"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🕵️🕵️‍♂️,,Ion'' de Liviu Rebreanu

Add to favorite 🕵️🕵️‍♂️,,Ion'' de Liviu Rebreanu

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

pe Baciu s[ nu-=i nefericeasc[ fata cu un destr[b[lat b[t[u= =i t`lhar... }n sf`r=it preotul mai n[d[jduia c[ din ]mp[carea aceasta poate s[ foloseasc[ =i biserica cea nou[ ceva. C[ci r`vna lui cea mai scump[ ]n via\[ era s[ vad[ ]n[l\`ndu-se un sf`nt loca= de piatr[, falnic =i frumos, ]n locul celui vechi =i d[r[p[nat care ]i f[cea necinste at`t lui, c`t =i satului ]ntreg. De vreo zece ani aduna ban peste ban, cu o patim[ mereu cresc`nd, con-tribuind el ]nsu=i cu aproape toate veniturile bisericii =i impun`ndu-=i singur toate economiile ]n favoarea visului s[u.

Realizarea ]ncepuse printr-o colect[, f[cut[ de doi s[teni frunta=i, Toma Bulbuc =i +tefan Hotnog, prin toate comunele Ardealului, cu o scrisoare de ]nvoire din partea episcopului.

Trebuind bani mul\i, Belciug c[uta s[ insufle =i \[ranilor ambi\ie de a d[rui pentru biserica cea nou[ la toate prilejurile, dar mai ales la nun\i, la botezuri, la mor\i... Din nenorocire, credincio=ii erau mai greoi la pung[ ca p[storul, ]nc`t de-abia acuma se putuser[ ]ncepe tratative cu c`\iva arhitec\i vesti\i din Bistri\a,

=i ]nc[ nu se =tia dac[ suma adunat[ va ajunge... }n reveriile lui cucernice, Belciug vedea noua biseric[ triumf[toare, 219

Liviu Rebreanu

tr`mbi\`nd lumii silin\ele vrednice ale unui preot modest. Ba mai vedea =i bisericu\a cea veche, a=a s[rac[ =i umil[ cum era, mutat[ ]n satul S[scu\a, unde rom`nii se ]nmul\iser[ =i, neav`nd unde s[ se ]nchine, veneau duminicile ]n Pripas s[

asculte sf`nta liturghie... Numai s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu s[-=i poat[ continua opera =i s[ lumineze sufletele oamenilor.

Duminic[, ]nainte de a ]ncepe slujba, puse pe primar s[

porunceasc[ lui Vasile Baciu s[ vie la d`nsul acas[, dup[-amiaz[, ]mpreun[ cu Ana, iar straja fu ]ns[rcinat[ s[-i trimit[ pe Ion, ]mpreun[ cu Glaneta=u =i Zenobia. Nu voia s[ se =tie de ce-i cheam[ =i nici s[ b[nuiasc[ unii c[ a poftit =i pe ceilal\i.

„Cum sunt de ]nd`rji\i am`ndoi, ar fi ]n stare s[ nici nu vie, ]=i zise Belciug, fr`ng`ndu-=i mìnile cu ]nfrigurare. Pe c`nd a=a, dac[ se vor ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ ]n casa mea, nu se poate s[ nu cad[ la ]nvoial[!“

Cei dintì sosir[ Vasile Baciu cu fata. |[ranul era pu\in cherchelit fiindc[ se gr[bise s[ ]nghit[ o jum[tate de rachiu mai ]nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea ochii umfla\i =i ar=i de pl`ns =i ]ncerca zadarnic s[-=i ascund[

p`ntecele sfid[tor de rotund. Pe el ]l pofti s[ =ad[, pe c`nd ea r[mase ]n picioare, cu ochii ]n p[m`nt, l`ng[ u=[.

