}ntrebarea se ]nfipse ]n inima fetei ca ]ntr-o ran[ proasp[t[.
Lacrimile o podidir[ mai furtunos, ]n vreme ce buzele ei murmurau cu resemnare:
— Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opre=te s[-i scrii?... De-acuma mi-e totuna...
Ghighi se repezi numaidec`t, ad[ug`nd:
— A spus ea vreodat[ s[ nu-i r[spunzi? Da ce, crezi c[ ea-i proast[ s[ lase pas[rea din m`n[ pe cea din gard? Ori a\i fi vrut s[ nu mai vorbeasc[ cu nimeni pentru c[ a cerut-o domnul Pintea? A=a sunte\i dumneavoastr[, c[uta\i cearta cu lum`narea =i pe urm[ mai zice\i c[ al\ii se ceart[.
— Bravo, bravo! strig[ Titu, triumf[tor. Asta-mi place! }n sf`r=it, bine c-a\i venit tot la vorba mea... Dac[ m-a\i fi ascultat de la ]nceput, azi Laura ar fi fost mireas[...
Laura pl`ngea cu hohote. Ghighi alerg[ la ea s-o m`ngìe, dup[ ce mai ]ntì ]nchise iar u=a. Bocir[ am`ndou[ un r[stimp, apoi Ghighi se reculese =i vorbi, alint`nd-o: 112
Ion
— Las[-l ]ncolo, Laura drag[, nu-\i mai face s`nge r[u pentru un netrebnic! Merit[ un stricat ca el s[-l pl`ng[ o fiin\[
ginga=[ =i distins[ ca tine?... Vezi, eu am avut o presim\ire sigur[ c[-i un tic[los... +tii, \i-am spus =i ast[-var[, la sindrofia de la Elvira!... De altfel =i Alexandrina mi-a povestit chiar azi, c[ fata popii din V[rarea, =tii, toanta ceea de Vica, i-a f[cut farmece =i c[ acuma prost[nacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea, ba c[ popa, be\ivul, l-a =i pus s[ jure ]n biseric[ =i cu m`na pe Evanghelie, c[ ]ndat[ ce va ie=i doctor va lua pe Vica!... Acuma vezi =i tu c`t e de murdar =i de nevrednic de iubirea ta, Laura drag[!...
B[tr`nii erau mul\umi\i c-a dat Dumnezeu =i i-au venit Laurei g`ndurile cele bune. D[sc[li\a, mi=cat[, se apuc[ s[ spele vasele, bolborosind o rug[ciune ce o =tia d`nsa, ]nc[ din tinere\e, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea ]ns[
scoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea =i o citi din nou, cine =tie a c`ta oar[, cu mult[ b[gare de seam[.
Cl[tin[ apoi din cap, ]ng`ndurat, vr`nd s[ ]nvedereze nevestei =i lui Titu c[ nu-i u=or s[ ticluie=ti un r[spuns cum se cuvine, cinstit =i drept =i frumos, unei asemenea scrisori. Se a=ez[
la masa de scris, lucrat[ de el ]nsu=i acum vreo dou[zeci de ani, aprinse o lum`nare, puse scrisoarea lui Pintea l`ng[
c[limar[, ]=i at`rn[ dup[ urechi ni=te ochelari pe care nu-i
]ntrebuin\a dec`t ]n momentele cele mai solemne, c[ci vedea mai bine f[r[ ei, st[tu cu fruntea ]ncre\it[ ca s[-=i adune g`ndurile =i apoi ]ncepu s[ a=tearn[ pe h`rtie, b[tr`ne=te: „Mult stimate =i iubite fiule George! Afl[ c[ r`ndurile tale mult[ bucurie ne-au pricinuit, v[z`nd ]ntr-]nsele g`ndurile tale bune =i prea vrednice. +i mai afl[ c[ Laura este doritoare de-a te vedea ]n casa noastr[ c`t mai grabnic...“
113
CUPRINS
Liviu Rebreanu
Capitolul IV
N O A P T E A
1
De c`nd a v[zut c[ Ion se ]nstr[ineaz[ de Ana din ce ]n ce mai r[u, George Bulbuc a ]nceput ]ntr-adev[r s[ mearg[
mai ]n fiecare sear[ pe la Vasile Baciu. Fata ]i era acum mai drag[. G[l[gia ce se f[cuse ]n jurul ei, din pricina lui Ion, i se p[rea c-a ]nfrumuse\at-o =i i-a ridicat pre\ul. +tia bine c[ Ana nu se va ]nmuia cu una, cu dou[, dar n[d[jduia c[, p`n[ ]n cele din urm[, ]i va birui ]mpotrivirea.
C[ci acuma numai de ea at`rna. Cel pu\in a=a credea el.
