judec[torul va fi g[sit c`t de pu\in vinovat, atunci Herdelea e salvat. De=i lic[rirea aceasta era at`t de vag[, c[ =i lui i se p[rea himeric[. C`nd ]ns[, dup[ obr[znicia lui Ion, a alergat ]n Armadia =i a aflat de la Ghi\[ Pop c[ ancheta a trecut =i a con-statat impar\ialitatea judec[torului, d`ndu-i toat[ dreptatea pentru felul cum a procedat, ]nv[\[torul a ]nceput s[ se a=tepte la orice. Copistul n-a fost ]n stare s[-i spun[ prea multe am[nunte, c[ci cercetarea s-a f[cut ]n tain[, ca s[ nu zdruncine autoritatea justi\iei; dar at`ta tot a putut afla Herdelea c[, printre cei dintì, au fost asculta\i Belciug, Ion =i Simion Lungu... Cum nici unul dintr-]n=ii nu i-a suflat lui nici o vorb[ despre ce s-a petrecut, ]nseamn[ c[ trebuie s[ se fi petrecut ceva r[u pentru d`nsul. Poate c[, dac[ ar fi vrut ]ntr-adev[r s[ =tie, Ion i-ar fi m[rturisit tot, f[r[ ]nconjur. Herdelea, ]n realitate, nu dorea siguran\a. Mai voia s[ cread[ c[ p`n[ ]n cele din urm[ se vor

]ndrepta toate ]n bine. Curiozitatea ]l a\`\a, iar frica ]l oprea.

}nchidea ochii =i c[uta s[ am`ne cel pu\in lovitura, dac[ n-o poate ocoli, c[ci r[ul nu sose=te niciodat[ prea t`rziu... +i a=a, 230

Ion

]n loc s[ cerceteze la ob`r=ie unde ar fi putut g[si tot ce-l rodea, b[tea adeseori drumul Armadiei iscodind mereu pe Ghi\[

Pop de la care =tia c[ nu poate culege nimic sigur.

Umbl`nd zadarnic pe la Ghi\[ Pop, ]ntr-o dup[ amiaz[

frumoas[, notarul Stoessel din Jidovi\a ]l strig[ pe fereastr[ s[-i dea o cita\ie sosit[ de vreo trei zile =i pe care n-a avut ocazia s[ i-o trimit[ acas[. Herdelea p[li. „S-a spart buba!“ ]=i zise d`nsul, ]ncredin\at c[ cita\ia e ]n leg[tur[ cu afacerea judec[torului.

Mai uluit fu ]ns[ v[z`nd c[ e vorba de o nou[ complica\ie.

Era p`r`t s[ pl[teasc[ o sum[ ]nsemnat[ firmei Bernstein din Bistri\a de la care cump[rase acum trei ani mobila de salon ]n rate lunare de c`te dou[zeci de coroane. Herdelea nu fusese de p[rere s[-=i mai ]ngreuieze leafa cu asemenea datorii zadarnice, mai ales c[ avea regulat re\ineri pentru alte avansuri

=i ]ncurc[turi pe urma c[rora creditorii ]ncasau ce li se cuvenea direct de la percep\ie. El zisese c[, precum au stat f[r[

salon at`\ia ani de zile, ar mai putea sta p`n[ se vor mai u=ura pu\in. Dar fetele at`ta l-au cic[lit ]nc`t a trebuit s[ recunoasc[

]n cele din urm[ c[ au dreptate =i c[ e nevoie de o odaie mai dr[gu\[ unde s[ poat[ primi pe viitorii pe\itori... Vreo doi ani de zile a =i pl[tit ratele la vreme, c[ci Laura, de fric[ s[ nu r[m`n[ iar f[r[ salon, nu l[sase niciodat[ s[ se adune mai mult de dou[-trei =i se ducea chiar ea s[ pun[ banii la po=t[. De c`nd a intervenit ]ns[ bobota m[riti=ului, Laura nu s-a mai interesat, iar b[tr`nul, av`nd destule alte cheltuieli urgente, =i-a zis c[ jidanul poate s[ mai a=tepte =i a ascuns soma\iile ce-i veneau ]n fiecare lun[ tot mai amenin\[toare, ca s[ nu le vad[

