Dup[ ]ntrevederea cu preotul rom`n, Titu se sim\ea alt om, mai luminat, mai curat. Se g`ndi mult la via\a lui de p`n[ atunci

=i o g[si stearp[ =i ru=inoas[. Parc[ umblase prin lume cu ochii

]nchi=i, de nu v[zuse nimic. Pl[cerea lui de-a vorbi ungure=te i se p[rea acum nespus de caraghioas[. Ce folos c[ m`zg[lise poezii, c`nd sufletul lui fusese ]n\elenit de nesim\ire? Ce folos c[ citea tot ce-i c[dea ]n m`n[ ]mpuindu-=i mintea cu g`ndurile altora, dac[ nu c[utase s[ =tie ce se petrece ]n jurul lui? Ce s[

mai ]nchipuie=ti drame =i tragedii pentru glorie, c`nd ]n fa\a ta se desf[=oar[ tragedia unui popor ]ntreg, mai dureroas[ ]n mu\enia ei dec`t orice n[scociri romantice? „Menirea mea este s[ tr[iesc ]n mijlocul neamului vitregit de soart[, s[-i alin suferin\ele, s[-i simt durerile, s[ fiu sprijinul lui!“ ]=i zicea d`nsul cu m`ndrie ]n clipele de ]nsufle\ire.

Seara st[tea tol[nit pe canapeaua ce-i slujea drept pat, nu aprindea lumina =i f[cea zeci de planuri de viitor, care de care mai vijelioase. Se vedea c`nd cu f[clia ]n m`n[, ]n fruntea unei mul\imi imense de \[rani, c[l[uzindu-i spre lupta de dezrobi-226

Ion

re, c`nd r[t[citor din sat ]n sat m`ngìnd jelaniile oamenilor n[p[stui\i, ]nv[\`ndu-i cum s[-=i u=ureze traiul =i a\`\`nd ]n sufletele lor focul n[dejdii de mai bine, c`nd ]n capul unui grup de solda\i cu steagul tricolor f`lfìnd ]n v`nt... }=i zugr[vea

]n minte chinurile ce le va ]ndura viteje=te pentru poporul lui

=i foarte deseori se visa ]n fundul unei temni\e, legat ]n lan\uri

=i totu=i fericit ]n inim[, sim\indu-se martir care prin jertfa sa trebuie s[ smulg[ izb`nda tuturor... +i ]nchipuirile acestea ]i umpleau fiin\a de pl[ceri suflete=ti neb[nuite.

}n lumina zilei ]ns[ z`mbea de visurile ]ndr[zne\e ca ni=te aiur[ri bolnave =i-=i zicea c[, ]n locul lor, ar fi mai frumos s[

f[ptuiasc[ acuma ceva. Toate planurile =i hot[r`rile nu fac doi bani dac[ r[m`n ne]mplinite. }l rodea nevoia de a porni ]ndat[

=i se nec[jea c[ nu =tie ce ar putea face, parc[ sub aripile sufletului i-ar at`rna picioare de plumb... Avu o bucurie c`nd ]i d[du prin g`nd s[ rup[ orice rela\ii cu to\i ungurii =i s[ nu vorbeasc[

dec`t rom`ne=te. +i fiindc[ la cancelarie trebuia s[ scrie ungure=te h`rtiile oficiale, ]l cuprinse sc`rba de slujba ce o f[cea.

Totu=i pe Roza Lang n-o uita =i chiar se g`ndea cum ar putea-o a=eza =i pe ea ]n cadrul vie\ii lui noi, f[r[ a-=i ]ncurca n[zuin\ele. }i era ru=ine ]ns[ c`nd ]=i amintea c[ i-a de-clarat dragoste ]n ungure=te =i c[ ]ntìa lui iubire p[tima=[ e o unguroaic[. Se consola doar zic`ndu-=i c[ nu e imposibil ca Roza s[ fie ovreic[, precum e =i Lang, iar atunci n-ar mai sta nici o piedic[ ]n fa\a amorului lor, =tiut fiind c[ pentru ovrei nu exist[ sentimentul na\ional... Deoarece trecuser[

