]n p[reri cu mama ei, azi vorbeau ca dou[ tovar[=e =i nu se sfia s-o ]ntrebe mereu, ba cum se g[te=te cutare m`ncare, ba cum se croiesc pantalonii b[rb[te=ti, ba cum se fac mur[turile...

Era hot[r`t[ s[ fie o gospodin[ des[v`r=it[, s[ vad[ Pintea c[, de=i ea n-a avut zestre, are ]n schimb at`tea alte calit[\i pre\ioase ]nc`t se poate lua la ]ntrecere cu orice domni=oar[

din Ardeal. Mai ales se g`ndea c[ va iubi foarte mult pe George, ca astfel s[-l r[spl[teasc[ pentru dezinteresarea lui care, pe l`ng[ c[-i face cinste, e o floare a=a de rar[ ]n lumea asta materialist[. Dar ]ndat[ ce voia s[-=i ]nchipuie cum ]l va iubi, se izbea de nedumerire. Nu c[ i-ar mai fi p[sat de Aurel Ungureanu. La=itatea lui o sc`rbea, ]ndeosebi de c`nd auzise din gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor distinse care, era sigur[, o vor primi cu bra\ele deschise. Totu=i se ]ntreba ]n sufletul ei dac[ tocmai schimbarea aceasta brusc[ nu e o dovad[ de egoism interesat din partea ei?

La urma urmelor Aurel i-a fost drag. }=i amintea cu c`t[ tremurare de inim[ ]i dorea vizitele, cum i se ]ntip[rea ]n minte 181

Liviu Rebreanu

fiece vorb[ a lui, cu ce pl[cere dansau ]mpreun[ la toate petrecerile... Amintirile o z[p[ceau. Dac[ asta n-a fost iubire, atunci ce-i iubirea?... Adev[rat c[ pe urm[ el s-a purtat ur`t neav`nd nici o tres[rire de indignare c`nd a aflat c[ Pintea i-a cerut m`na, ceea ce ]nsemneaz[ c[, pentru el, iubirea ei a fost o juc[rie f[r[ pre\, o simpl[ trecere de vreme. Poate ]ns[ c[ =i ea a fost vinovat[, c[ n-a f[cut cu el dec`t exerci\ii de cochet[rie... Dar Pintea? Se ro=e=te g`ndindu-se la s[rutarea lui de logodn[, la str`ngerile de m`n[, la vorbele lui de dragoste =optite cu o ]nfl[c[rare st`ngace. Toate nu st`rnesc nimic ]n inima ei, afar[ de o sfial[ aproape dureroas[... P`n[

acuma c`teva s[pt[m`ni avusese convingerea c[ iubirea e ceva foarte poetic, eteric =i romantic, ceva sc[ldat ]n serenade, oft[ri ascunse =i vis[ri la lun[; crezuse c[ cel care va iubi-o aievea va r[pi-o ]ntr-o noapte f[r[ stele. Iar azi e ]n pragul cununiei

=i, ]n loc de fraze pompoase, mintea ei fr[m`nt[ numai buc[t[rie, gospod[rie, proz[ =i, printre acestea, dorin\a vag[

de-a vedea pe George mare, frumos =i bun... Lucr`nd la trusou, r[m`nea deseori cu mìnile ]n poal[ =i cu ochii ]n gol, a=tept`nd parc[ un r[spuns care nu putea veni. Pintea ]i scria

]n fiecare zi =i ea primea scrisorile cu o str`ngere de inim[ din ce ]n ce mai mare. }i era fric[ de clipa ]n care vor ]nceta

]nchipuirile ce o ]ngrijorau.

Acuma ar fi avut nevoie de un duhovnic sufletesc care s[-i

]n\eleag[ tulburarea =i s[ i-o aline. Mama ei ]ns[ n-ar fi ]ng[duit

]n ruptul capului asemenea zbucium[ri. Dac[ ea, care se credea o martir[ a c[sniciei, nu =i-a pus niciodat[ ]ntreb[ri p[c[toase, cum ar putea s[-=i pun[ Laura care a dat peste un om de seam[, nu cum a fost Zaharia Herdelea. A=a ceva ar fi o f[r[delege nemaipomenit[... Ghighi iar[=i nu era ]n stare s[-i p[trund[ g`ndurile. Era prea copil[roas[ pentru ni=te lucruri at`t de serioase. Laura ]ncerc[ s[ se sf[tuiasc[ cu ea, dar r[spunsurile ei naive =i zgomotoase nu-i risipeau =ov[irile. Cu prietenele ei, oric`t ar fi fost de intim[, tot nu ]ndr[znea s[-=i deschid[ inima p`n[ ]n fund. Numai Titu ar fi lini=tit-o, dar el 182

Ion

parc[ nici nu vrea s[ =tie de fericirea ei. Niciodat[, de c`nd soarta ei e aproape s[ se hot[rasc[, n-a c[utat s[-i u=ureze

]ndoiala... El p[rea ]nstr[inat de n[zuin\ele ei, ca =i c`nd ar tr[i ]n alt[ lume...

