=i neclinti\i ca =i c`nd s-ar fi unit pentru totdeauna. }n cur`nd s[rut[rile lor fur[ iar ]nghi\ite de sfor[iturile din pat...

Ion se cobor] de pe cuptor c`nd c`ntau coco=ii a doua oar[

=i Ana ]l ]nso\i p`n[ la poart[. Frigul p[rea mai vr[jma=, iar

]ntunericul mai posomor`t.

— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea! murmur[ fata cu din\ii d`rdìnd =i glasul ei domol se ]mpr[=tie ]n t[cerea nop\ii ca un strig[t puternic.

Fl[c[ul trebui s[-=i mu=te buzele ca s[ nu izbucneasc[ de bucurie. O ciupi u=or de obraz =i apoi porni mul\umit, l[s`nd-o

]n poart[.

162

Ion

Fulgii de z[pad[, mai lene=i, picurau bl`nd, i se a=ezau frumos pe p[r, pe umeri, pe obraji; ]i sim\ea topindu-se pe bra\e ca ni=te s[rut[ri reci =i amenin\[toare. }n clipa c`nd nu mai auzi pa=ii fl[c[ului, Ana v[zu deodat[ c[ din =an\ul celalt se ridic[ un om =i porne=te ]ntins spre ea.

— George! George! murmur[ fata fugind ]ngrozit[ ]n cas[.

Vrani\a se ]nchise ]n urma ei trosnind ca o desc[rcare de arm[ ucig[toare.

George, ascuns acolo de c`nd s-a ]ntunecat, v[zuse pe Ion intr`nd =i l-a a=teptat p`n[ a ie=it. Cuvintele Anei le-a auzit limpede, parc[ i le-ar fi spus chiar lui. Carnea ]i tremura de sc`rb[, iar ]n sufletul lui se fr[m`nta un gol care-l durea. Picioarele-i erau de plumb =i totu=i nu sim\ea cum le t`ra. Se pironi ]n mijlocul uli\ei, cu fa\a spre c[su\a turtit[ de povara

]ntunericului. St[tu a=a, uluit =i pierdut, ca un st`lp de piatr[.

Umezeala ]l p[trunsese la os. Se dezmetici. Scuip[ larg, dispre\uitor =i apoi rosti cu o u=urare mare:

— Scroaf[!...

163

CUPRINS

Liviu Rebreanu

Capitolul V

R U + I N E A

I

S[pt[m`na dinaintea Cr[ciunului, ]n toate dimine\ile, satul clocotea de gui\[ri dezn[d[jduite. Porcii ]ngr[=a\i se pref[ceau

]n mu=chi =i c`rna\i, meni\i s[ mai ]nzdr[veneasc[ pu\in pe oamenii jig[ri\i de postul care parc[ nu se mai sf`r=ea. Cu c`t se apropiau s[rb[torile, cu at`t \[ranii le doreau mai tare, ling`ndu-=i buzele mai dinainte ]n vederea osp[\urilor obi=nuite

=i at`t de mult a=teptate. C[ci ]n vremea postului mare numai popa =i ]nv[\[torul m`ncau de dulce: Belciug fiindc[ avea stomacul afurisit, iar Herdelea fiindc[ el nu voia s[ dea ascultare minciunilor pope=ti...

}n al\i ani, pe vremea aceasta, Ion, auzind gui\[rile, se sim\ea mai nenorocit ca oric`nd =i se ]nfuria v[z`nd c[, ]n tot satul, numai Glaneta=u =i \iganii nu sunt ]n stare s[ fac[ bojotaia cuvenit[, ba ]nc[ unii \igani se sileau =i izbuteau s[ ajung[ ]n r`ndul oamenilor =i s[ taie barem c`te un mascur. Atunci ]=i blestema via\a care l-a sortit s[ r[m`n[ de ru=inea satului. Acuma, cu toate c[ Glaneta=u, singurul me=ter al satului ]n c[s[pirea neamului r`m[torilor, avea s[ primeasc[ tot ]n natur[

plata pentru t[ierea porcilor, spre a putea aduna c[rn[riile de s[rb[tori, fl[c[ul totu=i nu-=i mai pierdu firea. Fa\a lui osoas[

parc[ str[lucea. Ba chiar ]ntr-o sear[, c`nd Zenobia ]ncepu jelaniile, o curm[ ]mp[ciuitor:

— Nu face nimic... }n cur`nd vom avea =i noi de toate...

