]n =oapt[, ca un t`lhar. Femeile o ]nfloreau, o dichiseau cu voluptate. C`nd trecea Ana pe uli\[, nenum[rate perechi de ochi o p`ndeau de dup[ toate gardurile =i din toate ferestrele, ]n tain[, m[sur`ndu-i mijlocul, pip[indu-i burta, cercet`ndu-i mersul. +i cele mai =irete spuneau celor proaste:
— Nu vezi, leli\[, cum umbl[ s[-=i ascund[ p[catul, cum se str`nge ]n bete ca ]ntr-un chimir?
+i cele mai p[c[toase o b`rfeau mai st[ruitor, ca omul care nu poate avea odihn[ din pricina paiului din ochiul aproapelui.
176
Ion
Ana, de altfel, din noaptea aceea, tr[ia cu frica ]n s`n. Se mira c[ George tace, c`nd ea era sigur[ c[ el =tie tot. }n fiece minut se a=tepta s[ i se dea ]n vileag p[catul =i a=teptarea aceasta era mai chinuitoare ca ]ns[=i con=tiin\a gre=elii. De atunci
]ncoace George n-a mai c[lcat pragul casei lui Baciu, de=i fa\[
de Ana se purta parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Vasile Baciu nu pricepea de ce nu mai vine George =i, ]ntr-o sear[, s-a sf[tuit
=i s-a chibzuit cu fata cum s[ afle pricina schimb[rii lui? Atunci, din ]ncurc[tura ei, din g[lbenirea obrajilor ei, din b`lbìelile ei speriate, \[ranul =i-a adus aminte ca prin vis... =i fa\a i s-a luminat. B[nui pricina. Apoi c`nd, ]n c`teva nop\i, sim\i c[ Ana iese afar[ pe furi= =i r[m`ne ]n frig c`te-un ceas, dou[, se lini=ti pe deplin. }n\elegea tot =i era mul\umit. P[\ania fetei aducea apa tocmai la moara lui. }i p[rea chiar bine c[ a p[c[tuit, c[ a=a George va trebui s[ o ia mai repede, iar el va sc[pa de o grij[.
}=i zicea c[ fl[c[ul acum vine ]ntr-ascuns, dar cur`nd va trebui s[ vie ]n pe\it. De aceea, ]nt`lnindu-l, ]i ar[ta mai mult[ prietenie ca ]n trecut, ]i f[cea cu ochiul spre a-i ar[ta c[ =tie =i nu-i sup[rat, =i-l cinstea ca pe un ginere gata, ceea ce pe George ]l z[p[cea...
Fata ]ns[ a=tepta nop\ile cu ner[bdare din ce ]n ce mai mare.
Zilele scurte de iarn[ i se p[reau nesf`r=ite =i, ]ndat[ ce se ]nsera, ]=i pierdea cump[tul, se ro=ea la fiece vorb[ a tat[lui ei, ]=i f[cea mereu de lucru pe-afar[ ca s[ asculte de n-a sosit cumva Ion, cu frica ]n inim[ c[ poate n-o s[ mai vie, =i nu =tia cum s[ a=tearn[ patul mai repede, s[ se culce b[tr`nul =i s[
sting[ lampa. +i fl[c[ul se ]nfiin\a nesmintit, ve=nic spre miezul nop\ii, sc`r\ìnd pu\in porti\a ca s[-i dea de =tire... }n cas[
]ns[ n-a mai intrat niciodat[. Ana a preg[tit, chiar de-a doua zi, un culcu= moale ]ntr-un stog de paie din gr[dini\[. Peste o s[pt[m`n[ s-au mutat ]n podul grajdului, unde erau mai ad[posti\i de orice primejdie.
Pe la Cr[ciun, Ana a =tiut sigur c[ a r[mas grea =i, ]ntr-o
]mbr[\i=are p[tima=[, printre vorbe de iubire, =opti lui Ion c[
de acuma via\a ei at`rn[ de voin\a lui. Fl[c[ul nu zise nimic, 177
Liviu Rebreanu
dar de atunci nu mai veni ]n fiecare noapte.
Zv`rcolindu-se f[r[ somn pe cuptor, fata ]l a=tepta totu=i mereu, ]=i ascu\ea urechile s[ aud[ sc`r\ìtul porti\ei, ]i \iuiau creierii de ]ncordare =i nu putea ]nchide ochii p`n[ diminea\a.