c`teva s[pt[m`ni de c`nd se desp[r\ise de ea, acuma n-o mai dorea cu at`ta ]nver=unare, dar era sigur c[, dac[ ar revedea-o, ar iubi-o mai nebune=te. De aceea hot[r] c[ iubirea aceasta nu e ]n contrazicere deloc cu planurile lui =i c[, ]n general, ura niciodat[ nu poate cuprinde pe femeile asupri-torilor. Spre a fi cu totul lini=tit, f[cu leg[m`nt c[ o va ]nv[\a

=i pe ea rom`ne=te.

Acuma, dup[ ce credea c[ =i-a tras o nou[ linie c[l[uzitoare 227

Liviu Rebreanu

]n via\[, notarul Friedman ]i era indiferent. }n inima lui ]l privea de la o ]n[l\ime foarte mare =i-l considera mai pu\in ca pe un bu=tean de carne. R[u ]i p[rea doar c[ notarul nu pricepea schimbarea lui. Dac[ ar fi priceput, i-ar fi f[cut imput[ri, ceea ce l-ar fi bucurat. Prinse ]ns[ simpatie de vajnicul student care se ]nfuria c[ Titu nu mai vrea s[ vorbeasc[ deloc ungure=te =i care nu-l mai scotea din „=ovinist“ =i „agitator“.

Avea remu=c[ri c[ n-a c[utat p`n[ acuma s[ cunoasc[

m[car din c[r\i Rom`nia, \ara spre care se ]ndreapt[ azi toate g`ndurile lui ]naripate. Era nenorocit c[ nu-=i poate procura nici cel pu\in c`teva vederi din „paradisul rom`nesc“, cum o botezase d`nsul ]ntr-o discu\ie cu notarul. G[sea criminali pe to\i dasc[lii rom`ni care nu sunt ]n stare s[ ]nfrunte opreli=tile guvernului unguresc =i s[ ]nve\e pe elevi a respira aerul patriei lor adev[rate.

Fiindc[ Friedman umblase =i chiar st[tuse ani de zile ]n Rom`nia, Titu ]l zg`nd[rea mereu s[-i mai spun[ ce e pe-acolo, f[r[ ]ns[ s[ se arate c[ el nu prea =tie bine nici pe hart[

cum e \ara. De obicei suferea auzind povestirile notarului, care nu obosea zugr[vindu-i \[rani stor=i de s[r[cie al[turi de boi-eri ce nu-=i cunosc num[rul mo=iilor, sate mai mizerabile ca ni=te colonii de robi al[turi de ora=e otr[vite de lux =i desfrù, cl[ca=i ce se zv`rcolesc ]n bezn[, surtucari c[rora li-e ru=ine s[ vorbeasc[ rom`ne=te =i se f[lesc sporov[ind fran\uze=te, ciocoi spilcui\i care nu cunosc nici Dumnezeu, nici lege...

— Dumneata vezi Rom`nia cu ochi ungure=ti, zicea totdeauna Titu, ]ncerc`nd s[-i opreasc[ oc[rile.

— A=a crezi?... Dac[ vei trece vreodat[ pe acolo, ai s[-\i aduci aminte de mine =i vei recunoa=te c[ n-am exagerat...

Dumneavoastr[, cei fanatici de-aici, nici nu v[ pute\i ]nchipui ce ]nseamn[ Rom`nia. Eu s[ am puterea ]n m`n[, v-a= aduna pe to\i =i v-a= trimite pe socoteala statului s[ sta\i m[car un an

]n paradisul dumitale. Sunt sigur c[ v-a= vindeca de iredentism. C[ci, domnule, afl[ c[ cei de dincolo nici nu vor s[ aud[

de dumneavoastr[!

228

Ion

— Asta-i culmea! s[ri Titu.

— Nu vor s[ aud[, domnule, =i cei mai mul\i chiar v[ ur[sc, fiindc[ i-a\i plictisit cu martirii dumneavoastr[!... De altfel transilv[nenii au pe-acolo o porecl[ foarte caracteristic[. C`nd

]i zici dumneata „frate“, el ]\i zice „boanghin[“!

