pe Baciu s[ nu-=i nefericeasc[ fata cu un destr[b[lat b[t[u= =i t`lhar... }n sf`r=it preotul mai n[d[jduia c[ din ]mp[carea aceasta poate s[ foloseasc[ =i biserica cea nou[ ceva. C[ci r`vna lui cea mai scump[ ]n via\[ era s[ vad[ ]n[l\`ndu-se un sf`nt loca= de piatr[, falnic =i frumos, ]n locul celui vechi =i d[r[p[nat care ]i f[cea necinste at`t lui, c`t =i satului ]ntreg. De vreo zece ani aduna ban peste ban, cu o patim[ mereu cresc`nd, con-tribuind el ]nsu=i cu aproape toate veniturile bisericii =i impun`ndu-=i singur toate economiile ]n favoarea visului s[u.

Realizarea ]ncepuse printr-o colect[, f[cut[ de doi s[teni frunta=i, Toma Bulbuc =i +tefan Hotnog, prin toate comunele Ardealului, cu o scrisoare de ]nvoire din partea episcopului.

Trebuind bani mul\i, Belciug c[uta s[ insufle =i \[ranilor ambi\ie de a d[rui pentru biserica cea nou[ la toate prilejurile, dar mai ales la nun\i, la botezuri, la mor\i... Din nenorocire, credincio=ii erau mai greoi la pung[ ca p[storul, ]nc`t de-abia acuma se putuser[ ]ncepe tratative cu c`\iva arhitec\i vesti\i din Bistri\a,

=i ]nc[ nu se =tia dac[ suma adunat[ va ajunge... }n reveriile lui cucernice, Belciug vedea noua biseric[ triumf[toare, 219

Liviu Rebreanu

tr`mbi\`nd lumii silin\ele vrednice ale unui preot modest. Ba mai vedea =i bisericu\a cea veche, a=a s[rac[ =i umil[ cum era, mutat[ ]n satul S[scu\a, unde rom`nii se ]nmul\iser[ =i, neav`nd unde s[ se ]nchine, veneau duminicile ]n Pripas s[

asculte sf`nta liturghie... Numai s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu s[-=i poat[ continua opera =i s[ lumineze sufletele oamenilor.

Duminic[, ]nainte de a ]ncepe slujba, puse pe primar s[

porunceasc[ lui Vasile Baciu s[ vie la d`nsul acas[, dup[-amiaz[, ]mpreun[ cu Ana, iar straja fu ]ns[rcinat[ s[-i trimit[ pe Ion, ]mpreun[ cu Glaneta=u =i Zenobia. Nu voia s[ se =tie de ce-i cheam[ =i nici s[ b[nuiasc[ unii c[ a poftit =i pe ceilal\i.

„Cum sunt de ]nd`rji\i am`ndoi, ar fi ]n stare s[ nici nu vie, ]=i zise Belciug, fr`ng`ndu-=i mìnile cu ]nfrigurare. Pe c`nd a=a, dac[ se vor ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ ]n casa mea, nu se poate s[ nu cad[ la ]nvoial[!“

Cei dintì sosir[ Vasile Baciu cu fata. |[ranul era pu\in cherchelit fiindc[ se gr[bise s[ ]nghit[ o jum[tate de rachiu mai ]nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea ochii umfla\i =i ar=i de pl`ns =i ]ncerca zadarnic s[-=i ascund[

p`ntecele sfid[tor de rotund. Pe el ]l pofti s[ =ad[, pe c`nd ea r[mase ]n picioare, cu ochii ]n p[m`nt, l`ng[ u=[.

Ca s[ nu-i dea vreme s[ r[sufle, Belciug ]l lu[ repede, c[

face r[u de-=i st`lce=te fata, c-a ajuns de r`sul lumii, c[ omul la nenorocire s[ nu-=i piard[ judecata, c[ Ana a gre=it, dar orice gre=eal[ se poate ]ndrepta cu bun[voin\[, dar ]nc[p[\`narea e mama tuturor relelor, c[ doar nici Ion nu-i \igan, ba ]nc[-i fecior s`rguitor =i iste\, de=i n-are avere, =i poate s[ fie un ginere mai de treab[ ca mul\i al\ii... Ana izbucni ]n lacrimi, iar Vasile Baciu r[spunse ]nduio=at =i am[r`t:

— Da cum n-a= vrea eu, domnule p[rinte? N-am ]ncercat eu ]n toate chipurile? L-am =i rugat, eu, om b[tr`n... Dar nu vrea nici m[car s[ m[ asculte. Nu vrea =i nu vrea. A batjocorit-o =i amu ne freac[... Apoi ce s[ mai =tiu eu face? Dumneata e=ti om sf`nt =i drept =i ]n\elept... }nva\[-m[ dumneata =i eu fac orice!

220

Ion

Preotul ]=i petrecu m`na prin p[r, mul\umit de r[spunsul

\[ranului, =i tocmai se preg[tea s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fie zg`rcit, c[ doar pentru odrasla lui d[, iar nu pentru str[ini, c`nd auzi pa=i de opinci ]n tind[ =i apoi un cioc[nit sfios ]n u=[.

— Intr[! murmur[ d`nsul repede, ]nc`ntat. Glaneta=u deschise ]ncet =i cu respect u=a =i ]=i puse ]ndat[ c[ciula jos l`ng[

cuptor, ]n vreme ce Zenobia =i Ion intrar[ mai cu curaj =i d`nd bun[ ziua. To\i trei se ar[tar[ uimi\i v[z`nd pe Baciu =i pe Ana, cu toate c[ at`t ei c`t =i ceilal\i b[nuiser[ de ce au fost chema\i.

