}n duminica logodnei, pe la pr`nz, se nimeri s[ pice, neche-mat[, =i mama lui Herdelea, o \[ranc[ ]ndoit[ de spate, cu fa\a ro=covan[ =i z`mbitoare, cu ni=te ochi vii =i cam vicleni. Ne]ndur`ndu-se s[ pl[teasc[ zece crei\ari unei c[ru\e de ocazie, a c[l[torit pe jos din Zagra p`n[ aici, cu desagii ]n spinare, ]nc[rca\i cu ce g[sise mai bun prin cas[ pentru nepo\ii ei. C`nd afl[ c[ Laura se m[rit[, o s[rut[ de nenum[rate ori =i pl`nse cu mare poft[, comp[timind pe s[rmana nepoat[ care ]ncepe at`t de cur`nd necazurile vie\ii. }=i aduse aminte de „mo=ul“ ei, care s-a pr[p[dit acum trei ani c[z`nd din v`rful unei cl[i de f`n pe o grap[ de fier

=i rup`ndu-=i =ira spin[rii, =i care, Dumnezeu s[-l ierte, ]n fiecare zi o snopea ]n b[t[i, ]nc`t de multe ori ]i venise s[-=i ia lumea-n cap de groaza lui. Numai de n-ar da =i Laura peste un asemenea b[rbat, c-ar fi vai =-amar de sufletul ei... Laura r`se de temerile bunicii, dar doamna Herdelea se nec[ji de at`ta prostie. De altfel ea nu se prea ]mp[ca cu soacra fiindc[ aceasta, ori de c`te ori se

]nt`mpla vreo ceart[, \inea partea ]nv[\[torului, ba-l mai =i ]ndemna s[ bea „c[ doar o via\[ are omul“... Din toat[ familia, bunica mai bine se ]n\elegea cu Ghighi c[reia ]i povesti iar[=i cum s-a f[cut domn Zaharia, fugind de acas[ numai cu o traist[ de prune uscate =i ]nscriindu-se singur la =coala cea mare din Armadia...

Dup[ ce sosir[ musafirii, b[tr`na trecu la buc[t[rie; se sim\ea mai

]n largul ei acolo ]mpreun[ cu vizitiul lui Pintea =i cu Zenobia, care venise s[ dea o m`n[ de ajutor d[sc[li\ei...

170

Ion

Belciug se oferise s[ schimbe el inelele logodi\ilor =i s[

citeasc[ rug[ciunea potrivit[. Doamna Herdelea, ]n clipa solemn[, avu un z`mbet de fericire pe buze, dar lacrimile ]i curgeau =iroaie. }nv[\[torul era at`t de mi=cat, c[ trebui s[ dea peste cap un pahar de vin ca nu cumva s[-l podideasc[ pl`nsul.

}n toat[ casa numai Titu st[tea ursuz cu g`ndurile la Rozica.

George Pintea sorbea din ochi pe Laura. C`nd s-au s[rutat, dup[ schimbarea verighetelor, s-au ro=it am`ndoi a=a de tare c[ toat[ lumea a r`s de d`n=ii.

Logodna se ]ncheie cu o mas[ ]mp[r[teasc[. Popa Belciug

\inu o cuv`ntare mi=c[toare pentru fericirea tinerilor, ur`n-du-le copii mul\i =i via\[ lung[. George ]i r[spunse printr-o declara\ie de iubire pe care preotul se gr[bi a o transmite Laurei. Astfel solemnitatea f[cu loc jovialit[\ii cuvenite. }n atmosfera cald[ George, cu ochii ]nfl[c[ra\i, plimb`ndu-se prin cas[

cu mìnile la spate, ]ncepu s[-=i desf[=oare planurile de viitor, despre apostolatul ce-l are de ]ndeplinit ]n satul de la marginea rom`nismului, unde primejdiile sunt mai mari, datoriile mai multe, munca mai grea... Povesti cum ]n Vireag, comuna din S[tmar, unde este numit el s[ p[storeasc[, rom`nii nici nu =tiu rom`ne=te, ]nc`t sunt sili\i s[ spun[ pe ungure=te c[ sunt rom`ni... Rostul lui e deci s[ ]ntoarc[ oile r[t[cite, s[

r[sp`ndeasc[ graiul rom`nesc, s[ ]nt[reasc[ m`ndria na\ional[

a celor =ov[itori. Se poate o chemare mai frumoas[ pentru un c[rturar con=tiincios? Totu=i sarcina e at`t de ap[s[toare, c[ n-ar fi ]ndr[znit s[ =i-o ia f[r[ o tovar[=[ de via\[ ca Laura, ea ]ns[=i o rom`nc[ entuziast[. }mpreun[ vor munci mai cu drag =i cu mai mult[ ]ncredere ]n izb`nd[... Vorbind, ]nsufle\irea ]i ]mbujora fa\a, p[rea c[ se ]nal\[. }ns[=i Laura, c[reia ]i r[m[sese ]n fundul inimii teama c[ viitorul ei so\ e prea scund, ]l vedea acuma mult mai mare ca ea, asemenea unui cuceritor de suflete...