A doua zi c[uta =i-i g[sea ea singur[ scuze, iar apoi, c`nd dup[
mai multe nop\i chinuite Ion catadicsea s[ se arate, ea nici nu
]ndr[znea s[-l mustre, de team[ c[ nu va mai veni deloc. Se sim\ea o juc[rie ]n mìnile lui =i totu=i nu-i trecea prin g`nd s[-l ]nvinuiasc[. De altfel, ]=i zicea, ]n iubire nici nu poate fi vorba de vin[. Ei doi sunt sorti\i unul altuia. Ce s-a ]nt`mplat era scris s[ se ]nt`mple. Cu toate acestea ]i era ru=ine de lume
]nc`t de-abia cuteza s[ ias[ din ograd[. Lumina zilei ]i ardea obrajii. C`nd avea trebuin\[ s[ mearg[ pe uli\[, umbla cu ochii
]n p[m`nt, s[ nu fie nevoit[ s[ ]nt`lneasc[ privirile oamenilor.
}=i ]nchipuia c[ ru=inea ei trebuia s[ r`njeasc[ de pe toate coperi=urile caselor. Atunci se ]ntreba sp[im`ntat[, cum are s[ se sf`r=easc[ nenorocirea aceasta? De ce nu mai ]ncearc[
Ion s-o cear[ de nevast[, s-o scape din ghearele grijilor? Poate c[ m[rturisind tot, tat[l ei s-ar ]nmuia, dac[ cumva n-ar omor]-o... Sau Ion las[ ]nadins s[ treac[ vremea, s-o arate satul cu degetul? B[nuiala c[ Ion ar fi ]n stare s[-=i bat[ joc de sufletul ei o ]ngrozea mai mult dec`t m`nia b[tr`nului...
Fl[c[ul lipsi o s[pt[m`n[ ]ncheiat[, iar pe urm[ c`nd veni nu mai vru s[ se suie ]n podul cu f`n. Aminti Anei c[, ]ntr-o noapte, Vasile Baciu a ie=it de a dat vitelor nutre\ =i era c`t pe-aci s[-i descopere. Fata n-avu curajul s[ mai st[ruie, dar ]i spuse cu glasul tremurat de lacrimi s[ vie mai des, ca =i ]nainte,
=i s[ fac[ ceva, ce-o crede d`nsul de bine, pentru c[ ]n cur`nd nu-=i va mai putea ascunde sarcina... Ion morm[i cine =tie ce,
=i din noaptea aceea nu se mai ar[t[ pe la Ana.
Trecu o s[pt[m`n[, dou[, cinci... Fata afl[ c[ Ion s-a dus s[ taie la p[dure ]n mun\ii B`rg[ului, ]mpreun[ cu al\i b[rba\i.
}=i d[du seama c[ e pierdut[, c[ de-acum numai de la Dumnezeu mai poate n[d[jdui sc[pare. Se pr[p[dea pl`ng`nd amarnic, ca =i c`nd ar fi avut nevoie de toate lacrimile din 178
Ion
lume ca s[-i ]nece durerea ei cea mare... Fa\a i se ]ng[lbeni =i se ]mpestri\[ cu ni=te pete p[m`ntii... P[catul nu se mai putea t[inui =i r[fuiala se apropia.
Deoarece c`=legile erau pe sf`r=ite, iar George nici habar s[ vin[ s[ cear[ fata, Vasile Baciu ]ncepu s[ se posomorasc[.
Adic[ s[ fi vrut fl[c[ul s[-=i bat[ joc de Ana =i s-o lase pe urm[
de r`sul satului? Dac[ ar fi a=a, atunci... Nu putea s[ se g`ndeasc[ ce-ar fi atunci, c[ci ]l cuprindea m`nia =i i se ]ntuneca mintea. De c`teva ori se hot[r] s[ mearg[ la Toma, s[ se
]n\eleag[ ]mpreun[ omene=te. Dar totdeauna, c`nd s[ ias[ pe poart[, sim\ea c[-i crap[ obrajii. Cum s[ se duc[ el s[-=i ]mbie fata, ca un cer=etor? Intra la Avrum, se ]mb[ta =i oc[ra pe George, vorbind singur ]n fundul sticlei de rachiu.
}n sf`r=it nu mai erau dec`t cinci-=ase zile p`n[ s[ intre ]n postul cel mare. Ana ]ncepea s[ aib[ ame\eli =i uneori chiar v[rs[turi. +or\ul i se rotunjea v[z`nd cu ochii... Vasile Bac[u ]i vedea suferin\ele =i o comp[timea. }i fu fric[ s[ nu se pr[p[deasc[ fata =i, ]nainte de a chema pe doctorul Filipoiu din Armadia, care e scump =i nici nu se uit[ la om p`n[ nu-i ia banul din m`n[, aduse pe baba Firoana, me=ter[ mare ]n desc`ntece =i moa=[ vestit[ ]n toate satele dimprejur. Firoana, zb`rcit[ la fa\[, dar sprinten[ la suflet, schimb[ numai dou[
=oapte cu Ana, o pip[i u=or pe p`ntece =i apoi spuse verde