fetele =i s[-i aprind[ paie ]n cap. Pe urm[, dup[ ce se adunar[

multe rate, ]=i g[si scuza c[ nu poate pl[ti o sum[ a=a de mare,

=i c[ va aranja lucrurile dup[ nunta Laurei, c`nd va mai sc[pa de greut[\i... Acuma iat[ c[ firma a pierdut r[bdarea =i-i cere s[ achite imediat at`t ratele din urm[, c`t =i pe cele viitoare, conform contractului, peste trei sute de coroane.

— Trei sute de coroane! murmur[ Herdelea cu un sur`s 231

Liviu Rebreanu

desperat. +i tocmai azi, ]n preajma nun\ii!

P`n[ acas[ cump[ni bine toat[ nenorocirea. C[ nu poate pl[ti acum asemenea sum[, era sigur. Vas[zic[ trebuie s[ se sileasc[ mai ales s[ c`=tige timp p`n[ dup[ nunta fetei. De aici are s[ porneasc[ cu socotelile... }ntì =i ]ntì n-are s[ arate acas[ cita\ia =i nici s[ pomeneasc[ despre judecat[, spre a evita certurile, lacrimile, blestemele =i spaima familiei. Toate are s[

le descurce el lini=tit, f[r[ zv`cniri zgomotoase. Din nefericire, termenul judec[\ii e ]nainte de Pa=te. Asta-i mai greu. Dar fiindc[ tot nu poate pl[ti =i nici n-are alt[ ap[rare, afar[ de s[r[cie, de ce s-ar mai duce la judecat[. Las[ s[-l condamne.

Poli\a tot nu cunoa=te am`n[ri. Pe urm[ se va ]nvoi el cu avocatul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecat[

=i relùnd ratele... P`n[ atunci trec s[rb[torile, trece nunta Laurei =i se mai simplific[ lucrurile...

Intr[ acas[ vesel, ca =i c`nd ar fi c`=tigat la loterie. De=i cita\ia ]l ardea ]n buzunar, lu[ pe d[sc[li\[ de mijloc, o ]nv`rti de c`teva ori tinere=te =i o pup[ \oc[ind pe am`ndoi obrajii, st`rnind r`sul fetelor =i indignarea doamnei Herdelea care, smulg`ndu-se din bra\ele lui, ]l oc[r]:

— Ho, nebunule!... Nu \i-i ru=ine, om b[tr`n =i f[r[ minte, m[car de copiii [=tia care te v[d =i te judec[!

Cum nepl[cerile nu vin niciodat[ singure, ]n preziua judec[\ii, pe ]nserate, tocmai c`nd se a=teptau mai pu\in =i chiar vorbeau de c`t se jertfe=te bietul b[iat ]ntr-o slujb[ ingrat[ pentru ambi\iile unui poet, iat[ c[ se deschide u=a =i apare ]nsu=i Titu, z`mbitor aduc`nd =i po=ta din Jidovi\a ]mpreun[ cu o cir-cular[ prin care Herdelea era ]n=tiin\at c[ inspectorul Cernatony, protectorul lui, a trecut la pensie =i c[, p`n[ la numirea titularului, a fost ]ns[rcinat subinspectorul Horvat s[-i \in[ locul.

„Se vede c[ s-au ]ngr[m[dit numai pe capul meu toate nenorocirile!“ se g`ndi Herdelea posomor`t.

