acum e=ti om ]n toat[ firea =i ar trebui s[ fii c`t de c`t sprijinul meu =i al familiei, zise Herdelea cu aceea=i dojan[ ]n glas.

— Ce ]nseamn[ grijile noastre m[runte fa\[ de nevoile cele mari ale neamului! strig[ Titu cu gura plin[. Nu e rom`n, tat[, cel ce pune interesele personale mai presus de cele ob=te=ti!

}nv[\[torul z`mbi trist =i, ]n vreme ce t`n[rul ]=i dezvolta ideile na\ionale, se g`ndi c[ tot a=a a fost odinioar[ =i d`nsul, demult, p`n[ ce n-a =tiut ce sunt sarcinile vie\ii, p`n[ ce nu a dat piept cu lumea. De=teptarea a fost cr`ncen[. Visurile s-au spulberat mai repede ca ]nchipuirea =i ]n locul lor s-a pomenit cu lupta istovitoare pentru ziua de mìne. +i, vorbind parc[ cu sine ]nsu=i sau cu amintirea trecutului ]ndep[rtat, rosti domol:

— Ce bine ar fi dac[ via\a s-ar potrivi cu visurile, dac[ omul ar putea tr[i din visuri!

}n ber[rie era pu\in[ lume. Doar c`\iva profesori, care sc[paser[ mai devreme de la liceu, =i vreo doi func\ionari de la Banca Some=an[. To\i ]ntrebar[ pe Herdelea c`nd e nunta domni=oarei Laura =i nu-l scoteau din „socrule“ =i din felicit[ri zgomotoase. „At`ta mul\umire a= fi avut =i eu, =i acuma iat-o 234

Ion

]necat[ ]ntr-un potop de nenorociri! se g`ndea ]nv[\[torul c[ut`nd s[ r[spund[ c`t mai vesel. Se vede c[ a=a mi-a fost mie scris, s[ nu am ]n via\[ nici o bucurie deplin[!“

}n prag se ivi deodat[ judec[torul, ]ntov[r[=it de un avocat ungur din Bistri\a, reprezentantul casei Bernstein. Cum ]l z[ri, Herdelea tres[ri, se f[cu ca ceara =i, f[r[ s[ vrea, b[tu ]n mas[

cu paharul gol, murmur`nd:

— Chelner, plata!

— Mai stai, tat[, ce Dumnezeu, c[ doar nu arde! zise Titu surprins c[ tat[l s[u vrea s[ plece tocmai c`nd ]ncepe s[ vie lume mai bun[.

Judec[torul ]=i roti privirea prin sal[, v[zu pe Herdelea =i avu un gest de nepl[cere pe care acesta ]l prinse, de=i numai cu coada ochiului. Pe urm[ se a=ez[ la o mas[ aproape, tocmai ]n fata ]nv[\[torului, continùnd a se ]ntre\ine cu avocatul care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era s[-i explice ceva. Herdelea nu ]ndr[znea s[ ridice ochii, dar sim\ea c[ privirea judec[torului ]l sfredele=te. Nemaiput`nd-o suferi, ]=i lu[

inima ]n din\i =i se uit[ drept ]n ochii vr[jma=i, plec`nd apoi capul ]n semn de salutare. Judec[torul nu r[spunse, ci-l m[sur[

cu aceea=i c[ut[tur[ rece.

+i pe c`nd d`nsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai sc[zut,

]i sporov[ia de poporul nostru, de idealul suprem, de chema-rea imperioas[... Vorbele lui r[sunau ]n urechile b[tr`nului ca un b`zìt obositor.

Peste c`teva minute judec[torul puse u=or m`na pe bra\ul avocatului, ca s[-l ]ntrerup[, =i apoi ]i zise brusc lui Herdelea, cu o voce moale, dar pe at`t mai p[trunz[toare:

— +tii c[ =tiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot!

— Cum? ]ntreb[ ]nv[\[torul n[ucit de spaim[.

— Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am b[nuit c[ numai opera dumitale poate s[ fie... Ei, acuma =tiu c[ nu m-am ]n=elat ]n b[nuiala mea... Fire=te, nu face nimic. Eu te onoram cu prietenia mea, pe c`nd dumneata m[ calomniai la minister =i umblai s[-mi zdrobe=ti cariera. A, desigur, nu face 235

Liviu Rebreanu

nimic... Dar nu ]n\eleg de ce ai fost la= =i m-ai min\it c`nd te-am ]ntrebat deun[zi? At`ta curaj puteai s[ ai =i dumneata!

— Domnule judec[tor, trebuie s[ =ti\i... v[ rog... O explica\ie sincer[, negre=it c[ va... C[ci nu se poate astfel s[... V[ rog foarte mult! b`lbì Herdelea foarte umil g`ndindu-se s[ se apropie cu scaunul de masa judec[torului =i s[-i cear[ iertare; dar limba de-abia i se mai mi=ca de fric[ =i sub asprimea privirii ]n care sim\ea un clocot de ur[.

— Las[, las[, nu te mai osteni! Explica\iile ai s[ le dai tribunalului... Sper c[ nu te a=tep\i s[ fii cru\at, cum nici dumneata nu m-ai cru\at pe mine! Sper! zise judec[torul cu un r`s ciudat =i pun`nd iar m`na pe bra\ul avocatului ca s[-=i urmeze vorba.

