— Numai s[ b[ga\i de seam[ s[ nu v[ r[stoarne c[-s hodini\i
=i buie=tri... Petrecere bun[!
Trec`nd spre cas[, Titu ]n=tiin\[ pe Ion c[-l ia ca vizitiu desear[. Venind, ]=i preg[tise o cunun[ de ]nflorituri pentru a povesti ce-a p[\it la popa. Dar n-a mai putut spune nimic deoarece sosise Pintea.
136
Ion
Dup[ mas[ lucrurile erau potrivite a=a fel ca Laura s[
r[m`n[ ]ntre patru ochi cu Pintea, spre a-=i putea desc[rca sufletele... St[tur[ ]mpreun[, singuri, aproape un ceas =i totu=i nu vorbir[ deloc de iubire, ci numai de nimicuri ne]nsemnate, f[c`nd pauze mari =i ro=ind copil[re=te c`nd li se ]nt`lneau privirile furi=e... Fiecare ]=i zicea ]n sine c[ ar trebui s[ ]nceap[
celalt =i ]n sf`r=it se m`ngìar[ c[ se vor l[muri mai bine desear[, la bal, unde ]n potopul de lume =i de muzic[ le va veni mai lesne s[-=i deschid[ inimile.
Herdelea, parc-ar fi sim\it c[ tinerii au pierdut vremea degeaba, facu ce f[cu =i prinse pe Pintea ]ntr-o convorbire serioas[ de numai c`teva minute, dar de-ajuns ca s[-i spun[ tot ce trebuie s[ spun[ un socru cumsecade unui ginere cinstit.
C`nd ]i declar[ limpede c[ nu poate s[ dea Laurei nici un ban zestre, t`n[rul s-a ru=inat =i s-a emo\ionat, iar c`nd b[tr`nul a ad[ugat c[ fata va avea totu=i un trusou modest =i cele ce-i trebuiesc ]n cas[, Pintea a protestat c[ n-are nevoie de nici o a\[, c[ Laura e cea mai m`ndr[ comoar[ din lume =i c[ de altfel la logodn[ n[d[jduie=te s[ vin[ cu p[rin\ii s[i, care vor
]ndr[gi pe Laura desigur tot a=a cum o iube=te el.
— M-am crezut dator s[-\i ar[t situa\ia din vreme cum este, ca s[ n-avem pe urm[ ne]n\elegeri, ]ncheie Herdelea mul\umit, b[t`ndu-l pe um[r.
Spre sear[ Pintea a plecat ]n Armadia, la gazd[, s[ lase r[gaz fetelor s[ se preg[teasc[ ]n tihn[ de bal...
Tr[sura popii se umplu de cutii, de leg[turi, de geaman-tane, parc-ar fi pornit tocmai ]n Siberia. Titu trebui s[ se coco\eze pe capr[, l`ng[ Ion; fetele ]nsele de-abia se vedeau dintre bagaje. Herdelea d[duse lui Titu bani de cheltuial[, dar
]i spuse de nenum[rate ori s[ nu fie m`n[ spart[, s[-i \ie lega\i cu =apte a\e, c[ci nu se poate =ti c`t va mai sta Pintea pe-aici
=i fiecare gologan e num[rat; s[ pl[teasc[ peste taxa de intrare cel mai mult cincizeci de crei\ari, ca s[ salveze onoarea familiei, s[ fie trecu\i ]n Gazeta Transilvaniei printre „suprasolven\i“, dar s[ nu se ]ntind[ la chef...
137
Liviu Rebreanu
— Dumnezeu s[ v-ajute! murmur[ d[sc[li\a, cu lacrimi ]n ochi, v[z`nd bri=ca urnindu-se.
Tocmai c`nd s[ intre ]n Armadia ]=i aduse aminte Laura c-a uitat s[-=i ia evantaiul. Se oprir[, se sf[tuir[. Erau c`t p-aici s[
se ]ntoarc[ ]napoi, c[ci evantaiul avea un pre\ deosebit din pricina diferitelor isc[lituri de la diferitele baluri, alc[tuind un adev[rat trofeu... Titu o pov[\ui s[ ]mprumute unul de la Elvira. Laura se lini=ti numai g`ndindu-se c[ ]ntoarcerea ar fi un semn r[u, spuse ]ns[ de mai multe ori c[ ]nt`mplarea aceasta nenorocit[ i-a stricat toat[ seara.