La ]nceput b[tr`nul Pintea fuse mai rezervat =i se ad`ncise

]ntr-o disput[ teologic[ cu Belciug, ca s[ aib[ r[gaz s[ studieze

]n acest timp pe viitoarea so\ie a fiului s[u, precum =i restul familiei Herdelea. Privirea lui se ]nt`lnea din c`nd ]n c`nd cu 171

Liviu Rebreanu

a lui George, care parc[-i zicea mereu: „Ei, a=a-i c[-s oameni foarte de treab[!“ }ncetul cu ]ncetul apoi se ]nc[lzi =i el, iar mai t`rziu, venind vorba de copiii lui, ]=i d[du drumul de-a binelea. Vorba o aduse preoteasa Profira, care se ]mprieteni repede cu doamna Herdelea =i i se jelui c[ a ]mb[tr`nit =i s-a trecut at`t de mult pentru c[ a f[cut treisprezece copii; d[sc[li\a o comp[timi ]ndelung =i se f[li, la r`ndul s[u, c[ =i ea a n[scut nou[, dar bunul Dumnezeu nu s-a milostivit s[-i lase ]n via\[

dec`t pe cei trei care se v[d.

— Mie-mi pare r[u c[-mi lipse=te unul singur ca s[ avem duzina complet[! interveni aci b[tr`nul Pintea r`z`nd jovial, cu ochii ]nchi=i. Noi, ce-i drept, ne-am silit c`t am putut, am tras =i peste dou[sprezece, dar tot degeaba, urm[ d`nsul vesel, uit`n-du-se m`ndru =i pe r`nd la toat[ lumea, parc[ ar fi a=teptat s[ se bucure to\i de mul\umirea lui; ]nt`lnind ]ns[ privirea lui Belciug, care z`mbea iert[tor, ]=i aminti c[ un preot nu se cuvine s[ se piard[ ]n glume u=urele, deveni deodat[ serios =i ad[ug[

m`ngìndu-=i barba: Unsprezece tr[iesc, doi am ]ngropat...

Domnul a dat, Domnul a luat, fie-i numele binecuv`ntat!

Adaosul r[ci pu\in atmosfera, ]nc`t Herdelea, spre a o re]nsufle\i, se apropie cu scaunul de Pintea =i-i zise ]nc`ntat:

— Ai fost voinic de tot, cuscrule! Hehehe!

Cuv`ntul „cuscrule“ c[zu nepl[cut pentru b[tr`nul Pintea, dar deoarece i se de=teptase pofta de taifas, continu[ f[r[ a se uita la Herdelea:

— Unsprezece ne tr[iesc din mila lui Dumnezeu... +i to\i mari, to\i zdraveni, to\i bine, cu ajutorul lui Dumnezeu... Iat[,

[sta e al nou[lea, =i ar[t[ pe George care vorbea ]n =oapt[ cu Laura, fiindc[ l[ud[ro=iile mo=neagului ]i erau cunoscute =i pu\in pl[cute. Am ajuns de nici nu mai putem \ine socoteala nepo\ilor... Adic[ stai oleac[... Alexandru trei, Profira trei, fac

=ase, +tefan patru, Ludovica doi, iaca doisprezece... ]ntìa duzin[-i gata!..

Apoi cu gesturi ca =i c`nd ar predica de pe amvon =i cu o

]nf[\i=are ce nu ]ng[duia ]ntreruperi, ]=i ]n=ir[ toate odraslele, 172

Ion

g[sind pentru fiecare c`te o laud[ bine sim\it[. Alexandru, cel mai mare, e profesor ]n Rom`nia, la liceul din Giurgiu; s-a ]nsurat acolo cu fata unui arenda= bogat, cu un nume grecesc, dar altfel om cumsecade. St[ foarte bine Alexandru, a luat zestre o mo=ie de c`teva sute de pogoane =i crede c[ ]n cur`nd o s[

ajung[ directorul liceului, ceea ce ar =i merita, fiind un adev[rat savant. Al doilea fecior, +tefan, s-a ]nstr[inat pu\in; \ine o nem\oaic[ din Posen pe care a cunoscut-o la Berlin pe c`nd studia =tiin\ele tehnice. Altfel ea e femeie de neam, profesoar[

