Totu=i, ]n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, care p[rea c[ o iube=te nebune=te =i voia s[ se ]mpu=te din pricina lui Pintea, cu care p[rea c[ danseaz[ cadrilul al doilea, fericit[, invidiat[ de toate fetele, pe c`nd Pintea st[tea bosumflat
]ntr-un col\, ca o ar[tare ur`t[...
5
Duminic[, dup[ ce clopotele sunar[ ie=irea din biseric[, Titu se repezi la preotul Belciug s[-i cear[ tr[sura pentru desear[. Intr`nd ]n ograd[, inima i se str`nse pu\in. Nu mai
]nt`lnise de mult pe Belciug, c[ci acuma toat[ vremea =i-o omora alerg`nd dup[ Roza Lang. +tia ]ns[ foarte bine c[ popa
]ntorcea capul c`nd trecea prin fa\a casei lor, ca s[ nu salute, 134
Ion
=i c[, ]nt`lnindu-se deun[zi prin Armadia cu Herdelea, s-a f[cut a nu-l vedea... Niciodat[ p`n[ acuma r[ceala ]ntre preot =i
]nv[\[tor nu fusese at`t de f[\i=[, ]nc`t Titu se temea pu\in s[
nu se fi ]ntins =i asupra lui sup[rarea popii...
Belciug abia sosise acas[, ]nso\it de c`\iva sfetnici de-ai bisericii, care, ]nghi\ind ]n sec, ]l priveau cum m`nca =i a=teptau s[ ispr[veasc[ spre a lua o ]n\elegere ]n privin\a cl[dirii noii biserici. Preotul era ]n toane deosebit de bune =i primi pe Titu cu o adev[rat[ explozie de prietenie.
— Noroc, poete!... Are s[ mi se surpe hornul de c`nd n-ai mai fost pe la mine... Ce mai veste-poveste prin \ara muzelor?
Ce v`nt bun te aduce?
Poezia era una din pasiunile preotului, ]n amintirea vre-murilor c`nd =i el m`zg[lise versuri spre a-=i u=ura inima, demult, ]nainte de a intra ]n seminar, de dragul unor ochi alba=tri
=i m`ngìo=i.
— A= vrea s[-\i spun c`teva vorbe, p[rinte, zise Titu, uluit de primirea prea c[lduroas[, cu un glas care ar[ta c[ ar dori o
]ntrevedere f[r[ martori.
Belciug d[du afar[ pe sfetnici:
— Haide\i, pleca\i acas[ c[ acum n-am vreme de voi! Veni\i dup[-amiazi, pe la vecernie!
C`nd r[maser[ singuri, popa ]i turn[ un pahar de vin.
— Ei, s[ tr[ie=ti =i s[ te v[d c`t Co=buc de mare! ur[ Belciug, ciocnind =i golind paharul dintr-o du=c[.
Titu voise s[ aduc[ vorba mai pe departe, dar din pricina amabilit[\ii preotului, se pomeni c[-i zice proste=te:
— Ne-ar trebui bri=ca dumitale pentru desear[... +tii c[-i balul desear[... Dumneata tot nu te duci, iar noi...
Dup[ toanele bune ale preotului, Titu s-ar fi a=teptat s[-l
]ntrerup[ scurt =i s[-i spun[ „ai zis“, ca alt[dat[. Cum ]ns[ Belciug t[cea =i se ]ntuneca, t`n[rul se opri singur, ]ncurcat, cu o privire nedumerit[... Trecu un r[stimp greu p`n[ ce popa, cu ochii ]n farfuria goal[ =i juc`ndu-se cu furculi\a, ]ncepu rar, g`nditor:
135
Liviu Rebreanu
— Am s[ v-o dau, fire=te, dar numai pentru dumneata...
Pentru dumneata, ]n\elegi?... C[ci pentru p[rin\ii dumitale n-a= da-o, mai bine s-o ard[ focul... Uite a=a! |i-o spun verde: n-a= da-o... Acum dumneata e=ti b[iat de=tept =i m[ vei pricepe f[r[ multe explica\ii. C`nd a venit tat[l dumitale aici m-am bucurat din inim[, =ti\i prea bine, =i am f[cut ce-am putut ca s[-i fiu de folos. N-a= fi crezut niciodat[ c[-mi va fi potrivnic, ca s[ nu zic vr[jma= pe fa\[. S[ nu cread[ d`nsul c[
eu sunt prost. Am sim\it de mult c[ m[ sap[ =i am t[cut. Dar toate au o margine... toate... C`nd am deschis ochii, m-am speriat de ce-am v[zut...
Nu ridic[ deloc privirea din farfurie. Numai cu \[ranii era mai ]ndr[zne\. }ncolo se sfia c`nd spunea cuiva ]n fa\[ lucruri nepl[cute... Titu st[tea pe ghimpi. Cuvintele preotului i se p[reau nedrepte =i jignitoare. Se g`ndi o clip[ s[-i tr`nteasc[
o obr[znicie =i s[ sf`r=easc[. Dar aceasta ar fi ]nsemnat s[
r[m`n[ f[r[ tr[sur[.
— Acuma nu mai lua ]n seam[ =i dumneata toate m[run\i=urile, zise d`nsul ]n cele din urm[, v[z`nd c[ Belciug a ]ncetat.
}ntr-adev[r, preotul p[rea c[-=i sleise toat[ mustrarea.
R[spunse cu alt glas:
— Dar =tii c[ n-am vizitiu?... Omul meu trebuie s[ mearg[
de noapte la moar[ ]n Dumitri\a, c[ morile de ap[ din Jidovi\a macin[ scump =i prost, pe c`nd ]n Dumitri\a e o moar[ de foc care face o f[in[ ca aurul...
— Nu-i nimic, am s[ m`n eu caii! vorbi Titu, g`ndindu-se c[ va lua pe Ion al Glaneta=ului ca vizitiu, fire=te f[r[ s[
afle popa.