Ca s[ nu-i dea vreme s[ r[sufle, Belciug ]l lu[ repede, c[

face r[u de-=i st`lce=te fata, c-a ajuns de r`sul lumii, c[ omul la nenorocire s[ nu-=i piard[ judecata, c[ Ana a gre=it, dar orice gre=eal[ se poate ]ndrepta cu bun[voin\[, dar ]nc[p[\`narea e mama tuturor relelor, c[ doar nici Ion nu-i \igan, ba ]nc[-i fecior s`rguitor =i iste\, de=i n-are avere, =i poate s[ fie un ginere mai de treab[ ca mul\i al\ii... Ana izbucni ]n lacrimi, iar Vasile Baciu r[spunse ]nduio=at =i am[r`t:

— Da cum n-a= vrea eu, domnule p[rinte? N-am ]ncercat eu ]n toate chipurile? L-am =i rugat, eu, om b[tr`n... Dar nu vrea nici m[car s[ m[ asculte. Nu vrea =i nu vrea. A batjocorit-o =i amu ne freac[... Apoi ce s[ mai =tiu eu face? Dumneata e=ti om sf`nt =i drept =i ]n\elept... }nva\[-m[ dumneata =i eu fac orice!

220

Ion

Preotul ]=i petrecu m`na prin p[r, mul\umit de r[spunsul

\[ranului, =i tocmai se preg[tea s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fie zg`rcit, c[ doar pentru odrasla lui d[, iar nu pentru str[ini, c`nd auzi pa=i de opinci ]n tind[ =i apoi un cioc[nit sfios ]n u=[.

— Intr[! murmur[ d`nsul repede, ]nc`ntat. Glaneta=u deschise ]ncet =i cu respect u=a =i ]=i puse ]ndat[ c[ciula jos l`ng[

cuptor, ]n vreme ce Zenobia =i Ion intrar[ mai cu curaj =i d`nd bun[ ziua. To\i trei se ar[tar[ uimi\i v[z`nd pe Baciu =i pe Ana, cu toate c[ at`t ei c`t =i ceilal\i b[nuiser[ de ce au fost chema\i.

Belciug d[du m`na cu Glaneta=u =i cu Ion, arunc`nd o privire la Vasile Baciu, prin care parc[-l poftea s[ priceap[ c`t de mult

]i cinste=te, pe urm[ vorbi fl[c[ului cu un glas bl`nd, ]nvelind dojana ]n rug[ciune:

— Aud =i nu cred c[ tu n-ai vrea s[ iai pe fata asta nenorocit[, dup[ ce vezi bine =i recuno=ti c[ e=ti vinovat =i c-ar trebui s[-\i ]mpline=ti datoria cre=tineasc[... Apoi a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i, de neam r[u nu-i, pe drumuri nu-i... Spune =i tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de asemenea e=ti un b[iat cumsecade, cuminte, a=ezat... Cum se poate una ca asta?

— D-apoi, domnule p[rinte, b[iatul ar vrea, r[spunse Glaneta=u ]n locul fl[c[ului, sc[rpin`ndu-se ]n cap =i cu ochii la Vasile Baciu. Cum s[ nu vrea, domnule p[rinte, ad[ug[ iar dup[ o pauz[, dar oprindu-se iar scurt, parc[ n-ar ]ndr[zni s[

sf`r=easc[, pe c`nd Ion plec[ fruntea cu o mi=care ce voia s[

arate c[ da, ]ntr-adev[r el ar vrea.

Se l[sa o t[cere mai lung[ =i pe urm[ deodat[ se pornir[ s[

vorbeasc[ ]n acela=i timp =i Vasile, =i Ion, =i Glaneta=u. Preotul ]ns[ le curm[ av`ntul, f[c`nd un semn cu m`na, =i le zise blajin, cu un z`mbet cucernic =i ]mp[ciuitor:

— Iac[ de-asta v-am adunat! Acu s[ v[ tocmi\i =i s[ v[

]nvoi\i ca oamenii, c[ vrajba-i bun[ numai ]ntre \igani...

Belciug se a=ez[ tacticos la mas[ =i apoi ridic[ ochii la d`n=ii, a=tept`nd tocmeala =i p[str`ndu-=i pe buze sur`sul binevoitor pentru to\i. B[rba\ii ]ns[ st[teau ]ncurca\i, cu privi-221

Liviu Rebreanu

rile a\intite asupra lui, ca =i c`nd ]ntr-]nsul ar vedea singura lor m`ntuire. Zenobia ofta des =i-=i d[dea ochii peste cap, vr`nd astfel s[ arate tuturor c[ e p[truns[ de seriozitatea clipei, iar Ana, topit[ de ru=ine, pl`ngea ]n[bu=it, c[ut`nd s[ se fac[ c`t mai mic[ =i s[-=i acopere p`ntecele cu mìnile ]ncruci=ate pe care picura ]n r[stimpuri c`te-o lacrim[ fierbinte... Se auzea aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai c`teva clipe de uruitul unei c[ru\e pe uli\[... }n t[cerea ce st[p`nea ca o du=m[nie mut[, zb`rnì apoi deodat[ vocea lui Vasile, gros =i r[gu=it, ]nc`t to\i parc[ se speriar[ =i ]ntoarser[ capetele spre d`nsul:

— Eu nu m[ codesc deloc, domnule p[rinte... Eu ]i dau fata... Uite-o! S[ =i-o ia =i s[ fie s[n[to=i!

Vorbele acestea des\elenir[ amor\eala a=tept[rii. Ion se mi=c[ pe scaun, ]=i drese glasul pu\in =i zise lini=tit, dar uit`n-du-se numai sub mas[, la picioarele preotului, ]ntinse =i ar[t`nd t[lpile ghetelor pe care se prelingeau vine sub\iri de ap[ murdar[ din noroiul lipit pe margini:

— Nici eu nu m[ codesc, c[ m-ar bate Dumnezeu, numai c[ vreau s[ =tiu ce iau =i ce-mi d[... Am dreptate, domnule p[rinte, ori n-am?

Am`ndoi se adresau numai preotului =i nici nu se uitau unul la altul. Nimeni nu lua ]n seam[ pe Ana =i deci nimeni nu v[zu cum ]nseninarea alung[ spaima din ochii ei, pe m[sur[ ce cuvintele b[rba\ilor se ]nmoaie =i se apropie.

— }i dau fata acuma, iar dup[ moartea mea, lor le r[m`ne tot ce am agonisit, c[ doar n-am s[ duc nimic pe cealalt[

lume... C`t tr[iesc ]ns[ nu vreau s[ r[m`n pe drumuri =i s-ajung la b[tr`ne\e s[ cer de poman[, f[cu Baciu mai r[spicat, mereu cu privirea spre Belciug.

— D-apoi cu fata ce s[ fac eu, bade Vasile? se ridic[ atunci

=i Ion aprins. Spune-mi dumneata, ce s[ fac? Am eu avere ca dumneata, am eu p[m`nt?... Ori dumneata vrei s[ ne b[g[m slugi am`ndoi ca s[ nu pierim de foame?

— S[ munci\i =i s[ v[ face\i! strig[ Vasile Baciu.

222

Ion

— Oare?... Da p`n-amu n-am muncit? P`n-amu nu mi-am sf[r`mat de ajuns oasele? C[ slav[ Domnului, cu mìnile ]n s`n n-am stat! =i avut-am oare vreun folos din toat[ truda?

Am r[mas tot ca degetul de gol... +-amu ai vrea s[ mai hr[nesc

=i pe fata dumitale, c[ \i se pare c[ d`n=ii nu-mi sunt p`n[

peste cap!

Ar[t[ cu degetul pe r`nd, pe tat[-s[u =i pe maic[-sa care d[dur[ din cap foarte posomor`\i, vr`nd astfel s[ ]nduio=eze pe adversar =i s[ dea o m`n[ de ajutor feciorului.

Are sens