Titu ponegri din r[sputeri pe „jidanul din Gargal[u“ care umbla s[-l fac[ unealta lui ]ntru ap[sarea rom`nilor din comun[ =i se declar[ fericit c-a sc[pat teaf[r din cuibul ace-232

Ion

la de str[ini unde la fiecare pas trebuia s[ ]ndure jigniri ]n sentimentele lui cele mai sfinte. D[sc[li\a =i fetele ]l l[udar[

c[ bine a f[cut de n-a mai stat ]n serviciul unui renegat nesim\itor. }nv[\[torul ]n\elegea ]ns[ numai at`ta, c[ t`n[rul a fost concediat =i a r[mas iar f[r[ pìne, ceea ce ]nsemna o greutate mai mult pe capul lui c[run\it de necazuri, tocmai acum c`nd grijile au ]nceput s[-l cople=easc[ mai r[u. Mai dureroas[ era totu=i =tirea despre retragerea b[tr`nului Cernatony, c[ci ridica la orizont amenin\area ]ntregii lui cariere d[sc[le=ti. Cernatony a fost om de suflet =i a trecut multe cu vederea; Horvat, urma=ul lui, ]ns[ e un ungur furios care =i p`n[ acuma a ]ncercat s[-i fac[ zile fripte, ve=nic nemul\umit c[ copiii din Pripas nu vorbesc ungure=te.

Anevoie a putut ]nchide ochii Herdelea ]n noaptea aceea.

Grijile ]l n[p[deau ca ni=te stafii m`nioase, ]l ]mpresurau =i-l chinuiau. Somnul s[n[tos al celorlal\i parc[ ]i m[rea suferin\a.

Cumplit e s[-\i por\i singur crucea, f[r[ m[car s[ te po\i m`ngìa

]mp[r\ind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt a=a de aproape

=i totu=i nu pricep nimic... Poate niciodat[ povara vie\ii n-a sim\it-o mai ap[s[toare =i viitorul mai ]ntunecat...

Diminea\a porni spre Armadia, nu ca s[ se prezinte la proces, ci s[ fie pe-acolo, s[ afle cel pu\in ce se urze=te ]mpotriva lui. Titu ]l ]nso\i p`n[ la Jidovi\a, unde se opri s[ zic[ bun[

ziua cunoscu\ilor =i prietenilor pe care nu i-a v[zut de aproape dou[ luni, d`ndu-i ]nt`lnire la pr`nz la ber[ria Rahova.

}nv[\[torul se ]nv`rti prin Armadia, ner[bd[tor, intr[ la Banca Some=an[, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea s[ fie na=ul Laurei =i cu care mai vorbir[ despre am[nuntele nun\ii. Titu n-avu norocul s[ g[seasc[ pe Roza Lang =i astfel sosi cur`nd

=i el ]n Armadia; ]i veni nenorocita idee s[ fac[ o vizit[ Lucre\iei Dragu =i fu primit foarte rece, deoarece domni=oara era acum

]n vorb[ serioas[ cu profesorul Oprea. Mai hoin[ri prin t`rgu=or, sup[rat din pricina Lucre\iei, iar spre amiaz[, nemaiav`nd ce face, se ]ndrept[ spre ber[rie, unde g[si pe tat[l s[u la o mas[, singur, cu o bere dinainte, mohor`t. T`n[rul ]ncepu s[-i bat[

233

Liviu Rebreanu

capul cu p[\aniile lui din Gargal[u =i s[-i declame patetic despre menirea lui, despre planurile lui =i despre revela\ia ce a avut-o ]n fa\a primejdiei ungure=ti. Herdelea t[cu mult[ vreme ab[tut, apoi v[z`nd c[ Titu nu mai ]nceteaz[, ]l ]ntrerupse cu o imputare dureroas[:

— Tu parc[ tr[ie=ti ]n alt[ lume, dragul tatii!... Tu alergi dup[

visuri =i nu bagi de seam[ c[ realitatea ne sugrum[, gata-gata s[ ne doboare!

Titu r[mase o clip[ cu gura c[scat[ =i, nesim\ind am[r[ciunea din vorbele b[tr`nului, urm[ cu un gest larg, m[re\:

— Dumneata niciodat[ n-ai ]n\eles av`nturile generoase!

+i ]n g`nd mai ad[ug[: „Nu degeaba sunt unii oameni prin Armadia care spun c[ tata e cam renegat... Cam au ei dreptate, cum se vede!“

— Dar nici tu n-ai ]n\eles greut[\ile noastre, cu toate c[