R U + I N E A
I
S[pt[m`na dinaintea Cr[ciunului, ]n toate dimine\ile, satul clocotea de gui\[ri dezn[d[jduite. Porcii ]ngr[=a\i se pref[ceau
]n mu=chi =i c`rna\i, meni\i s[ mai ]nzdr[veneasc[ pu\in pe oamenii jig[ri\i de postul care parc[ nu se mai sf`r=ea. Cu c`t se apropiau s[rb[torile, cu at`t \[ranii le doreau mai tare, ling`ndu-=i buzele mai dinainte ]n vederea osp[\urilor obi=nuite
=i at`t de mult a=teptate. C[ci ]n vremea postului mare numai popa =i ]nv[\[torul m`ncau de dulce: Belciug fiindc[ avea stomacul afurisit, iar Herdelea fiindc[ el nu voia s[ dea ascultare minciunilor pope=ti...
}n al\i ani, pe vremea aceasta, Ion, auzind gui\[rile, se sim\ea mai nenorocit ca oric`nd =i se ]nfuria v[z`nd c[, ]n tot satul, numai Glaneta=u =i \iganii nu sunt ]n stare s[ fac[ bojotaia cuvenit[, ba ]nc[ unii \igani se sileau =i izbuteau s[ ajung[ ]n r`ndul oamenilor =i s[ taie barem c`te un mascur. Atunci ]=i blestema via\a care l-a sortit s[ r[m`n[ de ru=inea satului. Acuma, cu toate c[ Glaneta=u, singurul me=ter al satului ]n c[s[pirea neamului r`m[torilor, avea s[ primeasc[ tot ]n natur[
plata pentru t[ierea porcilor, spre a putea aduna c[rn[riile de s[rb[tori, fl[c[ul totu=i nu-=i mai pierdu firea. Fa\a lui osoas[
parc[ str[lucea. Ba chiar ]ntr-o sear[, c`nd Zenobia ]ncepu jelaniile, o curm[ ]mp[ciuitor:
— Nu face nimic... }n cur`nd vom avea =i noi de toate...
Herdelea f[cea ce f[cea =i ]n fiecare an ucidea c`te doi porci, ]ntì pentru c[ lui ]i pl[ceau foarte mult c`rna\ii =i
]ndeob=te porc[ria, =i al doilea pentru c[ altminteri ar fi trebuit s[ cumpere din t`rg untura pentru cas[, ceea ce ar fi ]nsemnat o cheltuial[ peste puterile pungii lui d[sc[le=ti. Dar ]n [st-an 164
Ion
bojotaia avea o importan\[ =i mai mare din pricina logodnei Laurei, care urma s[ se serbeze negre=it ]n ianuarie =i cu care prilej proviziile de porc erau menite s[ aib[ un rol frunta=, mai ales c[ luau parte =i p[rin\ii lui Pintea, ]n fa\a c[rora familia Herdelea voia s[ se arate la ]n[l\ime.
Porcii ]nv[\[torului, cump[ra\i ]n dricul verii =i ]ngr[=a\i cu porumb, de-abia se mai mi=cau ]n cote\, ]nc`t t[ierea ]i m`ntuia de o moarte p[guba=[, n[bu=irea ]n propria lor gr[sime, dup[
cum spuse Glaneta=u inspect`ndu-i cu dou[-trei zile ]nainte de termenul fatal.
}n zorii zilei me=terul m[celar se ]nfiin\[ ]nso\it de Ion =i de Zenobia. Casa Herdelea era ]n picioare, dar fetele st[teau ascunse ]n salon, cu capul ]n perne =i cu degetele ]n urechi ca s[ nu aud[ horc[ielile animalelor os`ndite.
Glaneta=u ]=i ascu\i cu\itul de junghiat cu mult[ ]ngrijire,
]mp[r\ind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, ]l va tr`nti jos pe o r`n[ =i-i va \ine capul, Herdelea =i Titu vor imo-biliza picioarele dinapoi, Zenobia va ajuta la picioarele dinainte, iar d[sc[li\a va str`nge s`ngele ]n lighean... Totu=i lucrurile n-au mers tocmai strun[, cum ar fi dorit m[celarul satului. Porcii, auzind ascu\irea uneltelor, ]ncepur[ s[ groh[ie nelini=ti\i, parc-ar fi sim\it primejdia. Degeaba deschise
]nv[\[torul u=a cote\ului; dobitoacele nu voiau s[ ias[ ]n ruptul capului. Ion trebui s[ apuce pe unul de urechi =i s[-l trag[
afar[ cu mult[ cazn[. Doamna Herdelea, prea miloas[, nu putu
\ine ligheanul unde trebuia, ]nc`t s`ngele se scurse mai mult pe de l[turi, f[c`nd o pat[ mare ro=ie ]n z[pada proasp[t[.