Herdelea f[cea ce f[cea =i ]n fiecare an ucidea c`te doi porci, ]ntì pentru c[ lui ]i pl[ceau foarte mult c`rna\ii =i

]ndeob=te porc[ria, =i al doilea pentru c[ altminteri ar fi trebuit s[ cumpere din t`rg untura pentru cas[, ceea ce ar fi ]nsemnat o cheltuial[ peste puterile pungii lui d[sc[le=ti. Dar ]n [st-an 164

Ion

bojotaia avea o importan\[ =i mai mare din pricina logodnei Laurei, care urma s[ se serbeze negre=it ]n ianuarie =i cu care prilej proviziile de porc erau menite s[ aib[ un rol frunta=, mai ales c[ luau parte =i p[rin\ii lui Pintea, ]n fa\a c[rora familia Herdelea voia s[ se arate la ]n[l\ime.

Porcii ]nv[\[torului, cump[ra\i ]n dricul verii =i ]ngr[=a\i cu porumb, de-abia se mai mi=cau ]n cote\, ]nc`t t[ierea ]i m`ntuia de o moarte p[guba=[, n[bu=irea ]n propria lor gr[sime, dup[

cum spuse Glaneta=u inspect`ndu-i cu dou[-trei zile ]nainte de termenul fatal.

}n zorii zilei me=terul m[celar se ]nfiin\[ ]nso\it de Ion =i de Zenobia. Casa Herdelea era ]n picioare, dar fetele st[teau ascunse ]n salon, cu capul ]n perne =i cu degetele ]n urechi ca s[ nu aud[ horc[ielile animalelor os`ndite.

Glaneta=u ]=i ascu\i cu\itul de junghiat cu mult[ ]ngrijire,

]mp[r\ind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, ]l va tr`nti jos pe o r`n[ =i-i va \ine capul, Herdelea =i Titu vor imo-biliza picioarele dinapoi, Zenobia va ajuta la picioarele dinainte, iar d[sc[li\a va str`nge s`ngele ]n lighean... Totu=i lucrurile n-au mers tocmai strun[, cum ar fi dorit m[celarul satului. Porcii, auzind ascu\irea uneltelor, ]ncepur[ s[ groh[ie nelini=ti\i, parc-ar fi sim\it primejdia. Degeaba deschise

]nv[\[torul u=a cote\ului; dobitoacele nu voiau s[ ias[ ]n ruptul capului. Ion trebui s[ apuce pe unul de urechi =i s[-l trag[

afar[ cu mult[ cazn[. Doamna Herdelea, prea miloas[, nu putu

\ine ligheanul unde trebuia, ]nc`t s`ngele se scurse mai mult pe de l[turi, f[c`nd o pat[ mare ro=ie ]n z[pada proasp[t[.

Gui\atul porcului ]ns[ se ]ngro=a mereu, schimb`ndu-se ]n horc[ituri lungi =i din ce ]n ce mai rare, p`n[ c`nd cei ce-l

\ineau sim\ir[ c[ nu mai clinte=te. Glaneta=u ]=i =terse cu\itul

=i mìnile ]ns`ngerate ]n p[rul ucisului, iar Zenobia, pip[in-du-i spinarea, declar[ c[ sl[nina e mai groas[ de =apte degete...

}n vremea aceasta cel[lalt porc groh[ia at`t de speriat c[ ]n clipa c`nd Ion deschise porti\a cote\ului, n[v[li afar[ cu toat[

iu\eala ]ng[duit[ de gr[simea-i pre\ioas[, c[ut`nd s[ scape de 165

Liviu Rebreanu

moarte prin fug[. Cu\itul Glaneta=ului fu astfel nevoit s[-i curme via\a tocmai l`ng[ poarta dinspre uli\[.

Bojotaia se f[cu chiar ]n ograd[. Paiele trebuincioase le

]mprumutase Macedon Cerceta=u. Porcii fur[ p`rjoli\i am`ndoi deodat[. Fl[c[rile se ]n[l\au vesele ]n vreme ce Glaneta=u le plimba de ici p`n[ colo pe trupurile victimelor. Ceilal\i st[teau