}ntr-adev[r, Titu, c[zut ]n mrejele iubirii p[tima=e, nu mai tr[ia dec`t pentru Roza Lang. Dup[ c`teva ]nt`lniri, femeia ]i cucerise toate g`ndurile =i toate sim\urile. Ea ]l preocupa ziua-noaptea, tulbur`ndu-l, chinuindu-l =i fericindu-l. Restul lumii, pentru d`nsul, parc[ nici nu mai exista. Nu trecea o zi f[r[ s[

se duc[ prin Jidovi\a, s[ se fac[ luntre =i punte barem s-o vad[, s[-i culeag[ un z`mbet cu ]n\eles sau o privire dr[g[stoas[ cu care s[-=i m`ngìe dorin\ele p`n[ se va ivi clipa nepre\uit[ c`nd s-o poat[ str`nge iar ]n bra\e. Nimic nu-l mai interesa afar[ de Roza, nici chiar lecturile lui, c[ci ]n fiecare fraz[, printre toate r`ndurile ]i r[s[rea mereu ea =i numai ea, ademenitoare =i st`rnindu-i noi pofte. Ceasuri ]ntregi ]=i tortura creierii s[

cizeleze c`te-un vers sau m[car vreo imagine ]n care s-o nemu-reasc[ pe ea... Doamna Lang de altfel se sim\ea m[gulit[ c[ a de=teptat o iubire at`t de puternic[ ]n inima t`n[rului f[r[ trecut

=i-i r[spundea cu cochet[rii ve=nic noi. Iste\imea ei instinctiv[

n[scocea cu u=urin\[ prilejurile de ]nt`lnire =i de ]mbr[\i=are.

Pasiunea aceasta o ]nviora =i o ]nfrumuse\a. Trebuia s[ fac[

sfor\[ri s[ se st[p`neasc[ =i s[ nu-=i piard[ capul cu totul.

Pruden\a femeii ]ns[ trezea o gelozie furtunoas[ la Titu, c[ruia

]i p[rea r[u de orice privire aruncat[ altuia, de orice vorb[ schimbat[ cu altcineva, iar mai t`rziu ]ncepu s[-l doar[ =i g`ndul c[

Roza tr[ie=te ]ntr-o cas[ cu Lang =i c[ chiar se culc[ ]n acela=i pat. }i umbla prin minte s-o despart[ de so\ul ei =i s-o ia de nevast[. }ntr-un moment de ]nsufle\ire ]i spuse =i ei ce-a hot[r`t, =i ea ]i mul\umi cu un uragan de s[rut[ri. }ndat[ ]=i d[dur[ seama am`ndoi c[, de vreme ce el n-are nici un c`=tig, ea n-ar putea tr[i nici o zi f[r[ Lang. Atunci Titu ]i f[g[dui c[ o va duce cu el

]n Rom`nia, c`nd va fi s[ plece. Deocamdat[ ]ns[ nu se mai g`ndea serios s[ se arunce ]n v`rtejul necunoscutului.

Dup[ dibuirile ]nceputului se ]nt`lneau mai ales acas[ la 183

Liviu Rebreanu

ea, ]n timpul c`nd Lang era la =coal[. Titu se obi=nui cur`nd =i nu-i mai fu fric[ s[ nu-i prind[ b[rbatul. }=i ]ntocmi chiar o replic[ stra=nic[ pentru orice eventualitate: „Domnule, ne iubim, =i te ur`m! Slobod e=ti s[ iei orice hot[r`re!“

Cuvintele acestea i se p[reau =i demne, =i eroice. Din nenorocire, n-avea nevoie de ajutorul lor. Lang era mai orb ca to\i b[rba\ii =i nici nu visa m[car s[-i b[nuiasc[. De multe ori, ]n pauze, repezindu-se acas[ s[ mai trag[ o du=c[ de rachiu ca s[-=i ]nt[reasc[ energiile pedagogice, g[sea pe Titu

]ntre patru ochi cu Roza. Nu se mira =i nu se sup[ra, ci zicea ve=nic foarte senin:

— Aici e=ti, amice? E=ti dr[gu\ c[ mai \ii de ur`t nevestei mele, c[ eu n-o prea r[sf[\. Ce vrei, am ]mb[tr`nit... Dore=ti un p[h[rel?