Belciug d[du m`na cu Glaneta=u =i cu Ion, arunc`nd o privire la Vasile Baciu, prin care parc[-l poftea s[ priceap[ c`t de mult

]i cinste=te, pe urm[ vorbi fl[c[ului cu un glas bl`nd, ]nvelind dojana ]n rug[ciune:

— Aud =i nu cred c[ tu n-ai vrea s[ iai pe fata asta nenorocit[, dup[ ce vezi bine =i recuno=ti c[ e=ti vinovat =i c-ar trebui s[-\i ]mpline=ti datoria cre=tineasc[... Apoi a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i, de neam r[u nu-i, pe drumuri nu-i... Spune =i tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de asemenea e=ti un b[iat cumsecade, cuminte, a=ezat... Cum se poate una ca asta?

— D-apoi, domnule p[rinte, b[iatul ar vrea, r[spunse Glaneta=u ]n locul fl[c[ului, sc[rpin`ndu-se ]n cap =i cu ochii la Vasile Baciu. Cum s[ nu vrea, domnule p[rinte, ad[ug[ iar dup[ o pauz[, dar oprindu-se iar scurt, parc[ n-ar ]ndr[zni s[

sf`r=easc[, pe c`nd Ion plec[ fruntea cu o mi=care ce voia s[

arate c[ da, ]ntr-adev[r el ar vrea.

Se l[sa o t[cere mai lung[ =i pe urm[ deodat[ se pornir[ s[

vorbeasc[ ]n acela=i timp =i Vasile, =i Ion, =i Glaneta=u. Preotul ]ns[ le curm[ av`ntul, f[c`nd un semn cu m`na, =i le zise blajin, cu un z`mbet cucernic =i ]mp[ciuitor:

— Iac[ de-asta v-am adunat! Acu s[ v[ tocmi\i =i s[ v[

]nvoi\i ca oamenii, c[ vrajba-i bun[ numai ]ntre \igani...

Belciug se a=ez[ tacticos la mas[ =i apoi ridic[ ochii la d`n=ii, a=tept`nd tocmeala =i p[str`ndu-=i pe buze sur`sul binevoitor pentru to\i. B[rba\ii ]ns[ st[teau ]ncurca\i, cu privi-221

Liviu Rebreanu

rile a\intite asupra lui, ca =i c`nd ]ntr-]nsul ar vedea singura lor m`ntuire. Zenobia ofta des =i-=i d[dea ochii peste cap, vr`nd astfel s[ arate tuturor c[ e p[truns[ de seriozitatea clipei, iar Ana, topit[ de ru=ine, pl`ngea ]n[bu=it, c[ut`nd s[ se fac[ c`t mai mic[ =i s[-=i acopere p`ntecele cu mìnile ]ncruci=ate pe care picura ]n r[stimpuri c`te-o lacrim[ fierbinte... Se auzea aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai c`teva clipe de uruitul unei c[ru\e pe uli\[... }n t[cerea ce st[p`nea ca o du=m[nie mut[, zb`rnì apoi deodat[ vocea lui Vasile, gros =i r[gu=it, ]nc`t to\i parc[ se speriar[ =i ]ntoarser[ capetele spre d`nsul:

— Eu nu m[ codesc deloc, domnule p[rinte... Eu ]i dau fata... Uite-o! S[ =i-o ia =i s[ fie s[n[to=i!

Vorbele acestea des\elenir[ amor\eala a=tept[rii. Ion se mi=c[ pe scaun, ]=i drese glasul pu\in =i zise lini=tit, dar uit`n-du-se numai sub mas[, la picioarele preotului, ]ntinse =i ar[t`nd t[lpile ghetelor pe care se prelingeau vine sub\iri de ap[ murdar[ din noroiul lipit pe margini:

— Nici eu nu m[ codesc, c[ m-ar bate Dumnezeu, numai c[ vreau s[ =tiu ce iau =i ce-mi d[... Am dreptate, domnule p[rinte, ori n-am?

Am`ndoi se adresau numai preotului =i nici nu se uitau unul la altul. Nimeni nu lua ]n seam[ pe Ana =i deci nimeni nu v[zu cum ]nseninarea alung[ spaima din ochii ei, pe m[sur[ ce cuvintele b[rba\ilor se ]nmoaie =i se apropie.

— }i dau fata acuma, iar dup[ moartea mea, lor le r[m`ne tot ce am agonisit, c[ doar n-am s[ duc nimic pe cealalt[

lume... C`t tr[iesc ]ns[ nu vreau s[ r[m`n pe drumuri =i s-ajung la b[tr`ne\e s[ cer de poman[, f[cu Baciu mai r[spicat, mereu cu privirea spre Belciug.

— D-apoi cu fata ce s[ fac eu, bade Vasile? se ridic[ atunci

=i Ion aprins. Spune-mi dumneata, ce s[ fac? Am eu avere ca dumneata, am eu p[m`nt?... Ori dumneata vrei s[ ne b[g[m slugi am`ndoi ca s[ nu pierim de foame?

— S[ munci\i =i s[ v[ face\i! strig[ Vasile Baciu.

222

Ion

— Oare?... Da p`n-amu n-am muncit? P`n-amu nu mi-am sf[r`mat de ajuns oasele? C[ slav[ Domnului, cu mìnile ]n s`n n-am stat! =i avut-am oare vreun folos din toat[ truda?

Am r[mas tot ca degetul de gol... +-amu ai vrea s[ mai hr[nesc

=i pe fata dumitale, c[ \i se pare c[ d`n=ii nu-mi sunt p`n[

peste cap!

Ar[t[ cu degetul pe r`nd, pe tat[-s[u =i pe maic[-sa care d[dur[ din cap foarte posomor`\i, vr`nd astfel s[ ]nduio=eze pe adversar =i s[ dea o m`n[ de ajutor feciorului.