Fetele, ]mpreun[ cu Elvira, ajutate de dou[ servitoare, supravegheate de ]ns[=i doamna Filipoiu, o femeie foarte gras[, neagr[ =i z[cut[ de v[rsat, dar bun[ ca pìnea cald[, se g[tir[
mai bine de dou[ ceasuri =i se f[cur[ ca ni=te p[pu=i.
— Pun r[m[=ag c[ voi o s[ fi\i reginele balului, le spuse doamna Filipoiu, m`ngìndu-le cu privirea, ]n vreme ce ele
]=i =tergeau pudra de pe spr`ncene.
Titu venise ]mbr[cat de-acas[: jachet[ neagr[, cam purtat[, vest[ foarte deschis[, cravat[ alb[, ]n[sprit[, m[nu=i albe de at`rnat ]n buzunar ca s[ se vad[ c[ are... Plictisit de a=teptare, puse pe o servitoare s[-i mai calce dunga pantalo-nilor care se bo\iser[ ]n tr[sur[, iar el se a=ez[ =i-=i lustrui ghetele ca oglinda.
C`nd veni Pintea, fetele erau z`ne. Se f[cur[ prezent[ri ceremonioase. Doamna Filipoiu felicit[ pe Pintea pentru norocul de-a fi g[sit o fiin\[ at`t de dr[g[la=[ ca Laura, iar Elvira
=opti fetelor, ]nc`ntat[: „Foarte dr[gu\ =i simpatic“. Titu rezolv[
problema tr[surilor: fetele cu doamna Filipoiu vor merge ]n bri=ca popii, iar el cu Pintea ]n cealalt[ =i vor sosi deodat[ la liceu unde, ]n sala de gimnastic[, avea loc serata...
Intrarea principal[ a liceului era luminat[ cu dou[ r`nduri de felinare. Pe sc[rile de piatr[ a=tepta, ]ntru ]nt`mpinarea invita\ilor, o ]ntreag[ armat[ de „aranjori“ cu c`te o fund[ tricolor[ ]n piept. Vreo zece se repezir[ la tr[sur[, ajut`nd fetelor s[ coboare =i oferindu-=i bra\ul c`rligat.
138
Ion
— E t`rziu?... Nu, da, a=... S-a ]nceput? C`teva minute...
De mult?... Foarte reu=it... P[cat! se auzi ]n grupul fetelor ]ncon-jurate de aranjori.
Pintea p[=i ]n urma domni=oarelor, str`ng`nd c`teva mìni cunoscute, iar Titu r[mase s[ dea ordine vizitiilor. }ndeosebi lui Ion, c[ruia nu-i pl[tea nimic pentru osteneal[, ]i spuse s[
vie =i el s[ vad[ petrecerea mai t`rziu, ca s[ fie la ]ndem`n[
c`nd o fi de plecat. Poate c-o s[-l cinsteasc[ =i cu o sticl[ de bere, dac[ cumva n-o fi prea scump[, c[ci ]n asemenea
]mprejur[ri restauratorul face ni=te ho\ii nemaipomenite. S[
intre ]ns[ prin gr[dina liceului =i s[ a=tepte la u=a din dos, de unde se vede bine ]n sala de gimnastic[...
Titu cuno=tea pe to\i aranjorii care erau recruta\i dintre profesorii mai tineri, studen\ii universitari ]nt`rzia\i pe-acas[ =i elevii mai sp[la\i din clasele superioare. Aurel Ungureanu se afla printre d`n=ii, dar se ascunsese c`nd au trecut fetele. Pintea cu domni=oarele =i cu doamna Filipoiu ]i a=teptau ]n bufetul instalat al[turi de sala de dans. Aici, la o mas[ de l`ng[ u=[, b[tr`nul =i m[run\elul profesor de desen =i caligrafie Roma=cu
