Ion
]nc`t au stabilit pe ]ndelete s[ fac[ negre=it logodna luna viitoare, c`nd s[ vie =i p[rin\ii lui George...
}n cele din urm[, ]nt[r`tat de p[h[relele de vin =i cu g`ndul s[ se r[zbune pe g`sca proast[ care l-a jignit at`t de ad`nc ]n amorul propriu, Titu se urni =i se amestec[ printre dansatori.
Dar, ]n loc s[ danseze, se \inu toat[ seara pe urmele Lucre\iei,
=optindu-i cr`mpeie de versuri cu aluzii ]n\ep[toare, f[c`nd-o cochet[ =i necredincioas[, =i ]n sf`r=it c[ut`nd s[-i tulbure idi-la sentimental[ cu Oprea. Fata ]i r[spundea mai mult prin sur`suri lucitoare =i doar de vreo dou[ ori murmur[, r`z`nd f[r[ nici un rost =i cu o dr[g[l[=ie cuprinz[toare: „Mai =tii?“
Pe la ora dou[ dup[ miezul nop\ii urm[ pauza cea mare.
Lumea t[b[r] ]n bufet. Mesele se ]nc[rcaser[ cu m`nc[ri =i b[uturi. Dansatorii se r[coreau asalt`nd butoaiele cu bere.
Goghi avea grij[ s[ nu scad[ ]nsufle\irea. Roman\ele cele mai noi =i mai frumoase mergeau drept ]n inimile ]nfierb`ntate.
Arcu=ul lui p[rea fermecat. C`nt`nd trecea de la o mas[ la alta, ciocnea c`te un pahar ici-colo, arunca priviri gale=e domni=oarelor, ca orice l[utar r[sf[\at.
De-abia acuma ]=i aduse aminte Titu de Ion =i-l g[si la u=a dinspre gr[din[, cu ochii plini de mirare =i de pl[cere. }i aduse o sticl[ cu bere =i o halc[ de friptur[.
— Ei, ce mai zici, Ionic[? ]l ]ntreb[ ]n fug[, fiind gr[bit s[
nu ]ntrerup[ tachinarea Lucre\iei.
— Tare-s m`ndre petrecerile dumneavoastr[, domni=orule!
zise fl[c[ul cu privirea aprins[.
Cel dintì vals, dup[ pauz[, pricinui lui Titu o mare satisfac\ie. Profesorul Oprea, dans`nd cu Lucre\ia, uit[ de candelabrul cel mare =i trecu prin zona primejdioas[. O ploaie de stearin[ se scutur[ ]n spatele ]ndr[gosti\ilor. Toat[ lumea f[cu haz de p[\ania aceasta, iar Titu se gr[bi s[ =opteasc[ necre-dincioasei:
— Vezi? Pedeapsa lui Dumnezeu pentru cadrilul al doilea!
Zorile priveau pe ferestrele s[lii =i balul nici g`nd s[ se sf`r=easc[. Tinerii nu se mai s[turau =i bisau furtunos toate 145
Liviu Rebreanu
dansurile, ]nver=un`ndu-se chiar s[ nu lase pe domni=oare s[
plece acas[...
}n dosul u=ii dinspre gr[din[, Ion, coto=m[nit ]n suman, nu sim\ea nici frig, nici somn privind petrecerea domnilor. Mesele ]nc[rcate, muzica, frumuse\ea domni=oarelor, r`setele, chiar
=i sudorile dansatorilor ]l m`ngìau =i-l ]nt[r`tau ne]ncetat.
V[z`nd fe\ele vesele i se p[rea c[ to\i oamenii ace=tia duc o via\[ f[r[ nici o grij[, f[r[ necazuri =i f[r[ sup[r[ri. }i pizmuia amintindu-=i zbucium[rile =i chinurile lui. „Bine le mai merge domnilor!“ ]=i zicea cu o p[rere de r[u dureroas[.
Dac[ ar fi ]nv[\at carte, poate c[ ar fi =i el printre dansatori, vesel, f[r[ g`nduri grele, f[r[ trud[ ]n oase! Dac[ ar fi ascultat pe Herdelea... Apoi toat[ dragostea lui zbura iar acas[, alint`nd p[m`nturile f[r[ de care via\a lui ]ntreag[ n-ar mai avea nici un rost. „Toate astea nu pl[tesc c`t o ceap[ degerat[“, se g`ndi d`nsul ]n cele din urm[, cu ochii mari r[sfr`ng`nd mereu petrecerea domneasc[, dar v[z`nd de-acuma numai p[m`ntul aspru =i totu=i ademenitor, ca o \[ranc[ voinic[ =i frumoas[ a c[rei ]mbr[\i=are ]\i zdrobe=te oasele...
6
Tot satul cinstea mai mult pe Ion =i-l comp[timea de c`nd s-a aflat ce-a p[\it la judec[torie. Unii oc[rau pe Belciug, al\ii huiduiau pe Simion Lungu care ]ns[ se ap[ra din r[sputeri c[
n-are nici o vin[ =i nici nu mai ]ndr[znea s[ sufle o vorb[ despre brazdele ]mpricinate. Doar Vasile Baciu, =i numai la be\ie, striga: „Uite cine umbla s[ ia pe Anu\a mea!“ C`nd era treaz
]ns[, lua =i el partea lui Ion =i odat[, ]nt`lnindu-l pe uli\[, i-a spus cu glasul ]nduio=at:
— Las[, m[i b[iete, c[ temni\ele-s pentru oameni, nu pentru draci!
Os`nda totu=i r[scolea toate planurile fl[c[ului, cl[tin`n-du-i ]ncrederea. I se p[rea c[, dac[ va sta ]nchis =i departe dou[ s[pt[m`ni, va pierde =i pe Ana, =i mai ales p[m`nturile 146
Ion
ei pe care ]ncepuse s[ le priveasc[ ]ntocmai ca =i c`nd ar fi ale lui. Avea o presim\ire ciudat[ c[ Vasile Baciu va face ce va face =i va aduce, ]n lipsa lui, pe George ]n cas[. +i atunci toate n[dejdile lui s-ar ]mpr[=tia ]n v`nt =i ar r[m`ne tot a=a de becisnic ca p`n[ acuma, silit s[ ]ndr[geasc[ ve=nic numai p[m`ntul altora.
Cum zilele treceau =i sentin\a nu mai venea, nelini=tea lui cre=tea. }=i ]nchipuia c[ ]nt`rzierea poate s[ ]nsemne =i o agra-vare a pedepsei. Dac[ pe c`teva vorbe ale popii s-a pomenit cu dou[ s[pt[m`ni de temni\[, de ce nu s-ar a=tepta =i la mai r[u?...
Cu toate acestea n-avea nici o ur[ ]mpotriva preotului =i nici chiar ]mpotriva judec[torului. }=i zicea c[ e la mijloc b[taia soartei lui nenorocite. Totu=i, ]n lovitura aceasta, avea =i mul\umirea c[
barem s-a ales de-a binelea cu brazdele lui Simion.
Se ducea la Ana mereu, din ce ]n ce mai ]ngrijorat s[ n-o piard[. Bl`nde\ea fetei ]ncepea s[-l nelini=teasc[, b[nuind ]n-tr-]nsa o =iretenie. De altfel t[r[g[n[rile ei, c`nd ]i cerea s[-l bage-n cas[ ori s[ petreac[ noaptea cu el ]n =ur[ sau ]n podul cu f`n,
]l f[cuser[ s[ se ]ndoiasc[ de ea. Apoi ]ntr-o sear[, vorbind de p[\ania lui =i c`nd ea pl`nse =i-l rug[ s[ se ostoiasc[ =i mai bine s[ stea ]n temni\[ dec`t s[ se pun[ ]mpotriva celor mari, Ion se ]nfurie parc[ l-ar fi lovit cu m[ciuca-n cap. Era sigur c[
fata se boce=te din vicle=ug, umbl`nd s[ se scape de d`nsul...
Nu-i mai spuse nimic, dar se hot[r] s[ nu se dea b[tut, orice ar fi s[ se ]nt`mple...
Cum ]i sosi sentin\a, cum fugi cu ea la Herdelea.