Gui\atul porcului ]ns[ se ]ngro=a mereu, schimb`ndu-se ]n horc[ituri lungi =i din ce ]n ce mai rare, p`n[ c`nd cei ce-l
\ineau sim\ir[ c[ nu mai clinte=te. Glaneta=u ]=i =terse cu\itul
=i mìnile ]ns`ngerate ]n p[rul ucisului, iar Zenobia, pip[in-du-i spinarea, declar[ c[ sl[nina e mai groas[ de =apte degete...
}n vremea aceasta cel[lalt porc groh[ia at`t de speriat c[ ]n clipa c`nd Ion deschise porti\a cote\ului, n[v[li afar[ cu toat[
iu\eala ]ng[duit[ de gr[simea-i pre\ioas[, c[ut`nd s[ scape de 165
Liviu Rebreanu
moarte prin fug[. Cu\itul Glaneta=ului fu astfel nevoit s[-i curme via\a tocmai l`ng[ poarta dinspre uli\[.
Bojotaia se f[cu chiar ]n ograd[. Paiele trebuincioase le
]mprumutase Macedon Cerceta=u. Porcii fur[ p`rjoli\i am`ndoi deodat[. Fl[c[rile se ]n[l\au vesele ]n vreme ce Glaneta=u le plimba de ici p`n[ colo pe trupurile victimelor. Ceilal\i st[teau
]n jurul focului, ]nc[lzindu-=i mìnile, pre\[luind mereu va-loarea porcilor, mai arunc`nd uneori c`te o glum[ =i tr[g`nd
]n r[stimpuri c`te o du=c[ de rachiu dintr-o plosc[ plin[. Mai t`rziu cobor`r[ ]n curte =i domni=oarele, comp[timir[ mult pe s[rmanele dobitoace, =i-=i primir[ por\iile din urechile rume-nite pe care le m`ncar[ la fa\a locului, potrivit obiceiului ce r[m[sese din copil[rie la toate bojot[ile.
Munca mai grea de-abia de-acuma ]ncepea cu spinteca-rea, ]mp[r\irea c[rnii =i a sl[ninii, sp[latul ma\elor, facerea c`rna\ilor... Avur[ to\i de lucru toat[ ziua =i mai r[m`nea pe mìne topirea unturii =i alte m[run\i=uri. Totu=i d[sc[li\a, aleg`nd c[rnurile, a g[sit vreme s[ repead[ o tocan[ gras[
=i piperat[ =i chiar s[ r[stoarne o m[m[ligu\a l`ng[ ea, spre
]nc`ntarea stomacului lui Herdelea, cam prea ]nc[rcat de rachiu. Cu toate st[ruin\ele ]nv[\[torului, familia Glaneta=u nu se ]nduplec[ nici m[car s[ guste din bun[tatea de m`ncare.
— Am \inut postul at`tea s[pt[m`ni... n-o s[ ne spurc[m acuma, cu c`teva zile ]nainte de sfintele s[rb[tori, c[ doar nu suntem copii =i n-om plesni, se l[muri Zenobia ]nghi\indu-=i saliva de poft[.
Seara, dup[ ce Glaneta=u =i Zenobia plecar[, iar Herdelea adormise ]mbr[cat =i pe c`nd d[sc[li\a f[cea planuri cu fetele pentru a doua zi ]n salon, Ion, cu limba dezlegat[ de b[utur[, povesti lui Titu cum st[ cu Ana.
Domni=orul ]l ascult[ foarte satisf[cut, ]i ceru am[nunte =i,
]n cele din urm[, ]l puse s[ jure c[ i-a spus tot.
— +i crezi c-a r[mas ]ns[rcinat[? ]ntreb[ Titu cu ochii str[lucitori de curiozitate.