la un liceu de fete, iar el e inginer la uzinele Skoda. Au patru copila=i, frumo=i =i cumin\i cum nu s-a mai pomenit! P[cat numai c[ nem\oaica nu =tie boab[ rom`ne=te =i, din nenorocire, nici copiii. }n fiecare var[ vin cu to\ii de petrec c`te o s[pt[m`n[ ]n Lechin\a, pe c`nd Alexandru n-a mai fost pe-acas[ de vreo zece ani. Pe urm[, dup[ v`rst[, ]ntre b[ie\i, vine Liviu, care-i numai de treizeci =i doi de ani =i e c[pitan de stat-major, acuma la comandamentul corpului de armat[

din Graz, dar are speran\e multe s[-l mute ]n cur`nd la Sibiu, mai aproape de acas[. Str[lucit b[iat =i cu viitor de aur. A ter-minat ]ntìul =coala de r[zboi, iar toamna aceasta =i-a trecut cu distinc\ie examenul de ofi\er superior ]n statul-major. O singur[ meteahn[ are: i-e groaz[ de ]nsur[toare. Nu =tiu cui s[

semene, c[ci ]n neamul Pintea to\i sunt dr[g[sto=i. Poate c[

preoteasa, care ]n via\a ei n-a ridicat ochii asupra altui b[rbat, m[car c[ a fost ]n tinere\e ca o floare... Fire=te c[ ]n familie se afl[ un medic. Este Virgil, stabilit la Sibiu, av`nd o clientel[

stra=nic[, de-l invidiaz[ p`n[ =i str[inii. Fiind un rom`n ]nfocat =i f[c`nd orice sacrificii pentru cauza na\ional[, e foarte bine v[zut ]n cercurile politice rom`ne=ti conduc[toare =i n-ar fi de mirare s[ ajung[ ca mìne deputat ]n Camera din Budapesta... Cel mai potolit dintre to\i este Ionel, contabil la o banc[

mare din Cern[u\i, str`ng[tor, harnic, priceput ]n socoteli, menit s[ devin[ milionar sau cel pu\in director de banc[... Acuma vine la r`nd George, b[iat bun =i el, mai ales c[ s-a dedicat carierei p[rinte=ti. C`nd va ]nchide ochii b[tr`nul, George va 173

Liviu Rebreanu

continua s[ p[storeasc[ turma credincio=ilor din Lechin\a... Mai r[m`n doi feciori, Marcu =i Vasile. Cel dintì e zv[p[iat de tot cu na\ionalismul; el a fost, anul trecut, conduc[torul grevei studen\ilor rom`ni din Budapesta, pentru c[ un profesor a ]ncercat s[-i opreasc[ de-a vorbi rom`ne=te. Vasile acuma ]=i termin[ liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dintì, botezat[ Profira, dup[ numele preotesei, e m[ritat[ tocmai ]n Basarabia, l`ng[

Chi=in[u. A ]nt`lnit-o un boierna= basarabean la Giurgiu, pe c`nd ea era la Alexandru, =i ]ntr-o bun[ zi primim vestea c[

„dragi p[rin\i, mi-am g[sit fericirea, m-am logodit cu...“ at`ta-i norocul de c[l[tor! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-o avocatul Victor Grozea din Cluj =i are doi copii, un b[iat =i o feti\[. +i ]n sf`r=it Eugenia, mezina, o frumuse\e rar[, e nevasta deputatului Gogu Ionescu din Rom`nia. Se zice c-a ]nnebunit saloanele Bucure=tilor, toat[ lumea o r[sfa\[. Adev[rat c[ e =i t`n[r[ de tot, mai mic[ dec`t George, de=i acum se ]mplinesc trei ani de la cununia ei...

Pomelnicul copiilor iubi\i stoarse lacrimi preotesei, fiindc[

sunt at`t de ]mpr[=tia\i ]n lumea mare =i n-a avut noroc s[-i mai vad[ m[car o dat[ ]mpreun[, de=i poate mìne-poimìne va ]nchide ochii pentru totdeauna, pr[p[dit[ =i ars[ cum este de povara anilor. Pintea ]i curm[ jelania cu un gest falnic:

— Las[, bab[, fii lini=tit[ =i ai r[bdare! Mai avem oleac[ =i apoi putem s[rb[tori nunta noastr[ de aur, dac-o vrea =i Dumnezeu... Atunci o s[-i str`ngem pe to\i, cu c[\el =i purcel din toate col\urile... Ca s[ se ]mplineasc[ voia dumitale!

Gura b[tr`nului acuma tor[ia ]ntruna, ]nc`t Herdelea de-abia a putut schimba cu d`nsul, ]ntre patru ochi, vorbele serioase cuvenite, declar`ndu-i c[ Laura n-are zestre, dar ]n schimb are inim[ =i... Pintea ]l ]ntrerupse nemul\umit: