stra=nic[, de-l invidiaz[ p`n[ =i str[inii. Fiind un rom`n ]nfocat =i f[c`nd orice sacrificii pentru cauza na\ional[, e foarte bine v[zut ]n cercurile politice rom`ne=ti conduc[toare =i n-ar fi de mirare s[ ajung[ ca mìne deputat ]n Camera din Budapesta... Cel mai potolit dintre to\i este Ionel, contabil la o banc[
mare din Cern[u\i, str`ng[tor, harnic, priceput ]n socoteli, menit s[ devin[ milionar sau cel pu\in director de banc[... Acuma vine la r`nd George, b[iat bun =i el, mai ales c[ s-a dedicat carierei p[rinte=ti. C`nd va ]nchide ochii b[tr`nul, George va 173
Liviu Rebreanu
continua s[ p[storeasc[ turma credincio=ilor din Lechin\a... Mai r[m`n doi feciori, Marcu =i Vasile. Cel dintì e zv[p[iat de tot cu na\ionalismul; el a fost, anul trecut, conduc[torul grevei studen\ilor rom`ni din Budapesta, pentru c[ un profesor a ]ncercat s[-i opreasc[ de-a vorbi rom`ne=te. Vasile acuma ]=i termin[ liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dintì, botezat[ Profira, dup[ numele preotesei, e m[ritat[ tocmai ]n Basarabia, l`ng[
Chi=in[u. A ]nt`lnit-o un boierna= basarabean la Giurgiu, pe c`nd ea era la Alexandru, =i ]ntr-o bun[ zi primim vestea c[
„dragi p[rin\i, mi-am g[sit fericirea, m-am logodit cu...“ at`ta-i norocul de c[l[tor! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-o avocatul Victor Grozea din Cluj =i are doi copii, un b[iat =i o feti\[. +i ]n sf`r=it Eugenia, mezina, o frumuse\e rar[, e nevasta deputatului Gogu Ionescu din Rom`nia. Se zice c-a ]nnebunit saloanele Bucure=tilor, toat[ lumea o r[sfa\[. Adev[rat c[ e =i t`n[r[ de tot, mai mic[ dec`t George, de=i acum se ]mplinesc trei ani de la cununia ei...
Pomelnicul copiilor iubi\i stoarse lacrimi preotesei, fiindc[
sunt at`t de ]mpr[=tia\i ]n lumea mare =i n-a avut noroc s[-i mai vad[ m[car o dat[ ]mpreun[, de=i poate mìne-poimìne va ]nchide ochii pentru totdeauna, pr[p[dit[ =i ars[ cum este de povara anilor. Pintea ]i curm[ jelania cu un gest falnic:
— Las[, bab[, fii lini=tit[ =i ai r[bdare! Mai avem oleac[ =i apoi putem s[rb[tori nunta noastr[ de aur, dac-o vrea =i Dumnezeu... Atunci o s[-i str`ngem pe to\i, cu c[\el =i purcel din toate col\urile... Ca s[ se ]mplineasc[ voia dumitale!
Gura b[tr`nului acuma tor[ia ]ntruna, ]nc`t Herdelea de-abia a putut schimba cu d`nsul, ]ntre patru ochi, vorbele serioase cuvenite, declar`ndu-i c[ Laura n-are zestre, dar ]n schimb are inim[ =i... Pintea ]l ]ntrerupse nemul\umit:
— Eu am un principiu: nu m[ amestec ]n c[s[toriile copiilor. Fiecare s[ doarm[ cum ]=i a=terne. Treaba lor e s[ fie cu ochii ]n patru...
Nici ]nv[\[torul nu fu prea mul\umit cu r[spunsul cuscru-lui, dar ]l ]nghi\i sur`z`nd ca =i c`nd ar fi auzit o glum[ bun[.
174
Ion
Se ]nvoir[ ca ziua cununiei s-o stabileasc[ Pintea, prin scrisoare, dup[ ce se vor fi ]n=tiin\at toate neamurile. Deocamdat[ r[mase hot[r`t doar at`ta: c[ nunta vor face-o ]n Armadia, pentru a-i putea da solemnitatea cuvenit[.
Familia Pintea plec[ noaptea t`rziu spre Lechin\a cu tr[sura.
