Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]n amurg, silvicultorul Madarasy cu solg[bir[ul Chi\u =i cu =eful percep\iei din Armadia,
]ntr-o c[ru\[ u=oar[, se oprir[ ]n fa\a casei ]nv[\[torului. Fuseser[ la v`n[toare de iepuri ]n hotarul Pripasului, alergaser[ toat[
ziua =i nu izbutiser[ s[ trag[ m[car un foc de pu=c[. Se
]ntorceau pleo=ti\i, zgribuli\i de frig =i de umezeal[; doi cìni tremurau l`ng[ c[ru\[, cu urechile d[b[late, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de dul[ul ]nv[\[torului care, cu labele pe gard, h[m[ia din ograd[, furios c[ nu-l bag[ ]n seam[ nimeni. Ca s[-=i alunge necazul =i s[ nu intre ]n or[=el ziua =i cu gen\ile goale, v`n[torii nenoroco=i hot[r`ser[ s[ poposeasc[ la Jidovi\a, la c`rciuma lui Neumann, s[ se dezmor\easc[ cu c`teva litre de vin fiert =i chiar s[-=i potoleasc[ foamea ]nainte de-a ajunge acas[.
+tiind c[, dac[ vor fi singuri, vor continua a vorbi numai de v`n[toare, f[c`ndu-=i imput[ri plicticoase reciproce, se 149
Liviu Rebreanu
g`ndir[ s[ pofteasc[ at`t pe Herdelea c`t =i pe Titu cu care erau to\i ]n leg[turi prietene=ti. }nv[\[torul ar fi fost bun bucuros s[ ias[ s[ se mai distreze pu\in, dar nu ]ndr[znea s[ se mi=te f[r[ consim\[m`ntul doamnei Herdelea, care g[sea nedemn din partea unui om b[tr`n =i cu necazuri s[ se a=eze la be\ie cu to\i flu=turaticii Armadiei. Titu poate face ce pofte=te, c[-i t`n[r =i f[r[ r[spundere... Trebui s[ coboare din c[ru\[
Madarasy, s[ st[ruiasc[ din r[sputeri p`n[ s[ o ]nduplece, dar cu condi\ia, repetat[ energic de mai multe ori, s[ nu cumva s[
]nt`rzie peste vremea cinei...
La c`rciuma lui Neumann g[sir[ o societate numeroas[ =i vesel[: profesorul de grece=te Maiereanu, un chefliu =i jum[tate, cu cre=tetul ple=uv =i cu o barb[ mare atins[ de c[run\eal[, popa Belciug, profesorul Sp[taru, tat[l prietenelor bune ale fetelor lui Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul Paul Damian =i popa din V[rarea, cel mai stra=nic be\iv de pe valea Some=ului, care era aici de ieri de la amiazi =i nici g`nd n-avea s[ se urneasc[.
Titu ]=i d[du seama c[ aici are s[ se ]ncing[ o petrecere care nu se va ispr[vi nici p`n[ mìne diminea\[. +i deodat[ ]i r[s[ri ]n minte doamna Lang =i inima ]ncepu s[-i bat[ furtunos. Trebuie s[ aduc[ la chef =i pe Lang. Dac[ izbute=te, ]i sur`de fericirea. Pe Lang, c`nd d[ de b[utur[, nu-l clinte=ti nici cu =ase boi, mai ales c`nd b[utura e pe gratis... }ntr-o clip[
se =i hot[r]: se va duce s[-l pofteasc[. Lang e simpatic la be\ie
=i n-o s[-l dea nimeni afar[.
P`n[ s[ fiarb[ vinul, =i ]n vreme ce ceilal\i se ]ntinser[ la vorb[, Titu ie=i, f[r[ palton, ca s[ nu se cread[ c[ vrea s-o =tearg[ de tot.
D[du buzna ]n casa so\ilor Lang care nu =tiau cum s[ mai omoare timpul. B[rbatul clipocea pe un scaun, iar Roza =edea la gura sobei cu privirile pierdute ]n jocul fl[c[rilor tremur[toare. Femeia se scul[ repede, cu obrajii ]mbujora\i de c[ldura focului, =i-l ]nt`mpin[ ]nviorat[:
— C`t e=ti de dr[gu\ c[ vii s[ ne mai scuturi din plictiseala asta otr[vitoare!
