]ns[ c[ mai to\i \in hangul profesorului, se ridic[ ]n picioare =i curm[ c`ntecul, zic`nd:
— Nu pot permite, domnilor, s[ face\i =i aici politic[!
Sp[taru, ]n\epat, s[ri =i el ]n picioare =i se r[sti la Chi\u cu ni=te ochi fulger[tori de m`nie =i de b[utur[:
— Iar eu nu-\i permit dumitale s[ fii obraznic, domnule!
Aici nu suntem ]n cancelaria dumitale renegat[, ai ]n\eles? Acolo s[ te r[\oie=ti dumneata, nu aici, ]ntre oameni cumsecade!...
De altfel, dac[ nu-\i place, uite colo-i u=a!
— Domnule profesor — se ]nfurie solg[bir[ul — nu uita, te rog, cu cine vorbe=ti!
— Cu un renegat vorbesc, =tiu prea bine! Mi-ai fost elev, dar mi-i ru=ine c[ mi-ai fost, c[ n-ai obraz nici c`t o ciobot[!...
Chi\u, clocotind, d[du s[ plece. C`\iva ]mp[ciuitori, cu Herdelea ]n frunte, se repezir[ =i-l oprir[, ]n vreme ce Sp[taru r[cnea biruitor:
— L[sa\i-l s[ se duc[ dracului! Aici nu ne trebuiesc renega\i!
Solg[bir[ul, fire=te, r[mase, dar murmur`nd dispre\uitor:
— Are noroc c[-i beat, altfel...
Silvicultorul Madarasy, ]ng[duitor, zise bl`nd lui Chi\u:
— De ce s[ nu c`nte, prietene, dac[ a=a le place?... Exa-gerezi.
152
Ion
— Eu nu pot admite nic[ieri agita\iile =oviniste, se indign[
solg[bir[ul. Con=tiin\a mea nu m-ar ierta, c[ci astea-s agita\ii!
— A=, agita\ii, morm[i silvicultorul. Mai d[-le ]ncolo de agita\ii! Parc[ statul are s[ se pr[bu=easc[ din pricina unui c`ntec... }mi pare r[u c[ nu-l =tiu, c[ l-a= c`nta =i eu, iat[!
— Ascult[-l, domnule, =i ru=ineaz[-te! r[cni Sp[taru. Dumnealui e ungur, iar dumneata ai obrazul s[ te nume=ti rom`n!
Pfui!... Domnule, d[-mi voie s[ te pup! E=ti un om admirabil!
ad[ug[ apoi repezindu-se la Madarasy =i s[rut`ndu-l zgomotos. +tiam noi bine c[ renega\ii poart[ vina tuturor persecu\iilor noastre... Renega\ii, jidanii =i ceilal\i tic[lo=i!
Discu\ia se aprindea din ce ]n ce, f[g[duind s[ nu se ispr[veasc[ niciodat[, spre bucuria lui Lang care sim\ea c[ astfel cheful va \ine p`n[-n dalba ziu[. Titu t[cea mereu, fr[m`ntat de ner[bdare, p`ndind clipa priincioas[ c`nd s[ se fac[
nev[zut. Sp[taru ]=i puse ]n cap s[ conving[ cu orice pre\ pe Chi\u c[ e mi=el ]mpreun[ cu to\i cei de teapa lui =i ]ncepu s[-i
]n=ire nedrept[\ile =i mizeriile pe care le sufer[ rom`nii ]n Ungaria.
— Suntem mai oropsi\i ca robii din vechime! ]ntrerupea deseori Belciug foarte grav =i posomor`t.
Avocatul Damian, sp`n, cu ochii foarte mari =i foarte alba=tri, completa pe Sp[taru adres`ndu-se mai ales silvicul-torului Madarasy, care aproba din cap cu o figur[ potrivit[
]mprejur[rilor. Din c`nd ]n c`nd se ]ntorcea spre col\ul perceptorului, c[ut`nd s[-i explice =i lui pe ungure=te; dar ]ndat[
ce perceptorul voia s[-l contrazic[, se re]ntorcea la Madarasy
]n rom`ne=te.
Solg[bir[ul nu era tare ]n replici =i, la toate dovezile profesorului, r[spundea cu un z`mbet de superioritate:
— N[scociri tenden\ioase!... Da\i-mi argumente serioase, nu flec[rii iredentiste!
Maiereanu se chercheli repede =i se sim\i obligat s[ contrazic[ pe to\i. Respingea cu m`ndrie ]nvinuirile lui Sp[taru =i comb[tea vehement pe solg[bir[u, c[ut`nd s[ arate ambelor 153
Liviu Rebreanu
tabere c[ iredentismul rom`nesc nu exist[ dec`t ]n ]nchipuirea =ovini=tilor. Fiindc[ ceilal\i nu-l l[sau niciodat[ s[-=i ispr[veasc[ cuv`nt[rile, Maiereanu se ro=ea, bufnea =i ridica ochii ]n tavan de sup[rare.
— Vrem s[ fim liberi =i independen\i, domnilor! url[ Sp[taru
]n cele din urm[. Vrem s[ ne unim cu fra\ii no=tri de pretutindeni!
Damian dovedi ]ndat[ perceptorului, cu date din istoria tuturor popoarelor, c[ dorin\a de unire cu fra\ii de acela=i s`nge e o pornire fireasc[ pe care n-o poate ]mpiedica nici o putere omeneasc[, iar Madarasy, ]nsufle\it deodat[ de b[utur[, se ridic[ =i strig[:
— Eu admit, domnilor! Fra\ii s[ fie fra\i! Dreptatea s[ triumfe!
Solg[bir[ul Chi\u, desperat, se scul[ iar s[ plece. }=i ]mbr[c[