Cum ie=ir[ din sat, b[tr`nul ]ncepu s[ d[sc[leasc[ pe George c[ s-a pripit, c[ nu-i place ce a v[zut aici, c[ se bag[ ]ntr-o ceat[
de calici care mai umbl[ s[-=i ascund[ mizeria prin sfor[ial[ ]n vorbe ca =i ]n fapte, c[ ]n sf`r=it s[ ia bine seama p`n[ ce nu-i prea t`rziu... George se scandaliz[ c[ un tat[ poate vorbi astfel despre ni=te oameni a=a de simpatici care ca mìne ]i vor fi rude.
C[ci nu va renun\a la Laura pentru toate comorile lumii. }n\elege c[ b[tr`nul ar fi fost mai bucuros s[-l ]nsoare cu vreo str`mb[
bogat[ =i c[-l doare o nor[ f[r[ zestre. Dar orice ]ncerc[ri de a-l opri, mai ales dup[ ce s-au =i logodit, sunt absolut zadarnice. +i dec`t s[-i terfeleasc[ mireasa, mai bine s[-i vorbeasc[ de altce-va. B[tr`nul, cotropit de oboseal[ =i de somn, a capitulat repede, urm`nd pilda preotesei care, leg[n`ndu-se ]n hurduc[turile tr[surii, dormita u=or cu gura c[scat[ =i cu ochii ]nl[crima\i...
}n casa Herdelea ]ns[ lumina nu se stinse p`n[ spre diminea\[. O bucurie mare st[p`nea toat[ familia. De-abia acum
]=i d[deau seama de norocul Laurei. }nv[\[torul ]n=ir[ triumf[tor
=i de mai multe ori toate neamurile lui George, ]ntreb`nd mereu pe Laura dac[ n-a avut el dreptate c`nd a st[ruit s[-=i alunge g[rg[unii din cap =i s[ fie cuminte? Pe fa\a logodnicei se
]ntip[rise, ca o masc[, un sur`s de fericire. F[g[dui surorii sale c[ o va lua cu d`nsa s[ o mai scoat[ prin lume, c[ci nu se =tie de unde sare norocul omului =i mai ales al unei fete. Iat[, ea, dac[ nu se ducea atunci la S`ngeorz, n-ar intra azi ]ntr-o familie at`t de mare =i de distins[. Doamna Herdelea t[cea, zdrobit[ de emo\ie, cu ochii umezi, str`ng`nd buzele pung[ ca s[
n-o podideasc[ pl`nsul, iar Ghighi, una-dou[, se repezea la Laura =i o acoperea de s[rut[ri... Titu nu lua parte la bucuria general[. El tocmai acuma fr[m`nta ]n minte o poezie ]n care voia s[ c`nte iubirea herculean[.
175
Liviu Rebreanu
— Norocul Laurei poate s[ fie =i norocul t[u, Titule! ]i zise Herdelea c[ut`nd s[-l dezmor\easc[.
— A=! Norocul meu sunt eu ]nsumi! r[spunse t`n[rul cu emfaz[.
— Bine, bine, nu zic ba, urm[ ]nv[\[torul. M[ g`ndesc ]ns[
c[ acuma, cu at`tea rude mari ]n lume, \i-ar fi mai u=or =i \ie s[ treci ]n Rom`nia, cum a trecut Co=buc, s[ te apuci mai serios de isprav[...
— Las’ c[ mai este vreme, morm[i Titu scurt, dornic s[
schimbe vorba.
Herdelea ]ns[ se sup[r[ =i-i imput[ c[-=i pierde timpul cu fleacuri ]n loc s[-=i croiasc[ un rost ]n via\[, c[ trebuie s[ munceasc[ dac[ vrea s[ r[zbeasc[... V[z`nd c[ discu\ia se
]ngroa=[, Titu se dezbr[c[ =i se culc[ foarte am[r`t c[ nici chiar tat[l s[u nu-i respect[ n[zuin\ele, hot[r`t ca a doua zi s[ se
]nt`lneasc[ negre=it cu Rozica, singura fiin\[ ]n lume care-l
]n\elege aievea.
Numai mama lui Herdelea era ]ngrijorat[ =i pl`ngea c[ Laura, s[r[cu\a de ea, e pe cale s[ se ]nstr[ineze, ]n loc s[ se fi m[ritat mai pe aproape, cu vreun fl[c[u bogat, poate chiar din Pripas...
3
Spre sf`r=itul c`=legilor se r[sp`ndi zvonul ]n sat c[ Ana lui Vasile Baciu ar fi ]ns[rcinat[. Nimeni nu =tia de unde a pornit vorba =i mul\i nu credeau. Vestea ]ns[ umbla din cas[ ]n cas[,