Titu nu se mai ducea nici prin Armadia. De la serata dansant[

nu vorbise mai mult de dou[ ori cu Lucre\ia Dragu. De c`nd putea str`nge ]n bra\e pe Rozica, nu mai zicea c[ are nevoie de iubiri vaporoase. „Oache=a cu ochii verzi“, cum o pream[rise el odinioar[ ]n poezie, nu-l mai inspira c`tu=i de pu\in. I se p[rea o mic[ ipocrit[ ]ncrezut[... De altfel nu mai sim\ea nici o trebuin\[ s[ povesteasc[ nim[nui cum a cucerit iubirea Rozei.

Pasiunea adev[rat[ merge m`n[ ]n m`n[ cu discre\ia.

Herdelea, ]ncurajat c[ una din fete =i-a g[sit norocul urm`nd sfaturile lui ]n\elepte, se fr[m`nta acuma s[ asigure =i viitorul b[iatului. Astfel nu sc[pa nici o ocazie de a reaminti lui Titu c[ vremurile sunt grele, c[ omul trebuie s[-=i croiasc[ un drum

]n via\[, c[ anii trec ca v`ntul =i cel ce n-a muncit n-are la b[tr`ne\e, =i ]n sf`r=it c-ar fi bine s[ se g`ndeasc[ =i el la ziua de mìne. Titu se ]nfuria ]n\eleg`nd, c[ci orice asigurare de viitor ]nsemna o desp[r\ire de Rozica. Dar iar[=i nu putea st[rui s[ se eternizeze ]n lenevie =i deci r[spundea moroc[nos:

— Am zis c[ eu nu vreau? G[si\i-mi o slujb[, orice ar fi, =i iat[ c[ m[ duc! Dac[ nu sunte\i ]n stare s[ ]n\elege\i talentul meu, am s[ m[ fac chiar =i m[tur[tor de strad[, ca s[ v[ sc[pa\i de mine =i s[ nu-mi mai bate\i capul c[ sunt tr`ntor =i nimic 184

Ion

mai mult!

Sup[rarea lui ]i m`hnea pe to\i din cas[. Fetele s[reau =i-i luau ap[rarea. D[sc[li\a, ]nduio=at[, f[cea semne indignate lui Herdelea s[-l lase ]n pace, pe c`nd ]nv[\[torul, ]ncurcat, se sc[rpina ]n ceaf[ =i, vr`nd s-o dreag[, ]l jignea mai r[u.

Vizitele prea dese la doamna Lang ]ncepur[ cu vremea s[

bat[ la ochi ovreimii din Jidovi\a. Fetele hahamului Cahan, b[tr`ne =i ]n[crite, neav`nd alt[ treab[ =i fiind vecine cu Lang, se apucar[ s[ p`ndeasc[ de c`te ori vine Titu, s[ se uite la ceas c`nd intr[ =i c`nd iese. +i, deoarece Roza f[cea pe m`ndra fa\[ de ele =i le privea de sus, r[sp`ndir[ vorba c[ ]ntre un-guroaica lui Lang =i feciorul dasc[lului din Pripas nu poate fi lucru curat. De atunci ]ncolo ochii care urm[reau pa=ii lui Titu se ]nmul\ir[, iar =tirea c[ Rozica pune coarne lui Lang se ]ntinse, trecu =i ]n Armadia st`rnind senza\ie printre ]nv[\[torii de acolo,

=i ]n sf`r=it ajunse la urechile lui Herdelea. B[tr`nul nu era

]mpotriva unor astfel de pierderi de vreme, dar pun`nd ]n leg[tur[ nervozitatea =i nep[s[rile lui Titu cu zvonul acesta, se temu s[ nu izbucneasc[ cumva vreun scandal care s[ peri-cliteze viitorul b[iatului =i se puse deci cu tot dinadinsul s[-i g[seasc[ mai cur`nd barem un loc de subnotar undeva, ca s[-l

]ndep[rteze din bra\ele iubirii primejdioase. Mai ales c[

aproape ]n acela=i timp, dar pe alte c[i, vestea sosi =i la cuno=tin\a fetelor =i a doamnei Herdelea care nu =tia cum s[

blesteme mai avan pe tic[loasa ce nu se sfie=te a-=i pune mintea cu un copil.