Titu ascultase uluit obr[zniciile judec[torului =i se ru=in[

v[z`nd umilin\a =i groaza tat[lui s[u.

— Ce-i, ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ de mai multe ori, tr[g`n-du-l de m`nec[, f[r[ a primi vreun r[spuns, c[ci b[tr`nul r[m[sese cu ochii \int[ la judec[tor, a=tept`nd parc[ s[-i mai

]nt`lneasc[ privirea, s[-l roage, s[-i arate toat[ dezn[dejdea =i teama, =i s[-l ]mbl`nzeasc[. Judec[torul ]ns[ nu-l mai lu[ ]n seam[, ca =i c`nd pentru d`nsul nici n-ar mai exista un Herdelea. }n schimb, dup[ un r[stimp, se ]ntoarse avocatul =i-i spuse gr[bit, negustore=te:

— A, domnul Herdelea!... Nici nu te v[zusem... Avem ceva de vorbit ]mpreun[... De ce n-ai venit azi la proces?

}nv[\[torul ]=i croi ]n minte un r[spuns, dar, p`n[ s[ deschid[ el gura, avocatul ]=i reluase convorbirea cu judec[torul, mai aprins[.

Herdelea sim\i o moliciune mare ]n tot corpul, iar vederea i se tulbur[ ]nc`t i se p[ru c[ e apucat ]ntr-un v`rtej ame\itor din care zadarnic se zbate s[ se desprind[. Auzea ca prin vis

]ntreb[rile lui Titu, curioase =i ner[bd[toare, „ce este, ce este?“

=i ]n acela=i timp vorbele avocatului, topite ]ntr-o uruial[ ]ntrerupt[ din c`nd ]n c`nd de glasul judec[torului, at`t de cunoscut =i at`t de ]ngrozitor. Cl[tina mereu din cap cu o ]nf[\i=are desperat[ =i cu ni=te ochi ar=i de ]ntrebarea: „Ce vre\i cu mine?

236

Ion

Ce vre\i? Ce vre\i?“ V`rtejul ]ns[ vuia ne]ncetat ]n creierii lui.

}ntr-un t`rziu apoi uruitul vorbelor avocatului ]ncet[, judec[-

torul disp[ru =i lumea parc[ reintra ]n f[ga=ul ei obi=nuit. Pe ferestrele mari, ]n odaia plin[ de miros de m`nc[ri =i b[uturi, b[teau f`=ii largi de lumin[ alb[ prim[v[ratic[, ]nsenin`ndu-i sufletul. Acuma toate mesele erau ocupate. }n aerul cald se ciocneau cr`mpeie de convorbiri, r`sete zgomotoase, strig[te fl[m`nde =i z`ng[niri de farfurii =i de tac`muri... +i la masa lui, l`ng[ Titu, se a=ez[ avocatul ungur cu o figur[ nep[s[toare care ]ns[ voia s[ par[ ]ngrijorat[ =i comp[timitoare.

— Judec[torul e foarte sup[rat... Ai intrat ]n belea mare cu d`nsul... +i e o fire cìnoas[ care nu iart[!

At`t Herdelea, c`t =i Titu ]ncercar[ s[ vorbeasc[, dar avocatul gr[bit nu le d[du r[gaz, ci continu[ ]ndat[ cu alt[ voce:

— Pe urm[ de ce n-ai venit la proces, domnule?... Foarte r[u! Foarte r[u! Poate c-am fi c[zut la ]nvoial[ cu mai pu\ine cheltuieli... Acuma, ca s[ nu zici c[-s om f[r[ suflet =i c[ fug de o ]n\elegere cinstit[, de=i sentin\a o am ]n geant[, totu=i ]\i propun s[...

S[-i sechestreze mobila, s[ fixeze un termen de licita\ie —

toate numai de form[, ca s[ fie asigurat[ casa Bernstein c[ nu va pierde banii ce i se cuvin de drept. Pe urm[ la licita\ie se va prezenta numai el, avocatul, va cump[ra ]n numele firmei toat[

mobila pe pre\ul ce-i mai datoreaz[ Herdelea, f[r[ a ridica ]ns[

nimic din cas[, iar ]nv[\[torul va isc[li o poli\[ nou[ pentru toat[

suma ]mpreun[ cu cheltuielile de proces =i de licita\ie.

— Ei, =i ca s[ vezi ce inim[ am, iac[, stabilim ziua sechestrului pentru dup[ Pa=ti, joi, s[ faci =i dumneata s[rb[torile ]n tihn[.

Eu tot mai am joi =i alte afaceri ]n Armadia, a=a c[ te pot scuti de cheltuiala c[l[toriei mele... Termenul licita\iei ]l vom fixa atunci... A=a! Aide, d[ m`na! Ne-am ]n\eles, vas[zic[... A= mai z[bovi, dar dup[-pr`nz, la cinci, am o licita\ie ]n Bistri\a, de la care nu pot lipsi... Vas[zic[ joi dup[ Pa=ti, pe la nou[ diminea\a...

Din partea mea po\i fi lini=tit! M[car de-ar fi c[pc[unul de judec[tor om de ]n\eles ca mine... Ei, la revedere pe joi!... D`nsul 237

Liviu Rebreanu