\[torul studie apoi telegrama, cu ochelarii pe nas, de-abia ascunz`ndu-=i fericirea.
— Ei, prea bine... S[ pofteasc[ =i avem s[-l primim cum se cuvine! zise d`nsul ]n cele din urm[, ]mp[turind frumos telegrama =i pun`nd-o ]n buzunar, ca s[ se poat[ f[li cu ea la to\i cunoscu\ii.
P`n[ seara au adus pe tapet toate treburile ce le st`rnise sosirea pe\itorului. Unde va trage Pintea? Iat[ o problem[ grav[.
Ei nu-l pot g[zdui, fiind mul\i =i neav`nd dec`t trei od[i\e. Dar, 127
Liviu Rebreanu
chiar dac[ ar avea mai multe, n-ar =edea bine unui logodnic s[ petreac[ nop\ile ]n casa logodnicei. Va trebui deci s[ doarm[
]n Armadia. Masa ]ns[ poate s-o ia aici, precum poate s[ stea toat[ ziua, s[ se obi=nuiasc[ mai bine cu Laura. Fire=te, toate acestea ]nseamn[ cheltuial[ grea. Ce are a face? O dat[ se m[rit[ o fat[... Vor t[ia c`teva g[ini, neap[rat. Dar nici carnea de vac[ nu poate s[ lipseasc[, de=i s-a cam scumpit. }n orice caz, nici o mas[ nu se poate f[r[ carne. De pr[jituri vor ]ngriji fetele, c[ci Laura e me=ter[ mare... Bine ar fi dac[ ar =ti la ce or[ va sosi s`mb[t[? }nainte sau dup[ pr`nz? Poate c[ s-ar putea ghici din telegram[?... Nu se poate. Destul de r[u c[ n-a pre-cizat, ca s[ =tie cum s[ or`nduiasc[ masa... Duminic[, fire=te, vor merge ]mpreun[ la serata dansant[. Cine =tie de nu vine chiar ]nadins ca s[ mearg[ =i la bal ]mpreun[ cu Laura, s[ se m`ndreasc[ ]n fa\a lumii cu a=a logodnic[ frumu=ic[. Laura ro=i p`n[ ]n v`rful urechilor =i se ]ntreb[ ce vor zice fetele c`nd vor afla c[ se logode=te? Desigur c[ foarte multe vor invidia-o.
Probabil ]ns[ c[ se cam =tie ]n Armadia, c[ci nu se poate ca tata s[ nu fi b[tut toba...
— S[ =tii c[ din pricina balului vine tocmai s`mb[t[! strig[
Ghighi, muncit[ numai de g`ndul seratei =i \in`nd la obraz o batist[ muiat[ ]n ap[ rece. Eu imediat am ghicit!... At`t mai bine! Cel pu\in avem un cavaler sigur!... Am s[ dansez p`-
n[-mi fac pantofii ferfeni\[!... Numai s[ nu mi se umfle s[r[cia asta de ]n\ep[tur[!...
Regretau to\i c[ nu era =i Titu acas[, ale c[rui sfaturi ]n privin\a primirii lui Pintea ar fi fost foarte folositoare. Titu ]ns[, de o vreme
]ncoace, mai mult st[tea prin Jidovi\a dec`t pe-acas[.
Deocamdat[ se ]n\eleser[ ca Herdelea s[ mearg[ mìne p`n[-n ziu[, ]ntov[r[=it de Ghighi, spre a face cump[r[turile trebuincioase. }n acest scop ]nv[\[torul avea, mai ]ntì, s[ ia un avans din leafa lunii urm[toare, ca s[ aib[ cu ce \ine piept cheltuielilor; apoi s[ vorbeasc[ cu m[celarul +trul din Jidovi\a, de la care luau pe datorie, s[ nu le fac[ pocinogul s[-i lase f[r[ de carne de vit[.
128
Ion
Titu, sosind, ca de obicei, tocmai la mas[, exclam[ iar:
„Foarte dr[gu\[ femeie doamna Lang“, ceea ce ]nsemna c[ a
]nt`lnit-o =i era mul\umit. Apoi cercet[ telegrama cu mutra unui om care o a=teptase, aprob[ cu mici rezerve planurile de primire, g[sind ]ns[ =i prilejul de-a mai pomeni de c`teva ori de Rozica, cu ni=te ochi at`t de str[lucitori parc[ mereu i-ar fi venit s[
povesteasc[ tuturor c[ e iubit de o femeie fermec[toare =i c[
mìne-poimìne va fi un adev[rat erou de roman sentimental.
C`nd s[ se ridice de la cin[, se auzi o b[taie sfioas[ ]n u=[.
— Da cine-o mai fi a=a de t`rziu? zise Herdelea ad[ug`nd tare: Intr[!
Glaneta=u se strecur[ ]n odaie ca =i c`nd l-ar fi urm[rit cineva de-aproape. M[rturisi, mereu ]ncurc`ndu-se, ce-a p[\it Ion azi-diminea\[ la judec[torie =i rug[ pe Herdelea s[-i ]nve\e cum s[ scape bietul b[iat de temni\[. Vestea c[zu ca o bomb[; indignarea umplu ]ndat[ toat[ casa. Dar Ion? De ce nu vine el?