Fire=te, Titu nu credea nici o vorb[ din ce-i povestea de r[u notarul, ci ]=i ]nchipuia tocmai contrarul. Iar dac[ Friedman sc[pa din ]nt`mplare =i c`te un cuv`nt mai bun, Titu se m`ndrea ca =i c`nd lauda l-ar fi privit direct pe d`nsul.

Zi cu zi sim\ea ]ns[ c[ locul lui nu este aici, ]ntr-un cuib unguresc, mai ales c[ e silit s[ ]ndeplineasc[ o slujb[ nenorocit[, ]ndreptat[ tocmai ]mpotriva celor s[raci =i n[p[stui\i. Lipsa lui de zel nu sc[pa notarului care, ]n urma c`torva neglijen\e, ]l pofti s[ fac[ mai pu\in[ politic[ =i mai mult[ treab[, altminteri va fi nevoit s[-=i caute un practicant mai harnic.

Aproape de Pa=ti, Friedman ]i ceru cu energie s[ ]nceap[

]ndat[ punerea sechestrului la cei ]n restan\[ cu plata d[rilor, explic`ndu-i c[, din pricina t[r[g[nelilor lui, s-a ales cu un avertisment fulger[tor, el, notar b[tr`n =i con=tiincios. Titu, jignit, porni prin sat, umbl[ toat[ ziua, =i seara se ]ntoarse cu un car de z[loage, adunate ]ns[ numai de la unguri. C`nd afl[

aceasta, Friedman se ro=i de m`nie =i-i declar[, de-abia st[p`nindu-se:

— Dumneata vrei s[ m[ amesteci ]n ]ncurc[turi politice, mi se pare... A=a nu mai merge, regret... Trebuie s[ ne desp[r\im!

— Con=tiin\a mea e curat[, ]n orice caz! r[spunse Titu cu o demnitate ]nso\it[ de un z`mbet modest.

}n aceea=i sear[ notarul ]i f[cu socoteala, ]i pl[ti patruzeci

=i cinci de coroane, iar a treia zi, fiind joi =i av`nd treburi ]n Armadia, ]l duse =i pe Titu p`n[ la ber[ria Rahova, de unde ]l luase odinioar[.

5

Macedon Cerceta=u, ]ndat[ ce ie=i din biseric[, aduse 229

Liviu Rebreanu

]nv[\[torului Herdelea =tirea c[ popa umbl[ s[ ]mpace pe Ion cu Vasile Baciu =i c[ chiar i-a chemat la d`nsul acas[ pentru dup[-amiaz[ s[-i puie fa\[-n fa\[. Herdelea nu zise nimica, dar ]n sufletul lui se am[r]. Purtarea lui Belciug i se p[rea revolt[toare. Caut[ adic[ s[ momeasc[ pe Ion ca s[-i fac[ s`nge r[u? Sau poate astfel vrea s[ r[spl[teasc[ fl[c[ului vreo infa-mie s[v`r=it[ fa\[ de binef[c[torul s[u?... }i veni ]n minte im-putarea lui Ion =i acum ]n\elese de unde vine nerecuno=tin\a lui: Belciug... „Vas[zic[ popa l-a ademenit s[ m[ tr[deze... Iat[

p`n[ unde merge murd[ria unui c[rturar! Se solidarizeaz[ cu un \[ran ]mpotriva mea...“

De altfel, de c`nd ]l oprise judec[torul ]naintea liceului =i mai ales de c`nd s-a ]nt`mplat obr[znicia lui Ion, ]nv[\[torul era aproape sigur c[ primejdia ]l pa=te r[u din pricina jalbei nenorocite. Blestema ]n ascuns ceasul care l-a f[cut s[ se

]nduio=eze de necazul fl[c[ului tic[los. Toat[ n[dejdea ]i fusese ]n ancheta pe care i-o anun\ase Ghi\[ Pop. Dac[