Feciorul Glaneta=ului are alte necazuri pe cap dec`t s[-l mai bat[ g`ndurile cu Ana. Dup[ pozna cu Vasile Baciu, dup[ dojana din biseric[, dup[ b[taia cu Simion Lungu ce-ar mai putea a=tepta Ion? Dovad[ c[ nimic este faptul c[ nici nu se mai arat[
pe la Ana. La hor[ nu mai joac[ cu ea. }n sat umbl[ vorba c[
se va ]nsura ]n C`=legi cu Florica... Vas[zic[ din partea aceasta calea lui George e slobod[... Numai Ana s[ se dea pe brazd[... Dar Ana ]l ocolea, avea ochii ve=nic ro=ii de pl`ns ascuns. Asta ]nseamn[ c[ ]n inima ei nu s-a zdruncinat iubirea pentru Ion. S-a g`ndit George =i s-a r[zg`ndit. Pe urm[ s-a sf[tuit cu maic[-sa, o femeie uscat[, cu nasul ascu\it =i ochii mici c[zu\i ]n fundul capului, care vedea ]n toate lucrurile nepl[cute vr[jitorii =i farmece. Ea l-a ]nv[\at s[ se duc[ la ghi-citorul din M[gura, s[-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghi-citorul i-a desc`ntat... Zadarnic. Atunci a ]nceput s[ se nec[jeasc[. Ne]nduplecarea fetei ]i jignea mai ales m`ndria.
Se credea cel dintì fl[c[u din sat =i suferea c`nd cineva nu i-o recuno=tea. Din pricina aceasta a avut at`tea ciocniri cu Ion care pretutindeni i-o lua ]nainte, pe care mai to\i fl[c[ii ]l priveau ca pe un fel de v[taf al lor. }n sinea lui sim\ea =i el c[
114
Ion
al Glaneta=ului are ceva de-l ]ntrece ]n fa\a oamenilor. N-o m[rturisea ]ns[ nim[nui =i se sup[ra c`nd i-o spuneau al\ii.
Adic[ de ce-ar fi mai breaz Ion ca d`nsul? Carte =tie =i el; e chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e, voinic este, de=i nu e b[t[u=. Adev[rat c[ are o fire bl`nd[, dar c`nd se m`nie e ]n stare s[ fac[ =i moarte de om. Ion e mai sprinten, mai osos, mai =iret, adev[rat, dar el e mai a=ezat, mai cump[nit, ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat \[ran din Pripas, mai cu stare dec`t ]nsu=i popa Belciug, iar George e singur la p[rin\i. Harnic =i muncitor =i str`ng[tor este cum nu se g[se=te al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care a cump[rat iarna trecut[ cel din urm[ petic de p[m`nt al lui Dumitru Moarc[=...
Vasile Baciu ]l primea totdeauna voios, ]l poftea s[ =ad[, ]l cinstea cu rachiu „]ndulcit de fata mea“. George z`mbea =i se uita cu coada ochiului la Ana, care mereu ]=i f[cea de lucru pe l`ng[ vatr[ =i de-abia r[spundea la vorbele lui. Dintru-ntì a crezut c[ sfiiciunea ei este pref[c[toria obi=nuit[ a fetelor fa\[ de fl[c[i, mai ales c`nd le v[d =i p[rin\ii. Cur`nd a trebuit s[ ]n\eleag[ c[ Ana tot nu-l vrea pe el =i c[ tot dup[ Ion ofteaz[.
Atunci a plecat ]njur`nd-o ]n g`nd =i hot[r`t s-o lase ]n plata Domnului. Mintea ]ns[ ]i r[m`nea tot la ea =i a doua sear[
pornea iar glon\ la Vasile Baciu, s[ se nec[jeasc[ iar prinz`n-d-o cum suspin[ =i l[crimeaz[ dup[ celalt. Se ]nc[p[\`na din zi ]n zi. Se sim\ea jignit de r[ceala ei =i ]ncepea s-o iubeasc[
aievea. De unde p`n[ acum voise s-o ia numai pentru c[ era fata lui Baciu =i fiindc[ p[rin\ii lor i-au sortit unul altuia, azi o r`vnea cu patim[ =i i se p[rea frumoas[ rupt[ din soare. Nu
]ndr[znea s[ spovedeasc[ nim[nui ce-l durea. I-ar fi fost ru=ine s[ afle cineva c[ el nu e ]n stare s[-i dob`ndeasc[ dragostea.
Aceasta l-ar fi ]njosit ]n fa\a lumii, ]n[l\`nd ]n aceea=i vreme pe Ion. Se mustra chiar c[ a ascultat pe maic[-sa de =i-a b[tut picioarele degeaba pe la ghicitor. I-ar fi venit mai bine dac[ ar fi b[gat de seam[ Vasile Baciu ce se petrecea ]n inima Anei.
Dar b[tr`nul nu putea b[nui nimic. El =tia doar at`ta c[ fata 115