C`nd auzi Lang despre ce e vorba, s[ri deodat[ fericit: 150
Ion
— Uite prietenul adev[rat care nu-=i uit[ niciodat[ prietenii! strig[ d`nsul lùndu-=i ]ndat[ paltonul =i p[l[ria, gata de plecare.
Titu schimb[ o privire cu Roza, care ]ncepu s[ se pl`ng[ c[
i-e fric[ s[ r[m`n[ singur[, c[ s[ nu mai mearg[ nic[ieri, mai bine le preg[te=te aici c`te un ceai... Lang nici n-o asculta.
— Vino, drag[, nu te potrivi toanelor femeie=ti! morm[i el c[tre Titu care ]ncerca s[ lini=teasc[ pe Roza.
Fiindc[ t`n[rul mai z[bovea, Lang o porni ]nainte. }n aceea=i clip[ Titu s[rut[ puternic m`na Rozei =i =opti pu\in r[gu=it:
— Ai s[ te superi dac[ viu s[ te v[d mai t`rziu?
Femeia nu r[spunse. Ochii ei ]ns[ str[luceau ca o chemare...
Lang, ca be\iv reputat, fu primit cu o explozie de bucurie. I se oferi un scaun l`ng[ perceptorul din Armadia, s[ poat[
t[if[sui ]mpreun[ ungure=te.
}ntre timp ceilal\i ]nconjuraser[ pe cr`=m[ri\a tineric[, dur-dulie =i sprinten[, asalt`nd-o cu complimente =treng[re=ti pe care ea le asculta z`mbind neobosit[ ]n dreapta =i ]n st`nga, spre a mul\umi tuturor pentru at`ta cinste. C`rciumarul ]nchidea ochii =i urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii, =i doar
]n r[stimpuri se strecura ]n odaia unde petreceau domnii =i numai ca s[ vad[ s[ fie toate ]n ordine. }n cele din urm[ ]ns[
]=i v`r] capul pe u=[ =i, f[c`nd un semn so\iei sale, vorbi mie-ros mu=teriilor:
— M[ rog dumneavoastr[... fierbe vinul ]n clocot... e nevoie de muiere...
Dup[ ce ie=i cr`=m[ri\a, popa din V[rarea ]ncepu s[ l[l[ie c`ntece biserice=ti spre marea indignare a lui Belciug care nu putea ]ng[dui asemenea f[r[delege din partea unui preot. De aici se porni o discu\ie serioas[ c[reia nu-i puse cap[t dec`t revenirea c`rcium[resei, cu o tocan[ uria=[, =i a c`rciumarului, cu un ceaun de vin fiert.
}ntr-o clip[ toate sticlele goale =i r[m[=i\ele de m`nc[ri fur[
date la o parte; numai popa din V[rarea nu se ]ndur[ s[ se 151
Liviu Rebreanu
despart[ de sticla lui de vin ro=u, ]nc`t trebui s[ i-o smulg[
din mìni doctorul Filipoiu.
Se osp[tar[ zdrav[n... Cu c`t foamea se potolea, cu at`t paharele se goleau mai des =i limbile turuiau mai slobode. Veselia cre=tea mereu. Vremea trecea ca p[rerea. C`nd ]=i aduse aminte Herdelea de f[g[duin\a c[ p`n[ la cin[ va fi negre=it acas[, era t`rziu de-a binelea: arunc[ o privire ]ntreb[toare lui Titu care-i r[spunse printr-un z`mbet complice.
— Acuma e prea t`rziu, ce s[ m[ mai sup[r degeaba! se m`ngìe b[tr`nul sorbind alene din pahar.
Deodat[ profesorul Sp[taru, mititel =i cu cioc blond, ]n culmea unei ]nfl[c[r[ri mult st[p`nite, se porni s[ c`nte De=teapt[-te, rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u p[li =i-=i mu=c[ buzele. V[z`nd
